ANALIZA SURSELOR FINANCIARE DE ACOPERIRE A MIJLOACELOR ECONOMICE

ANALIZA SURSELOR FINANCIARE DE ACOPERIRE A MIJLOACELOR ECONOMICE

Aspectele finantarii prezinta importanta cruciala pentru supravietuirea si dezvoltarea intreprinderii.

In primul rand intreprinderea trebuie sa dispuna de lichiditati pentru a face fata angajamentelor asumate, adica de a onora datoriile cu scadenta in viitorul apropiat asigurandu-si astfel echilibrul financiar pe termen scurt.

In al doilea rand se pune problema lansarii in investitii de orice natura care sa faca sa se dezvolte posibilitatile intreprinderii. In acest caz este vorba de finantarea dezvoltarii pe termen mediu si lung care conditioneaza cresterea rezultatelor in viitor.

Deci mijloacele de finantare trebuie sa fie adaptate calitativ la nevoile intreprinderii In acest sens intreprinderea poate fi confruntata cu doua tipuri de dificultati. Pe de o parte, ea ar putea fi in situatia sa trebuiasca sa ramburseze resurse chiar inainte de a fi ajuns sa recupereze avansurile efectuate, mai ales cand efectueaza investitii cu rentabilitate pe termen scurt. Pe de alta parte, intreprinderea poate fi in situatia de a folosi pentru operatiuni pe termen scurt, fonduri pe care le-ar putea folosi pe termen lung pentru investitii.

Sursele de finantare a bunurilor economice sunt evidentiate in pasivul bilantului. Sursele de finantare pot fi clasificate in functie de modul de constituire (finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor (termenul de decontare mai mare sau mai mic de 1 an).

Finantarea bunurilor economice se refera la modul de sustinere financiara a activului patrimonial. Pentru procurarea bunurilor economice o intreprindere recurge la finantarea proprie si finantarea straina.

Finantarea proprie este facuta direct de titularul de patrimoniu prin contributia sa sub forma de capital social si prin autofinantare (capitalizarea beneficiului).

Finantarea straina a activului este asigurata de terte persoane si consta in imprumutul de capital sub forma creditelor bancare, creditelor comerciale si a altor datorii in curs de decontare, cumpararii de obligatiuni.

Corespunzator celor doua modalitati de finantare pasivul patrimonial se imparte in capitaluri proprii si datorii la care se adauga provizioanele pentru riscuri si cheltuieli.

Sursele de finantare sunt grupate in ordinea inversa a exigibilitatii lor incepand cu elementele capitalului propriu, continuand cu datoriile pe termen lung si cu cele pe termen scurt.

1. ANALIZA CAPITALURILOR

Teoria economica utilizeaza urmatoarele categorii de capital:

capital propriu

capital strain

capital permanent

capital social

CAPITALURILE PROPRII - denumite si fonduri proprii corespund finantarii proprii a bunurilor economice aflate in circuitul patrimonial al intreprinderii.

CAPITALUL STRAIN - se refera la fondurile sau capitalurile furnizate de terti pentru care intreprinderea trebuie sa acorde o prestatie sau un echivalent valoric.

CAPITALURILE PERMANENTE - reprezinta ansamblul surselor de finantare stabile de care dispune o intreprindere. Ele trebuie sa finanteze toate valorile imobilizate si partea structurala a necesarului de fond de rulment. O eventuala insuficienta a surselor de lunga durata influenteaza solvabilitatea, lichiditatea si rentabilitatea intreprinderii.

In structura capitalurilor permanente, partea capitalurilor imprumutate nu trebuie sa fie excesiva in raport cu cea a capitalurilor proprii, astfel incat intreprinderea sa-si asigure autofinantarea si asigurarea echilibrului financiar.

CAPITALUL SOCIAL - reprezinta capitalul avansabil la constituirea intreprinderii, acesta fiind o conditie a existentei si functionarii ei.

