Aspecte generale privind managementul procesului de audit

Aspecte generale privind managementul procesului de audit

Organizarea si realizarea unei misiuni de audit este un proces complex care necesita efortul conjugat al membrilor unei echipe de audit. Una dintre conditiile esentiale ca o echipa sa aiba succes in realizarea misiunii de audit consta in familiarizarea fiecarui membru al echipei respective cu obiectivele si organizarea cabinetului de audit care este angajat in fata clientului de indeplinirea procesului respectiv[1].

Structura de personal specifica unui cabinet de audit este determinata de anumite caracteristici proprii activitatii de audit. Structura clientelei, calitatea si tipul serviciilor solicitate sunt factorii determinanti in stabilirea schemei organizationale a unui cabinet de audit. Acesti factori nu actioneaza insa in mod exclusiv. In practica, se tine cont si de caracterul sezonier al auditului financiar, dat fiind faptul ca situatiile financiare sunt intocmite si publicate pe o baza anuala[2]. Mai mult decat atat, companiile au o libertate limitata in a-si alege perioada de prezentare a situatiilor financiare, trebuind sa se conformeze dorintelor actionarilor, precum si prevederilor legislatiei aplicabile in domeniu. Astfel, cabinetele de audit intalnesc un varf al cererii pentru serviciile lor, in general, la inceputul anului calendaristic (in masura in care perioada de raportare coincide cu anul calendaristic). Aceasta fluctuatie de activitate implica necesitatea ca un cabinet de audit dispuna de un personal suficient de numeros pentru a putea satisface cererea in perioadele de varf. Bineinteles ca, in lunile imediat urmatoare, cabinetul de audit se vede pus in situatia de a plati salarii catre un personal excedentar in raport cu cerintele de moment ale afacerii.

Pentru a nu functiona "in gol", cabinetele de audit au la dispozitie o gama variata de politici si strategii: fie planifica pentru lunile in care cererea de servicii este scazuta diverse activitati vizand pregatirea profesionala a personalului, fie programeaza concedii, fie isi diversifica oferta de servicii care poate echilibra activitatea, si implicit, fluxurile de lichiditati pe tot parcursul anului.

O strategie alternativa pentru echilibrarea activitatilor implicate de o misiune de audit, adoptata de majoritatea cabinetelor de audit, consta transferul activitatilor, acolo unde este posibil, in afara perioadei de varf. Astfel, misiunile de audit sunt organizate de o asa maniera incat doar etapa de examinarea finala se desfasoara pe perioada de la inceputul anului, care coincide cu perioada de raportare financiara. Spre exemplu, verificarea sistemului de control intern si a sistemului de contabilitate poate avea loc in orice moment al anului, pe cand inventarierea anuala nu poate avea loc decat la sfarsitul exercitiului financiar. Aceasta practica permite cabinetelor de audit atat sa functioneze cu un numar optim de personal, cat si sa creasca operativitatea elaborarii raportului de audit.

Cabinetul de audit este constituit dintr-un grup de persoane cu responsabilitati si cu o experienta profesionala diferite si care au cel putin doua obiective de baza care se intercoreleaza:

primul obiectiv, de natura profesionala: de a emite o opinie in ceea ce priveste conturile anuale analizate, opinie formulata cu grija si in conformitate cu prevederile legale sau alte reglementari referitoare la domeniul respectiv. Realizarea acestui obiectiv implica faptul ca societatea respectiva isi desfasoara efectiv activitatea pentru care a fost infiintata (isi indeplineste obiectul principal de activitate prevazut in statut);

al doilea obiectiv, de natura financiara: de a obtine un profit din prestarea de servicii profesionale, profit care sa permita o remunerare in concordanta cu calitatea muncii a audit prestate si care sa acopere riscurile implicate de indeplinirea sarcinilor de serviciu. Acest obiectiv presupune nu numai ca societatea sa functioneze efectiv, dar si eficient.

Indeplinirea celor doua obiective poate genera conflicte, fie si datorita faptului ca profesionalismul poate implica asumarea riscului ca unii clienti sa renunte la serviciile prestate de auditor in favoarea unui alt auditor, in conditiile in care cel de-al doilea auditor se dovedeste dispus sa fie mai tolerant la anumite practici ale clientului respectiv. Astfel, exista oricand riscul ca "tinuta" profesionala sa fie pusa in pericol de dorinta de a realiza obiectivul de profitabilitate. Jocul unei economii de piata    determina riscul ca o companie, inclusiv un cabinet de audit, daca nu obtine profit o perioada mai lunga de timp, sa intre in faliment. Evitarea falimentului ar putea asadar sa motiveze auditorul sa incalce deontologia profesionala in anumite circumstante.