CONSUMATORUL SI UTILITATEA ECONOMICA

CONSUMATORUL SI UTILITATEA ECONOMICA

1. Utilitatea economica

Bunurile economice sunt destinate consumului. Orice consumator urmareste ca in schimbul sumei platite pentru un bun sa obtina o satisfactie maxima. Deci, pe cumparator il intereseaza bunul cumparat. De regula este util ceea ce este de folos. Utilitatea in sens general, reprezinta capacitatea unui bun de a satisface o nevoie.

Baza utilitatii o constituie proprietatile (insusirile) fiecarui bun economic.

Dar, pe langa utilitate in general stiinta economica a fundamentat notiunea de utilitate economica, care reprezinta satisfactia pe care o obtine un consumator prin folosirea unei cantitati determinate dintr-un bun economic, consumatorul apreciind diferit fiecare cantitate, (doza) din bunul respectiv.

Pentru a caracteriza utilitatea economica se are in vedere:

- o cantitate determinata dintr-un bun si satisfactia resimtita prin consumarea acelei cantitati;

- un consumator precis cu preferinte si gusturi, la un moment dat (loc si timp)

- consumatorul dat nu detine cantitatea respectiva din bun si este dispus sa o cumpere.

Aprecierea utilitatii economice are un caracter eminamente subiectiv, depinzand de raportul pe care fiecare consumator il stabileste intre cantitatea determinata din bunul respectiv si nevoile sale. Fiecare apreciaza utilitatea economica in functie de volumul si de intensitatea nevoilor sale, de nivelul de cultura, de situatia sa economica, de aspiratiile proprii.

Utilitatea economica a unui bun depinde de cantitatea in care bunul este oferit si de intensitatea nevoilor cumparatorului. De aici rezulta ca bunuri omogene au utilitati diferite pentru diferiti indivizi. Ba chiar si pentru un anumit individ, elementele dintr-o multime de bunuri omogene nu au toate aceeasi utilitate.

Legea lui Gossen ne arata ca 'marimea intensitatii unei placeri descreste pana la saturare, daca respectiva placere este satisfacuta continuu' .Deci, utilitatea primei unitati dintr-un bun este mai ridicata, iar fiecare noua unitate care se consuma are o utilitate mai mica pentru ca satisface o nevoie in scadere.

Satisfactia pe care o aduce fiecare unitate consumata dintr-un bun economic se numeste utilitate marginala. Ea este pozitiva, dar descrescanda.

Suma utilitatilor tuturor unitatilor unei multimi de bunuri de acelasi fel reprezinta utilitatea totala. Odata cu cresterea cantitatii consumate dintr-un bun economic 'X', utilitatea individuala descreste, in timp ce utilitatea totala creste, dar cu o rata descrescatoare.

UT = U₁ + U₂ + U₃ + +U_n, unde U₁, U₂ U_n sunt utilitati individuale. UT = S U_i

2. Alegerea consumatorului rational

Consumatorul avand o multime de trebuinte, iar resursele fiind limitate, trebuie ca venitul sau sa-l afecteze (repartizeze) pentru a cumpara o anumita cantitate din bunul A si o alta cantitate din bunul B, alta pentru bunul C etc.

Esenta alegerii consumatorului rational consta in gasirea acelui program de cumparare care sa-i asigure cea mai mare satisfactie posibila cu ajutorul venitului sau limitat.

Sa presupunem ca venitul consumatorului (V) pe un timp limitat este 3000 u.m., iar preturile unitare ale produselor A si B sunt PA si PB egale (de 1000 u.m.), iar utilitatile marginale la bunul A = 10;8 iar la B = 8;7. Consumatorul cumpara o unitate din bunul A care ii asigura cea mai mare utilitate marginala = 10, cheltuind 1000 u.m., cu restul de 2000 u.m. cumpara a doua unitate din bunul A si prima unitate din bunul B. Deci achizitiile consumatorului vor fi qA = 2, qB = 1 iar UT = 10 + 8 + 8 = 26 adica satisfactia maxima.

In cazul cand preturile celor doua bunuri sunt diferite (sa consideram: PA = 2000, PB = 1000 iar V = 9000), Umg pentru fiecare u.m. cheltuita este diferita. In cazul cand cumpara prima unitate din A utilitatea marginala raportata la pret va fi 10/2000 = 0,005, iar pentru prima unitate din B aceasta va fi de 8/1000 = 0,008. In acest caz va opta pentru prima unitate din B pentru ca UmgB/PB > UmgA/PA.

Acest program de achizitii este dat de formula:

UmgA/PA = UmgB/PB sau UmgA/UmgB = PA/PB.

Deci un consumator obtine maximum de utilitate in conditiile venitului disponibil dat, atunci cand raportul utilitate marginala - pret unitar al celor doua bunuri este identic sau cand raportul dintre utilitatile marginale ale celor doua bunuri este egal cu cel dintre preturile lor unitare.