In analiza structurii capitalului social se au in vedere urmatoarele criterii:

a) Criteriul subscrierii capitalului:

-capital social subscris

-capital social nesubscris

b) Criteriul depunerii capitalului:

-capitalul varsat - care reprezinta partea din capitalul subscris care a fost fizic depusa de proprietari la dispozitia intreprinderii

-capitalul nevarsat - capitalul pe care proprietarii intreprinderii s-au angajat sa-l puna la dispozitia acesteia cu ocazia infiintarii

c) Criteriul naturii capitalului:

-capitalul in natura

-capitalul in numerar

d) Criteriul amortizarii:

-capital amortizat

-capital neamortizat

e) Criteriul proprietatii:

-capital de stat

-capital privat

-capital mixt

f) Criteriul provenientei:

-capital autohton

-capital strain

g) Criteriul duratei de utilizare:

-capital propriu

-capital permanent

In marimea capitalului social al oricarui agent economic apar modificari prin operatiuni de: sporire, reducere, amortizare.

A. Sporirea capitalului social se realizeaza prin:

-aporturi noi la capitalul social in bani sau in natura ceea ce este echivalent cu emisiunea de noi actiuni;

-operatiuni interne care constau in trecerea la capitalul social a unor elemente din structura proprie a intreprinderii:

incorporarea rezervelor reprezentand beneficiile anterioare obtinute si nedistribuite proprietarilor. Cu ocazia unei astfel de cresteri a capitalului se procedeaza la distribuirea de actiuni gratuite asociatilor, proportional cu participarea lor la capitalul intreprinderii. Apar doua avantaje indirecte:

1. Actionarii amelioreaza mobilitatea plasamentului lor, adica posibilitatea de a recupera in bani lichizi, total sau partial, participarea lor la fondurile intreprinderii.

2. Daca intreprinderea mentine sau majoreaza in viitor dividendele pe care le distribuie pentru fiecare actiune, actionarii vor primi dividende sporite datorita cresterii numarului lor de actiuni.

Incorporarea in rezerve reprezinta un avantaj acordat actionarilor si imbunatateste imaginea intreprinderii, ceea ce indirect, va spori posibilitatile de finantare accesibile intreprinderii.

Incorporarea diferentelor din reevaluare. Aceste diferente din reevaluare sunt rezultatul modificarii preturilor bunurilor aflate in patrimoniul intreprinderii in sensul sporirii;

Capitalizarea profitului care consta in trecerea la capitalul social al unei parti din profitul obtinut;

Incorporarea primelor de capital.

-atribuirea in mod gratuit de actiuni catre creditori pentru a compensa datoriile intreprinderii fata de acestia, conducand astfel la cresterea pasivului, respectiv a surselor proprii si la diminuarea surselor atrase. Operatiunea poate avea loc in situatia in care intreprinderea nu este falimentara.

-conversia obligatiunilor in actiuni care asigura cresterea capitalului social prin diminuarea datoriilor fara a apela la trezoreria intreprinderii.

B. Reducerea capitalului social are loc prin:

-restituirea catre actionari sau asociati a unei parti din capitalul social in momentul constatarii unui volum prea mare al acestuia in raport cu necesitatile intreprinderii, atunci cand se reduc investitiile dintr-un sector de activitate sau cand se decide vanzarea unei parti din activul societatii care nu este necesar activitatii sale.

-acoperirea pierderilor in cazul in care nu exista alta modalitate de finantare. Acoperirea pierderilor se face prin report la noul exercitiu, din rezervele legale constituite in acest sens si prin varsaminte noi pentru reintregirea capitalului. Apelul la capitalul social intervine cand nivelul pierderilor raportate este prea mare pentru a putea fi acoperit de beneficiile exercitiilor viitoare.

-rascumparea propriilor actiuni ceea ce inseamna ca intreprinderea cumpara de la proprii sai actionari actiuni pe care le va anula. Rascumpararea se face la o valoare mai mare decat valoarea nominala.

Rascumpararea propriilor actiuni nu este admisa, dar exista cazuri admise de legislatie cand rascumpararea are loc pentru a fi anulate, distribuite salariatilor sau vandute tertilor.

C) Amortizarea capitalului social

Actionarii care-si angajeaza si imobilizeaza capital in active corporale si necorporale supuse deprecierii prin utilizare sau in timp, calculeaza, inregistreaza in contabilitate si recupereaza uzura fizica si morala a acestora pentru refacerea capitalului angajat.

D. Micsorarea - cresterea capitalului social, situatie care apare atunci cand o intreprindere care a inregistrat pierderi, doreste majorarea capitalului social.

