ALEGEREA CONSUMATORULUI RATIONAL

ALEGEREA CONSUMATORULUI RATIONAL

Consumatorul "rational", capabil de a efectua optiuni coerente, va incerca sa obtina un maximum de avantaje, de satisfactii, altfel spus de "utilitate" din resursele de care dispune. Din confruntarea intre satisfactia asteptata si totalul resurselor sale va rezulta nivelul si structura de consum.

Modelul de comportament al consumatorului poate fi definit prin corelarea urmatoarelor grupe de factori :

A. Factori endogeni : satisfactia si preferintele.

Abordarea din perspectiva utilitatii ordinale presupune asocierea unui anumit numar (indicator de satisfactie) diverselor cantitati folosite de un consumator in functie de preferintele sale. Astfel, ca fiinta rationala si in acelasi timp afectiva, consumatorul isi stabileste in fiecare moment al existentei sale unul sau mai multe programe (retete) de consum.

Programul de consum desemneaza diferitele combinatii ale bunurilor x,y,z,., de la care consumatorul sconteaza sa obtina o anumita utilitate (satisfactie) agregata.

Se presupune, pentru simplificare, ca alegerea unui consumator dat, va fi limitata la doua bunuri : x si y. Consumatorul poate opta pentru diferite combinari posibile ale celor doua bunuri distingandu-se mai multe programe de consum.

Grafic, acest fapt poate fi reprezentat astfel :

Y U₃

U₂

U₁

A(x₁, y₂) C(

y₂

y₁ B (x₂, y₁)

0

x₁    x₂ x

Consumatorul obtine aceiasi utilitate (U₁) atat prin alegerea combinarii (x₁, y₂), care formeaza programul de consum A, cat si prin alegerea combinarii (x₂, y₁), care formeaza programul B. Cele doua programe, A si B, sunt echivalente.

Doua sau mai multe programe de consum sunt echivalente daca fiecare dintre ele ofera consumatorului acelasi nivel de satisfactie, prin combinatiile diferite de bunuri asigurandu-se aceiasi utilitate agregata in conditiile in care un consumator nu prefera un program in detrimentul altuia.

Curba care reuneste ansamblul programelor de consum echivalente (U₁, U₂, .U_n) desemneaza curba de indiferenta (isophelima).

Exista o infinitate de astfel de curbe de indiferenta, iar nivelul de utilitate este superior cu cat ne indreptam spre "nord-estul" graficului (U₃ > U₂ > U₁).

Cresterea cantitatilor consumate dintr-un bun (x), in conditiile mentinerii aceluiasi nivel de satisfactie, implica reducerea cantitatilor consumate din celalalt bun (y) ; acest proces este surprins de rata marginala de substitutie.

Rata marginala de substitutie (RMS) este cantitatea suplimentara necesara dintr-un bun (Dx) pentru a compensa reducerea cu o unitate dintr-un alt bun (Dy) asigurandu-se astfel acelasi nivel de utilitate agregata, deci de satisfactie.

Se poate demonstra ca RMS este egala cu raportul inverselor utilitatilor marginale ale celor doua bunuri:

B. Factori exogeni: preturile si veniturile

Acesti factori reprezinta de fapt restrictii economice. Pus in fata alegerii a doua marfuri x si y ale caror preturi sunt date (p_x si p_y) consumatorul va lua o decizie determinata de venitul sau (V), deci vom avea ecuatia curbei bugetului:

V = xp_x + yp_y

Graficul acesteia este:

y

P V/p_y

V/p_x

0 S x

Fiecare din punctele segmentului PS reprezinta o cheltuiala identica (V) cu o alocare diferita intre cantitatile cumparate.

Domeniul de optiune al cumparatorului este restrans la triungiul POS.

Orice punct aflat in exteriorul triunghiului este inaccesibil cumparatorului.

Echilibrul consumatorului

Confruntarea dintre dreapta bugetului si ansamblul curbelor de indiferenta permite definirea echilibrului sau optimului consumatorului.

Consumatorul va alege cea mai buna combinatie de bunuri pe care si-o poate permite. Deci, consumatorii se vor situa pe cea mai inalta curba de indiferenta permisa de bugetul pe care il au. Aceasta inseamna ca linia bugetului trebuie sa fie tangenta la curba de indiferenta. Grafic, optimul consumatorului se va prezenta astfel:

y

y_M M

0

x_M x

In punctul M nivelul de utilitate este maxim. Structura de consum ce corespunde acestui punct are coordonatele x_M, y_M. In stare de echilibru sau de optim raportul dintre utilitatile marginale este egal cu raportul preturilor, sau: utilitatile marginale impartite la preturi sunt egale.

Relatia data reprezinta expresia matematica a legii egalizarii utilitatii marginale pe unitatea monetara, potrivit careia un consumator va continua sa cumpere un produs pana in punctul in care utilitatea marginala a unitatii monetare cheltuite dintr-un bun este aceiasi cu utilitatea marginala a oricarui alt bun din cadrul unui program de consum.

Echilibrul consumatorului a fost studiat pentru cazul in care agentul economic dispune de un buget determinat, iar preturile bunurilor de consum nu se modifica.

Modificari in nivelul venitului

In cazul in care venitul consumatorului se va modifica, iar preturile bunurilor raman fixe, dreapta bugetului se va deplasa paralel cu ea insasi: catre dreapta daca venitul creste; catre stanga daca venitul se reduce.

Exista urmatoarele posibilitati:

venitul creste/scade T cantitatile consumate din cele doua bunuri cresc/scad, dar in proportii diferite.

venitul creste/scade T cantitatile consumate din cele doua bunuri cresc/scad in aceiasi proportie.

in cazul "bunurilor inferioare", daca venitul creste poate avea loc o scadere a cantitatii consmate din unul din bunuri.

Modificari in structura preturilor bunurilor

Considerand ca p_y este fix si p_x este variabil, dreapta bugetului se roteste in jurul punctului sau de intersectie cu axa ordonatelor, deplasandu-se spre stanga sau spre dreapta dupa cum p_x creste sau scade.

Exista urmatoarele posibilitati:

daca cele doua bunuri sunt complementare scaderea pretului bunului x va face sa creasca nivelul de consum al celor doua bunuri.

daca cele doua bunuri sunt substituibile exista posibilitatea ca atunci cand pretul bunului x scade, sa creasca nivelul de consum al bunului x, iar consumul din bunul y sa scada. Acest fapt reprezinta un efect de substituire, adica schimbarea in structura de consum care corespunde modificarii pretului, nivelul utilitatii mentinandu-se acelasi.

daca pretul bunului x scade, atunci consumatorul poate sa consume mai mult din bunul x, cantitatea consumata din bunul y ramanand constanta. Acesta este un efect de venit (totul se petrece ca si cand consumatorul ar fi mai bogat).

in cazul "bunrilor inferioare" se poate observa o diminuare a consumului bunului al carui pret a scazut.

Concluzia este deci simpla: orice scadere a pretului unuia dintre bunuri implica doua efecte: un efect de substituire si un efect de venit. Pentru orice firma este interesant de aflat cat din cresterea consumului se datoreaza micsorarii pretului si cat se datoreaza faptului ca reducerea pretului este resimtita de consumator ca o crestere a venitului real.