Activitatea economica - forma definitorie a actiunii umane

Activitatea economica - forma definitorie a actiunii umane

Imbogatirea campului nostru teoretic, pe calea relevarii dimensiunilor umane ale faptelor si proceselor economice ne impune de la bun inceput sa definim conceptul de actiune umana.

Acest concept cu multiple conotatii sociale desemneaza forma concreta de manifestare atat a individului, cat si a colectivitatii umane pentru a-si asigura conditiile materiale, sociale si spirituale necesare vietii.

Din aceasta succinta definitie rezulta ca actiunea umana imbraca o dubla ipostaza:

actiunea umana individuala reflectata prin scopul satisfactiei si fericirii fiecarui individ de a trai mai confortabil, in conditiile confruntarii cu propriile limite si cu restrictiile mediului social-economic in care actioneaza;

actiunea umana sociala ca expresie a unitatii si comuniunii intereselor oamenilor de a coexista si trai mai bine.

Componenta practica a actiunii umane, activitatea economica reprezinta domeniul fundamental si inseparabil al vietii sociale, deoarece aceasta este suportul material al intregii existente umane si a progresului social.

Sintagma de activitate economica isi are corespondenta in notiunile sinonime de economie, realitate economica sau de viata economica.

Definita ca domeniu fundamental al vietii sociale, activitatea economica reflecta comportamentul economic al indivizilor, unitatilor economice si al economiei in ansamblu ei, deciziile lor in legatura cu utilizarea resurselor limitate, in scopul realizarii intereselor economice ale agentilor economici si satisfacerii nevoilor sporite si tot mai diversificate.

Premisa teoretica a definirii activitatii economice se fundamenteaza pe principiul rationalitatii activitatii umane, conceput si aplicat in unitatea componentelor lui: eficienta economica, eficienta sociala, eficienta ecologica si tehnologica.

Din perspectiva filosofiei rationaliste, analiza social-economica ne conduce la concluzia ca o tara cu un potential economic scazut si cu o eficienta economica redusa nu poate avea un standard de viata ridicat. De asemenea, tara respectiva nu poate beneficia de o economie de piata functionala, competitiva in schimburile economice externe, de un invatamant modern si performant, precum si de institutii democratice active si eficiente.

In fine, relatia de interdependenta dintre activitatea economica si celelalte componente ale socialului poate fi inteleasa numai in complexitatea interactiunilor lor reciproce.

Fara indoiala, rolul esential al economiei se explica prin aportul sau major in "finantarea" invatamantului, cercetarii stiintifice, culturii, sanatatii, protectiei sociale si serviciilor publice.

La randul lor, componentele socialului contribuie la potentarea si eficientizarea activitatii economice, la realizarea unei dezvoltari economice durabile, cu precadere intensiva.

Asa cum se mentiona anterior, natura sociala a activitatii economice este data de actiunea oamenilor in calitate de subiecti activi ai socialului, precum si de raporturile social-politice care marcheaza procesele economice. De asemenea, caracterul social al economiei se reflecta in participarea oamenilor prin intermediul institutiilor democratice la activitatea economica.

Astazi, relatia de interconditionare intre economic si social cunoaste o amploare fara precedent, datorita implementarii criteriilor de eficienta in toate componentele socialului si ale politicului, pe de o parte, iar pe de alta parte, ca urmare a procesului de umanizare si socializare a activitatii economice la nivel global.

In realitate, economia nu exista si nu se dezvolta in forma pura si nu se manifesta prin procese exclusiv economice. Din aceasta cauza, definirea si caracterizarea activitatii economice sunt rezultatul unei abstractii stiintifice, concretizat intr-un model de analiza economica.

In acelasi timp, caracterul social al economiei este determinat si de mecanismul de functionare al pietei, in sensul ca piata reprezinta o institutie sociala, construita si dezvoltata in decurs de secole, in cadrul careia se confrunta interese economice cu finalitate sociala.

In functie de natura actiunilor intreprinse de agentii economici, activitatea economica se structureaza astfel:

economia reala, caracterizata prin ansamblul activitatilor economice destinate asigurarii ofertei de bunuri materiale si servicii, necesara satisfacerii nevoilor umane;

economia simbolica, definita prin totalitatea operatiunilor economice derulate de agenti economici specializati pe piata monetara, a capitalurilor si pe piata valutara. Functia caracteristica a economiei simbolice consta in trasformarea disponibilitatilor banesti existente in economie, la un moment dat, in active fizice reale.

In relatia operational-functionala dintre economia reala si cea simbolica, prima are rolul determinant.