Aceasta operatie este cunoscuta sub denumirea 'miscarea acordeonului' sau 'insanatosirea financiara' si se realizeaza in doua parti:

-reducerea capitalului pentru acoperirea pierderilor

-cresterea capitalului prin incorporarea in rezerve sau prin emisiunea de noi actiuni

Toate aceste modificari ale capitalului social au incidente asupra capitalului propriu.

O modalitate de crestere a capitalului o reprezinta si conversia datoriilor care consta in virarea la capitalurile proprii a unor sume care figureaza anterior in conturile de datorii fara a modifica marimea globala a resurselor, adica suma pasivului.

Operatia are 3 incidente directe sau indirecte asupra finantarii.

In masura in care datoriile sunt transformate in participare la capital intreprinderea este eliberata de o scadenta viitoare si creste astfel stabilitatea finantarii sale. Li se recunoaste vechilor creditori participarea la capital cu toate consecintele ce decurg, mai ales influenta asupra deciziilor intreprinderii.

Pentru ca suma datoriilor se diminueaza si cea a capitalurilor proprii creste, intreprinderea isi amelioreaza structura financiara pentru ca este mai putin indatorata. In caz de nevoie ea va putea sa solicite usor noi imprumuturi. Conversia datoriilor ii va permite sa-si reconstituie capacitatea de indatorare si capacitatea de finantare.

Daca scadentele datoriilor ce fac obiectul conversiei este apropiata, operatia efectuata micsoreaza presiunea exercitata asupra trezoreriei intreprinderii si se reduc astfel nevoile imediate de finantare.

La S.C. 'CONEX PRAHOVA' S.A. situatia capitalurilor se prezinta astfel:

Tabelul nr. 1

Surse financiare ale intreprinderii

Evolutia acestor categorii de capital poate fi urmarita in tabelul urmator:

Tabelul nr. 2

Evolutia surselor financiare

-in anul 1997 fata de 1996 are loc o crestere a capitalului propriu cu +199.522 mii lei, respectiv cu +4,92%, situatie favorabila deoarece creste posibilitatea intreprinderii de a-si finanta mijloacele economice pe seama surselor proprii.

Capitalul strain inregistreaza si el o crestere cu 262.033 mii lei, respectiv cu +76,07% ceea ce inseamna o crestere a surselor atrase de intreprindere pentru finantarea mijloacelor economice. Cu alte cuvinte acest excedent de capital strain este expresia capitalului avansat si pus la dispozitia intreprinderii de terte persoane fizice sau juridice pentru asigurarea capacitatii de autofinantare pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii sale.

Pe ansamblu sursele de finantare au crescut cu +454.134 mii lei, respectiv cu +10,51%, situatie favorabila pentru intreprindere.

Prin urmare posibilitatea de a recurge la noi resurse proprii sau de a beneficia de noi credite (capacitatea de indatorare) permite intr-adevar intreprinderii sa obtina in caz de nevoie noi fonduri care-I vor permite sa reactioneze la modificarile imprevizibile din domeniul sau de activitate.

-in anul 1998 fata de 1997 capitalul propriu creste cu +341.638 mii lei, respectiv cu +8,03%, iar capitalul strain cu +1.206.046 mii lei, respectiv cu +198,17% ceea ce influenteaza cu preponderenta cresterea totalului surselor de finantare cu +1.547.684 mii lei, respectiv cu 31,85%.

Dupa cum se observa capitalul propriu al intreprinderii este egal cu capitalul permanent ceea ce semnifica stabilitatea finantarii sale.

In cadrul relatiilor financiar-bancare ale intreprinderii pentru asigurarea flexibila a surselor de fonduri necesare continuitatii activitatii se obtin surse imprumutate de la banci sau terti, persoane fizice sau juridice ceea ce implica si analiza limitelor de indatorare.

In vederea realizarii unei asemenea analize se calculeaza rata de indatorare (neta sau bruta) cu ajutorul datelor referitoare la capitalul strain, capitalul social, a capitalului propriu si a capitalului permanent. Depasirea limitelor impuse de practica economica reprezinta un risc si de aceea aceste rate se mai numesc si rate de risc pentru imprumutator. Ca urmare riscul indatorarii este legat de structura finantarii intreprinderii.

