FACTORII DE PRODUCTIE

FACTORII DE PRODUCTIE

Dezvoltarea societatii are ca suport activitatea economica - proces care se realizeaza prin utilizarea in conditii de rationalitate si eficienta a factorilor de productie.

1. Ce sunt factorii de productie ?

Interdependenta dintre resurse si factorii de productie

Factorii de productie reprezinta ansamblul elementelor care participa la producerea bunurilor economice.

Factorii de productie constituie resursele atrase, alocate si consumate in procesul de producere a bunurilor economice.

Factorii de productie sunt legati organic de resurse si se afla in interdependenta, pentru ca:

 sfera resurselor este mai larga, nu toate resursele sunt factori;

 pe masura ce sunt atrase noi resurse in activitatea economica, sfera factorilor se largeste.

Initial, literatura economica a retinut la baza activitatii umane doi factori originari: munca (omul cu capacitatea sa de munca) si natura (pamantul). Acestora li s-a adaugat capitalul (instrumente de productie, materii prime, etc.), iar ulterior multi altii, numiti neofactori (informatia, activitatea de organizare si conducere, intreprinderea, etc.).

Multitudinea de factori de productie (unii vorbesc de sute sau mii) poate fi clasificata in trei mari categorii, fiecare avand un continut omogen dar diferit de a-l celorlalte: munca; natura (pamantul); capitalul.

Evolutia factorilor de productie

Factorii de productie se afla in proprietatea agentilor economici. Locul si rolul factorilor se schimba, evolueaza in spatiu si timp in functie de modificarile pe care le cunoaste activitatea umana (economica in primul rand).

Orice factor de productie este unitatea unor determinari cantitative si calitative. Pentru a produce tot mai multe bunuri economice, reclamate de dezvoltarea societatii, oamenii au actionat:

 asupra cantitatii, utilizand un volum tot mai mare de factori de productie (dezvoltare extensiva);

 asupra calitatii acestora, ameliorand eficienta utilizarii lor (dezvoltare intensiva).

In conditiile actuale, preocuparea principala a agentilor economici este economisirea si ameliorarea calitatii factorilor de productie, impuse in general de cauze obiective precum:

 cresterea si diversificarea nevoilor;

 tendinta de crestere a dificultatilor de acces la anumiti factori;

 sporirea exigentei pentru calitatea bunurilor;

 tendinta de scumpire a unor factori;

 necesitatea protectiei mediului natural.

Munca

Definitia si rolul muncii

Munca este factorul primar, originar, comun tuturor genurilor de activitate. Munca este activitatea constienta, specific umana, indreptata spre un anumit scop, prin care omul isi defineste interesul, isi cauta si isi construieste mijloacele adecvate atingerii scopului propus.

Munca a fost si este factorul activ (prin munca are loc combinarea, utilizarea si perfectionarea celorlalti factori) si determinant (fara munca nu se poate produce nimic, deci progresul este conditionat de munca).

Munca este o imbinare de:

 efort fizic (cand acesta predomina munca se numeste fizica);

 efort intelectual (daca este predominant, munca este intelectuala).

In plan istoric, pe primele trepte ale dezvoltarii societatii a predominat efortul fizic, pentru ca la un moment dat in prim plan sa treaca efortul de gandire, de creativitate (mai greu de sesizat), munca devenind mai complexa.

Tendinta de reducere a duratei muncii

Pe parcursul dezvoltarii societatii creste rodnicia muncii adica oamenii isi asigura cele necesare traiului intr-un timp de munca mai redus, datorita:

 imbogatirii continutului muncii, prin asimilarea informatiei;

 perfectionarii celorlalti factori indeosebi a capitalului.

Consecinta este tendinta obiectiva de reducere a duratei muncii si cresterea corespunzatoare a timpului din afara muncii (pentru scolarizare, igiena, transport, etc), in perioada activa a fiecarei generatii precum si in durata medie a vietii oamenilor. Unele calcule arata ca un om din tarile dezvoltate lucreaza, in prezent in cei 72 de ani care este durata medie de viata, aproximativ 8 ani, fata de 11 ani la 1800.

Aceste schimbari sunt expresie si premisa a ridicarii gradului de civilizatie.

3. Natura

Rolul economic al pamantului

Natura, care constituie cadrul de formare si de existenta al omului, este factor de productie originar. Pamantul cuprinde:

 solul, subsolul, aerul, apa, fauna, flora, etc;

 in sens restrans solul (fondul funciar).

