AJUTORUL PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

AJUTORUL PENTRU OCUPAREA FORTEI DE MUNCA

1. Introducere

Promovarea ocuparii fortei de munca este unul din obiectivele principale ale majoritarii politicilor economice si sociale ale Comunitatii si Statelor membre. Somajul este o problema foarte serioasa si, prin urmare, unele masuri stimulative acordate intreprinderilor pentru a-si mari nivelul de ocupare a fortei de munca au o importanta cruciala. In acest sens, Comunitatea a adoptat in 1995 Liniile directoare cu privire la ajutoarele de stat pentru ocuparea fortei de munca, care au fost insotite in 1997 de o nota privind Monitorizarea ajutoarelor de stat pentru ocuparea fortei de munca, care au fost insotite in 1997 de o nota privind Monitorizarea ajutoarelor de stat si reducerea costurilor privind forta de munca.

Scopul ajutorului pentru ocuparea fortei de munca

In cadrul politicii sale de concurenta, Comisia isi indreapta atentia asupra ajutoarelor care se incadreaza in scopul Articolului 87(1) CE. Ajutorul nu cade sub incidenta Articolului 87(1) CE daca :

- constituie ajutor pentru persoane fizice care nu favorizeaza anumiti agenti economici sau producerea anumitor bunuri ( instruire profesionala, ajutor pentru persoane cu handicap permanent etc.),

- nu este afectat comertul dintre Statele membre (initiative locale de ocuparea fortei de munca, pragul minim etc. ),

- este o masura cu caracter general (imbunatatirea conditiilor de munca).

Dar si atunci cand masura de ajutor se incadreaza la restrictia de la Articolul 87 (1) CE, este foarte probabil ca aceasta sa fie justificata de catre Comisie conform derogarilor de la Articolul 87 (2) si (3) CE. In general, ajutorul pentru crearea de locuri de munca este privit favorabil daca este acordat IMM-urilor din regiunile eligibile pentru ajutor regional si daca rezultatul este benefic pentru economie in ansamblul sau ( nu se limiteaza la sectoarele sensibile care sunt in situatii de criza sau de supracapacitate).Acelasi lucru este valabil in cazul ajutoarelor menite sa incurajeze lucratorii care trec prin anumite dificultatea sa intre sau sa reintre pe piata muncii, al ajutoarelor de promovare a partajarii locurilor de munca sau in cazul promovarii ocuparii fortei de munca feminine. Ajutorul pentru pastrarea locurilor de munca este insa acceptabil numai intr-un numar limitat de cazuri ( in regiunile care fac obiectul Articolului 87 (2)(b) sau 87(3)(a) CE, in cazul salvarii si restructurarii unei firme cu probleme etc.). In Nota din 1997, Comisia precizeaza ca va privi pozitiv masurile destinate anumitor categorii de angajati ( spre deosebire de ajutorul destinat unei ramuri anume), cu conditia ca acestea sa se aplice automat fara discriminare intre agenti economici ( ex. lucratorii cu salarii mici).

2. Aspecte procedurale

Masurile care nu constituie ajutor de stat in sensul Articolului 87 (1) CE nu trebuie notificate Comisiei in prealabil. In schimb, toate schemele de ajutor pentru ocuparea fortei de munca si toate cazurile de ajutor ad hoc pentru ocuparea fortei de munca care ies din sfera schemelor autorizate trebuie notificate in prealabil Comisiei in virtutea articolului 88 (3) CE.