Cand intreprinderea se confrunta cu datorii mari ea se obliga sa obtina beneficii suplimentare pentru a asigura remunerarea si rambursarea imprumuturilor contractate. Ca urmare daca activitatea sa are ca rezultat venituri din exploatare reduse, intreprinderea este afectata prin faptul remunerarii datoriilor si va obtine un rezultat global defavorabil. In situatia inversa datoriile vor fi acoperite fara dificultate si indatorarea va permite ameliorarea rentabilitatii intreprinderii.

Cresterea indatorarii amplifica dispersia rezultatelor si determina un risc financiar.

Pentru evidenta gradului de indatorare se utilizeaza urmatoarele rate:

Rata neta de indatorare

fata de capitalul subscris

Rata neta de indatorare

fata de capitalul propriu

Se admite ca acest grad de indatorare sa fie de cel mult 1,1 la 1 fata de capitalul subscris si de 1 la 1 fata de capitalul propriu pentru a exista situatia recuperarii capitalului imprumutat si pentru ca banca sau firma creditoare sa fie ferite de riscuri.

In mod similar prin prisma interesului bancilor sau a altor persoane fizice sau juridice creditoare se poate calcula si gradul de acoperire a capitalului imprumutat cu capital propriu sau subscris astfel:

Gradul de acoperire al

capitalului imprumutat

cu capital social subscris

Gradul de acoperire al

capitalului imprumutat

cu capital propriu

Rapoartele stabilite pe baza acestor modele reflecta rezervele pe care le are intreprinderea pentru contractarea de noi imprumuturi in caz de dezvoltare a activitatii economico-financiare, deoarece reprezinta garantie pentru orice banca sau investitor din afara cu privire la posibilitatea recuperarii sumelor imprumutate.

Pentru analiza se poate calcula si rata bruta de indatorare fata de capitalul propriu dupa urmatoarea formula:

Rata bruta de indatorare

fata de capitalul propriu

In cazul S.C. 'CONEX PRAHOVA S.A. se poate calcula numai acest ultim indicator deoarece nu are datorii pe termen mediu si lung.

in anul 1996:

in anul 1997

in anul 1998

Prin nivelul indicatorilor calculati intreprinderea prezinta o situatie buna in ceea ce priveste gradul de indatorare si rambursarea datoriilor sale (Valorile acestora sunt <100%)

Ponderea capitalului strain este redusa si gradul de risc pentru terti si bancile finantatoare este redus.

In functie de nevoile curente sau de unele investitii suplimentare, pentru care se prevede un grad ridicat de eficienta, intreprinderea poate primi credite, dar trebuie tinut cont de faptul ca rata dobanzii perceputa de terti pentru imprumuturile acordate trebuie sa fie sub rata dobanzilor la creditele acordate de catre intreprinderea analizata altor intreprinderi.

Pentru evidentierea limitelor indatorarii se pot calcula si indicatorii:

Rata acoperirii

riscurilor

Rata de rambursare

sau

Rata de acumulare

Scopul urmarit este ca fluxul de numerar (cash-flow) sa permita acoperirea datoriilor pe termen mediu si lung. Sau cel putin suma anuala a ratelor acestora inclusiv dobanzile aferente.

Capacitatea de rambursare

a datoriilor financiare

1. ANALIZA PROVIZIOANELOR

In economia actuala riscul si incertitudinea sunt inerente oricarui proces si fenomen economic. Pentru a diminua afectele acestora si pentru a raspunde principiului prudentei se admite constituirea de provizioane.

Provizioanele pot fi considerate rezerve constituite intr-o perioada de gestiune pe seama cheltuielilor si destinate sa acopere riscurile si pierderile posibile din deprecierea elementelor patrimoniale. Asimilate capitalurilor proprii sunt provizioanele reglementate si provizioanele pentru riscuri si cheltuieli.

PROVIZIOANELE REGLEMENTATE constituie rezerve pentru activitatea viitoare a intreprinderii. Ele corespund unei fractiuni din rezultat, plasata sub un regim de exonerare de impozit, deci au un caracter de rezerve neeliberate definitiv de impozit. Acestea sunt facultative, iar daca sunt practicate de intreprindere sunt integral deductibile.