Rolul economic al pamantului decurge din urmatoarele:

 constituie cadrul general, spatiul de desfasurare a tuturor activitatilor umane;

 este sursa de elemente nutritive, apa si oxigen pentru plante, animale, pasari, etc;

 reprezinta principalul factor de productie in agricultura;

 este singura sursa de producere a alimentelor si a unei game largi de materii prime de origine agrosilvica.

Caracteristicile pamantului ca factor de productie

 Are caracter limitat si tinde sa devina restrictiv pentru activitatea economica. De aceea se impune: conservarea si utilizarea lui rationala.

 Este regenerabil.

4. Capitalul

Definitia si componentele capitalului

Capitalul desemneaza ansamblul bunurilor produse prin munca si folosite pentru obtinerea altor bunuri si servicii destinate vanzarii.

Bunurile numite capital servesc indirect satisfacerii trebuintelor sociale, adica prin intermediul bunurilor la producerea carora participa impreuna cu ceilalti factori. De aceea bunurile respective se mai numesc capital tehnic sau bunuri de productie si sunt formate din: cladirile in care au loc activitatile economice, masinile, utilajele, instalatiile, materiile prime, semintele, combustibilul, energia, tehnica de calcul, licentele dupa inventii, etc.

Componentele capitalului se comporta diferit in activitatea economica, indeplinesc functii diverse si se clasifica dupa mai multe criterii. Cel mai important criteriu il constituie modul in care: participa la activitate; se consuma si se inlocuiesc.

Dupa acest criteriu capitalul se imparte in:

 capital fix;

 capital circulant.

a) Capitalul fix este partea capitalului formata din bunuri ca: utilaje, instalatii, cladiri, etc, care:

- participa la mai multe cicluri de productie;

- se consuma treptat (se uzeaza);

- se inlocuiesc dupa mai multi ani;

Uzura fizica consta in deprecierea (pierderea) treptata a caracteristicilor functionale ale capitalului fix ca urmare a:

- folosirii lui productive;

- actiunii agentilor naturali (apa, ploaie, zapada)

Uzura morala consta in deprecierea (depasirea) valorica sau tehnica a capitalului fix inainte de a se produce uzarea fizica completa. Apare datorita progresului tehnic si conditiilor pietei care asigura bunuri similare noi, cu: preturi mai mici si performante superioare (fapt care impune inlocuirea elementelor de capital fix depasite moral).

b) Capitalul circulant este partea capitalului formata din bunuri (materii prime, materiale, combustibil, etc), care:

- participa la un singur ciclu de productie;

- se consuma sau se transforma profund, dintr-o data;

- se inlocuiesc cu fiecare ciclu de productie;

5 Progresul factorilor de productie

Reprezinta un sir de realizari ce poate fi pus in evidenta prin surprinderea tendintelor fundamentale de schimbare manifestate pe termen foarte lung.

Aspectul cantitativ al progresului factorilor de productie este pus in evidenta de doua tendinte:

a) tendinta generala de crestere a numarului de factori de productie (diversificarea lor); exemplu: procesele productiei agricole vegetale, care implica azi un numar mai mare de factori decat in trecut - ingrasaminte, irigatii, masini agricole, etc.

b) tendinta generala de crestere a cantitatii (volumului) factorilor de productie (exemplu: astazi sunt cuprinse in activitatea economica mai multe persoane decat in trecut care folosesc mai multe masini, utilaje si consuma mai multa energie).

Aspectul calitativ este evidentiat prin urmatoarele tendinte:

 cresterea rationalitatii utilizarii factorilor de productie, a eficientei lor, avand ca efect diminuarea consumului de factori pe unitatea de bun creat sau pe unitatea de trebuinta satisfacuta;

 extinderea utilizarii factorilor in noi activitati prin combinarea lor in variante si cu rezultate diferite ( exemplu: folosirea petrolului, energiei electrice, a unor tehnologii in tot mai multe activitati);

 utilizarea factorilor de productie pe principii ecologice,urmarindu-se evitarea degradarii mediului ambiant si mentinerea parametrilor de mediu in limite normale pentru existenta umana.

Marile dezastre provocate mediului ambiant in diferite zone ale planetei demonstreaza ca acest aspect nu mai poate fi neglijat, in caz contrar existand riscul unor consecinte iremediabile.