Denumirea de reglementate este ca urmare a faptului ca in fiecare tara poate sa existe o legislatie care sa dea dreptul unei intreprinderi de a constitui provizioane cu caracter reglementat. Aceste provizioane nu sunt in contextul principiului prudentei, si ca urmare a reglementarilor se da dreptul intreprinderii de a constitui pe baza cheltuielilor a fondurilor cu caracter reglementat, fonduri destinate acoperirii unor situatii ca:

-fluctuatii privind diferente de curs valutar

-fluctuatii privind preturile

-amortizari cu caracter derogatoriu sau accelerat

In Romania nu se constituie provizioane reglementate.

PROVIZIOANE PENTRU RISCURI SI CHELTUIELI au ca obiect acoperirea pierderilor sau cheltuielilor viitoare care la data inchiderii exercitiului financiar sunt posibile si sigure, dar neterminate. Ele nu modifica valoarea elementelor de activ la care se refera. La stabilirea marimii lor se au in vedere urmatoarele aspecte:

-sunt individualizate in functie de riscul si cheltuiala elementelor de activ la care se refera;

-trebuie sa raspunda principiului prudentei;

-se constituie pe baza metodelor hotarate de intreprindere;

-marimea lor nu depinde de rezultatele financiare ale intreprinderii.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli se constituie de obicei la sfarsitul exercitiului financiar pentru elementele patrimoniale a caror realizare sau plata este incerta sau pentru cheltuieli ce devin exigibile in perioada urmatoare.

In cadrul acestora se cuprind:

-provizioane pentru litigii;

-provizioane pentru garantii acordate clientilor;

-provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii;

-provizioane pentru pierderi din schimb valutar;

-provizioane pentru alte riscuri si cheltuieli.

Provizioanele pentru riscuri si cheltuieli sunt considerate fonduri proprii si sunt luate in calcul la determinarea fondului de rulment propriu. Aceasta solutie pare justificata daca se considera ca au caracter de rezerva si sunt asimilate capitalurilor proprii Provizioanele care totusi nu acopera un risc real si viitor, dar care reprezinta rezerve trebuie impuse impozitarii. Prin urmare in profitul impozabil se includ provizioanele constituite in exces in raport cu riscurile efective, iar intreprinderea suporta o datorie fiscala si in acest caz scadenta acesteia va fi peste 1 an. Se poate, deci, considera ca provizioanele care nu acopera strict riscuri reale si viitoare si nu sunt destinate a fi consumate pe termen scurt pot fi abordate ca fiind capitaluri permanente.

Provizioanele pot fi considerate deci ca o resursa permanenta care inglobeaza pe de o parte datorii fiscale latente date de impozitarea viitoare a reluarii lor asupra provizioanelor, iar pe de alta parte o rezerva latenta (marimea dupa impozitare a excesului de provizioane).

In timp ce aceste provizioane au o marime incerta si sunt reversibile, datoriile provizionate sunt ireversibile, iar sumele ce trebuie platite pot fi determinate cu usurinta. Un provizion pentru un litigiu nu este ireversibil, iar marimea lui este incerta, el facand obiectul unui provizion pentru riscuri. Cheltuielile fiscale si sociale aferente au un caracter ireversibil, iar marimea lor este certa si de aceea sunt asimilate datoriilor provizionate.

S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. a constituit numai provizioane pentru garantii acordate clientilor care au inregistrat urmatoarea evolutie:

Tabelul nr. 3

Evolutia provizioanelor pentru riscuri si cheltuieli

Analizand situatia obtinuta se constata urmatoarele:

In 1997 fata de 1996 provizioanele constituite au inregistrat o crestere cu +8.302 mii lei, respectiv cu +34,94% situatie favorabila pentru intreprindere, deoarece acestea reprezinta un plus de rezerve pe care aceasta le poate utiliza atunci cand se afla in dificultatea provocata de deprecierea elementelor patrimoniale.

In 1998 fata de 1997 provizioanele au inregistrat o crestere foarte mare cu +75.586 mii lei, respectiv cu +235,79% situatie pozitiva pentru intreprindere, deoarece permite acoperirea unor pierderi posibile si diminuarea unor riscuri.

In analiza provizioanelor trebuie avute in vedere si alte categorii cum ar fi:

c) PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA IMOBILIZARILOR;

d) PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA STOCURILOR SI PRODUCTIE IN CURS DE EXECUTIE (materiale, obiecte de inventar, productie neterminata, produse, stocuri aflate la terti, animale, marfuri);

e) PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA CREANTELOR (clienti, decontari, decontari in cadrul grupului, decontari cu asociatii, debitori).

f) PROVIZIOANE PENTRU DEPRECIEREA VALORILOR FINANCIARE (valori mobiliare de plasament).

Deci se creaza rezerve de risc pentru toate categoriile de elemente patrimoniale, inclusiv pentru activitatea curenta, de exploatare si de investitii a intreprinderii, pentru a se asigura stabilitatea economica a acesteia.

In concluzie, in analiza provizioanelor trebuie avute in vedere 3 aspecte importante:

-aplicarea principiului prudentei si luarea in considerare a faptului ca acopera riscurile reale si viitoare si sunt incluse in datoriile pe termen scurt;

-se constata o crestere a provizioanelor constituite de intreprindere de la un an la altul care poate fi apreciata ca resursa permanenta, chiar daca diferite componente ale sale sunt destinate a fi conservate pe termen scurt;

-se adopta o solutie intermediara intre cele 2 prezentari: o parte a provizioanelor fiind asimilate resurselor permanente, cealalta parte resurselor pe termen scurt.

ANALIZA FONDULUI DE RULMENT

FONDUL DE RULMENT reprezinta partea din capitalul permanent destinata si utilizata pentru finantarea activitatii curente de exploatare. Fondul de rulment reprezinta necesarul de surse financiare proprii pentru acoperirea unei parti din stocurile de active circulante.

Notiunea de fond de rulment rezultata prin punerea in corespondenta a lichiditatii activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt permite o apreciere pe termen scurt a riscului de nerambursare a obligatiilor, respectiv a riscului de faliment.

Intreprinderea trebuie sa dispuna de suficiente disponibilitati pentru a-si achita obligatiile la scadenta.

In timp ce exigibilitatea obligatiilor pe termen scurt este certa, transformarea activului in disponibilitati este aleatoare putand fi perturbata de o serie de factori economici, financiari si de conjunctura. Aceasta asimetrie impune necesitatea constituirii unei rezerve, a unei marje in masura sa faca fata "neregularitatilor la scadenta", cunoscuta in teoria economica sub denumirea de fond de rulment patrimonial sau fond de rulment real.

Pentru calcularea fondului de rulment patrimonial (FRR) bilantul trebuie sa fie organizat in parti mari regrupand elementele de activ si pasiv pe baza criteriului duratei activelor si pasivelor. In acest scop s-a convenit sa se repartizeze activele in active imobilizate, lichide peste mai mult de 1 an si active circulante care pot fi transformate in bani in mai putin de 1 an.

Elementele de pasiv au fost impartite in capitaluri permanente si datorii pe termen scurt. Capitalurile permanente regrupeaza capitalurile proprii, datoriile si alte resurse care sunt exigibile peste mai mult de 1 an si prezinta un caracter de stabilitate pentru intreprindere.

Datoriile pe termen scurt corespund resurselor instabile pentru ca sunt exigibile in mai putin de 1 an si impune o rambursare sau reinnoire a lor la scadenta punandu-se la incercare solvabilitatea intreprinderii.

Fondul de rulment patrimonial (FRR) poate fi reprezentat schematic dupa cum urmeaza ceea ce conduce la doua exprimari echivalente care permit sa se defineasca aceasta notiune din doua unghiuri distincte:

FRR

a)      FRR reprezinta excedentul capitalurilor permanente asupra activelor imobilizate si se calculeaza dupa formula:

FRR = CAPITAL PERMANENT - ACTIVE IMOBILIZATE

Comparatia intre cele 2 marimi corespunde unuia din urmatoarele 3 situatii:

-daca CAPITALUL PERMANENT > ACTIVE IMOBILIZATE FRR > 0

Daca FRR este pozitiv, capitalurile permanente permit sa se finanteze integral activele imobilizate si o parte din activele circulante. Un FRR pozitiv arata ca sursele de finantare cuprind suficiente resurse stabile pentru a finanta in acelasi timp integralitatea imobilizarilor si o partea activelor circulante.

-daca CAPITALUL PERMANENT = ACTIVE IMOBILIZATE FRR = 0

Situatia in care FRR = 0 este o situatie putin probabila si exprima o armonizare totala a structurii resurselor cu utilizarea lor.

b)     FRR corespunde excedentului activelor circulante asupra datoriilor pe termen scurt si se calculeaza dupa relatia:

FRR = ACTIVE CIRCULANTE - DATORII PE TERMEN SCURT

Prin compararea celor 2 marimi por rezulta 3 situatii:

-daca ACTIVE CIRCULANTE > DATORII PE TERMEN SCURT FRR > 0

Daca FRR este pozitiv, activele circulante permit sa se spere incasari banesti pe termen scurt care vor permite nu numai rambursarea integrala a datoriilor exigibile pe termen scurt, dar si sa se obtina lichiditati excedentare. Aceasta situatie apare ca favorabila in ceea ce priveste solvabilitatea, deoarece intreprinderea beneficiaza de perspective favorabile in ceea ce priveste capacitatea sa de rambursare a datoriilor.

-daca ACTIVE CIRCULANTE < DATORII PE TERMEN SCURT FRR < 0

Aceasta situatie pare defavorabila pentru solvabilitatea intreprinderii, dar aprecierea precisa a perspectivelor solvabilitatii cere luarea in calcul a structurii la termen a activelor circulante si a datoriilor pe termen scurt. Daca scadenta medie a activelor circulante este mai apropiata decat cea a datoriilor pe termen scurt, echilibrul financiar poate fi asigurat cu un fond de rulment foarte mic sau negativ.

-daca ACTIVE CIRCULANTE = DATORII PE TERMEN SCURT FRR = 0

Aceasta situatie semnifica faptul ca activele circulante sunt acoperite strict de datoriile pe termen scurt, situatie putin probabila. Solvabilitatea pe termen scurt pare a fi asigurata, dar acest echilibru este fragil, putand fi compromis de orice dereglare in mobilizarea creantelor.

La S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. situatia FRR se prezinta astfel:

Tabelul nr. 4

Evolutia fondului de rulment

-in anul 1997 fata de 1996 are loc o diminuare a fondului de rulment cu -16.769 mii lei, respectiv cu -7,43%, dar este in masura sa faca fata datoriilor la scadenta;

-in anul 1998 fata de 1997 are loc o crestere a fondului de rulment cu +575.910 mii lei, respectiv cu +275,36% situatie pozitiva pentru intreprindere in ceea ce priveste solvabilitatea.

Fondul de rulment patrimonial poate fi descompus in fond de rulment propriu (FRP) si fond de rulment strain sau imprumutat (FRI), relatia dintre ele fiind:

FRR = FRP + FRI

Fondul de rulment propriu (FRP) prezinta o semnificatie mult mai limitata decat FRR, dar reflecta un aspect important al situatiei financiare pentru ca exprima autonomia pe care intreprinderea o dovedeste in finantarea investitiilor in imobilizari.

Relatia de calcul a FRP este:

FRP = CAPITALURI PROPRII - ACTIVE IMOBILIZATE

-daca CAPITALURI PROPRII > ACTIVE IMOBILIZATE FRP > 0

Un FRP pozitiv semnifica faptul ca imobilizarile sunt integral finantate din resurse proprii, deci exista autonomie.

-daca CAPITALURI PROPRII < ACTIVE IMOBILIZATE FRP < 0

Un FRP negativ semnifica faptul ca imobilizarile nu sunt finantate decat partial din resurse proprii, astfel ca intreprinderea trebuie sa faca apel la indatorare pentru a finanta o parte din imobilizarile sale.

Deoarece FRI corespunde datoriilor pe termen mediu si lung si avand in vedere ca S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. nu are astfel de datorii rezulta ca FRR = FRP.

Analiza fondului de rulment permite aprecieri cu privire la echilibrul financiar in masura in care se cunosc 3 elemente fundamentale:

-valoarea fondului de rulment;

-gradul de lichiditate al activelor sau timpul mediu necesar transformarii in lichiditati;

-gradul de exigibilitate al pasivelor sau timpul mediu de achitare a datoriilor.

Intre fondul de rulment si riscul de faliment al unei intreprinderi exista o relatie complexa.

Unele societati satisfac cerintele echilibrului financiar cu un fond de rulment negativ, in timp ce altele se dovedesc insolvabile, in ciuda unui fond de rulment pozitiv.

Unele intreprinderi isi mentin solvabilitatea cu un fond de rulment scazut, in timp ce altele se confrunta cu dificultati financiare in virtutea unui fond de rulment foarte mare.

Notiunea de fond de rulment rezulta prin punerea in corespondenta a lichiditatii activelor circulante cu exigibilitatea datoriilor pe termen scurt permite aprecierea pe termen scurt a riscului de faliment izvorat din imposibilitatea rambursarii obligatiilor.

La S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. aceasta situatie se prezinta in tabelul urmator:

Tabelul nr. 5

Corelatia lichiditate - exigibilitate

Analizand situatia obtinuta se constata:

In 1996 datoriile pe termen scurt sunt mai exigibile (1,41 luni) decat activele circulante care devin lichide peste 1,62 luni ceea ce determina asigurarea echilibrului financiar intr-un mod mai restrans (+4420 mii lei) in pofida unui fond de rulment deja existent mai ridicat (225.910 mii lei).

In 1997 se constata ca fondul de rulment existent in suma de 209.141 mii lei nu este suficient pentru ca intreprinderea sa faca fata platilor la scadenta. Se observa ca datoriile devin exigibile intr-o perioada mai scurta (1,68 luni) decat perioada in care activele circulante se transforma in lichiditati (1,76 luni).

In 1998 termenul in care activele circulante se transforma in lichiditati este mai scurt (1,90 luni) decat termenul in care datoriile pe termen scurt devin exigibile (2,46 luni), astfel incat intreprinderea isi mentine solvabilitatea cu un fond de rulment de 69.030 mii lei.

Se constata, prin urmare, ca echilibrul financiar nu este afectat foarte tare, existand resurse pentru a-si finanta o parte din datorii.

4. ANALIZA CORELATIEI DINTRE SURSELE FINANCIARE DIN

PASIVUL BILANTULUI SI ELEMENTELE PATRIMONIALE DIN

ACTIVUL BILANTULUI

Analiza corelatiei dintre sursele financiare din pasivul bilantului si elementele patrimoniale din activul bilantului are in vedere in special sursele financiare de acoperire a activelor circulante.

Aceasta analiza se realizeaza pe baza datelor cu privire la activele circulante, a calculului fondului de rulment real si a dinamicii structurii surselor respective.

La S.C. "CONEX PRAHOVA" S.A. modul de acoperire al activelor circulante si evolutia surselor financiare de acoperire a acestora se prezinta in tabelul urmator:

Tabelul nr. 6

Sursele de acoperire ale activelor circulante

Dupa cum se poate constata in cadrul surselor atrase sau a angajamentelor intreprinderii se regasesc si pasivele stabile, adica obligatiile minime cu caracter permanent, care reprezinta surse asimilate celor proprii si reprezinta principala sursa de finantare a activelor circulante.

Aceste surse atrase apar datorita relatiilor de decontare cu furnizorii, creditorii, bugetul statului, personalul, alte organe, subunitati, cu evidenta contabila proprie.

In anul 1997 fata de 1996 se constata o crestere a ponderii obligatiilor pe termen scurt cu +13,95% situatie nefavorabila pentru intreprindere, deoarece ar trebui ca sumele neachitate la scadenta sa se reduca pana la un nivel normal.

Contributia fondului de rulment la acoperirea activelor circulante s-a redus cu -13,95%, situatie nefavorabila pentru intreprindere.

In anul 1998 fata de 1997 se constata o crestere a ponderii FR la acoperirea activelor circulante cu +4,62% si scaderea concomitenta a contributiei obligatiilor pe termen scurt, situatie buna deoarece se acorda o importanta mai mare surselor proprii decat celor atrase.

Intreprinderea trebuie sa ia masuri pentru reducerea datoriilor si cresterea surselor proprii pentru finantarea activelor circulante. Nerealizarea acestui obiectiv poate duce la o degradare a situatiei sale financiare si la amenintarea solvabilitatii acestei manifestata prin incapacitatea de a face fata platilor la scadenta. De aceea trebuie sa-si plateasca datoriile catre furnizori, catre bugetul statului la timp, sa impulsioneze incasarea creantelor, sa respecte termenele de executie a lucrarilor, sa sporeasca capacitatea de productie, sa practice costuri inferioare preturilor de vanzare care sa-i permita obtinerea unui profit care poate fi folosit pentru achitarea unei parti a datoriilor.