CAPITALISMUL CA SISTEM SOCIAL GLOBAL SI CONSTRUCTIA SA FUNDAMENTALA

CAPITALISMUL CA SISTEM SOCIAL GLOBAL SI CONSTRUCTIA SA FUNDAMENTALA

Capitalismul, ca formatiune social-economica sau ca sistem social global, se defineste pe baza trasaturilor sale specifice, invariante.

Trasaturile definitorii ale societatii capitaliste o invidualizeaza ca sistem de relatii economice, politice si ideologice in succesiunea formatiunilor social-istorice. La randul lor, aceste trasaturi se contureaza pe baza elementelor caracteristice, definitorii ale subsistemelor sale specifice, constituie intr-un ansamblu de structuri, riguros determinat. Aceste ansambluri de trasaturi definitorii, prezente de-a lungul intregii sale existente istorice, exprima esenta capitalismului, in pofida modificarilor interne pe care le sufera in cursul evolutiei sale si independent de particularitatile istorice, nationale, care isi pun amprenta asupra societatii, concretizandu-se, diferentiat, la nivelul fiecarei tari capitaliste.

In esenta aceste trasaturi sunt urmatoarele:

Economia capitalista reprezinta o forma foarte dezvoltata a economiei de schimb, bazata pe proprietatea privata de tip capitalist asupra mijloacelor de productie si pe exploatarea fortei de munca salariate, transformata in marfa, in scopul obtinerii plusvalorii si dezvoltand, pe aceasta baza, fortele productive ale muncii sociale.

Structura sociala se caracterizeaza prin existenta a doua clase sociale fundamentale -burghezia si proletariatul- aflate in relatii ireductibil antagonice, precum si prin prezenta unor grupuri sociale intermediare, a caror existenta este mai mult sau mai putin statornica "Noi-spunea MARX- n-am afirmat niciodata ca pentru a atinge acest scop (cucerirea puterii de catre proletariat) trebuie folosite mijloace identice.nu negam ca exista tari,.,iin care muncitorii isi pot atinge scopul prin mijloace pasnice. trebuie de asemenea sa recunoastem ca in majoritatea tarilor de pe continent forta trebuie sa serveasca drept parghie a revolutiei noastre; pentru a instaura definitive domnia muncii va trebui sa recurgem pentru un timp la forta." .

Sistemul politic se caracterizeaza prin dominatia burgheziei, prin subordonarea functionarii intregii societati intereselor burgheze, subordonare realizata cu mijloacele specifice regimului politic, in cadrul caruia statul capitalist joaca un rol hotarator.

Viata spirituala se caracterizeaza printr-o cultura puternic diferentiata, in care rolul dominant il are ideologia burgheza reflectand si reproducand natura contradictorie a relatiilor sociale capitaliste, print-o constiiinta sociala la fel de diferentiata, sub inraurirea actiunii modelatoare a ideologiilor politice.

Expansiunea economica si politica a puterilor capitaliste determina generalizarea, la nivel mondial, a relatiilor social-economice de tip capitalist, al integrarii in acest sistem de relatii a tuturor tarilor lumii, indiferent de stadiul concret istoric al dezvoltarii lor, ducand la aparitia sistemului mondial capitalist.

Aparitia capitalismului a reprezentat, in mod obiectiv, un proces important in istoria omenirii, el a determinat dezvoltarea insemnata a mijloacelor de productie, a productiei si productivitatii muncii, lichidarea ingradirilor feudale, centralizarea administrarii statale, intensificarea circulatiei valorilor materiale in cadrul fiecarei tari si intre diferitele tari; in plan politic, capitalismul a lichidat absolutismul feudal, instaurand initial, in cele mai multe tari capitaliste, regimuri democratice burgheze, ca forma de exercitare a dominatiei politice in stat a burgheziei; pe plan spiritual, el a dus la o dezvolatare a stiintei si culturii, la o mai larga difuzare in mase a cunostintelor stiintifice si culturale, la o intensificare a schimbului de valori spirituale.

Contradictia fundamentala a capitalismului

Contradictia fundamentala a modului de productie capitalist, proprie intregii lui evolutii istorice, rezida in caracterul tot mai social al productiei si insusirea privat capitalista a bunurilor create, in opozitia dintre caracterul social al productiei si scopul capitalist al acesteia, asigurarea profitului maxim. Pe masura dezvoltarii capitalismului, aceasta contradictie se face tot mai mult simtita, se adanceste si se amplifica, proprietatea burgheza si insusirea privat capitalista devenind o frana in calea dezvoltarii economiei si a intregii societati.

Toate acestea demonstreaza limitele istorice ale oranduirii capitalismului, perimarea sa. Departe de a fi societatea ideala, capitalismul nu rezolva problemele fundamentale ale existentei umane, este o societate bazata pe exploatare si dominatie si in mod logic, va trebui sa cedeze locul unei oranduiri superioare, a dreptatii si echitatii sociale. Concluzia inevitabilitatii pieirii oranduirii capitaliste si victoria socialismului a fost formulate de catre K. MARX, in celebrul pasaj din lucrarea sa fundamentala, "Capitalul"."Monopolul capitalului devine o catusa pentru modul de productie care a inflorit odata cu el si prin el. Centralizarea mijloacelor de productie si socializarea muncii ajung la un punct la care devin incompatibile cu invelisul lor capitalist. Acesta este sfaramat. Proprietatii privat-capitaliste i-a sunat ceasul. Exproprietarii sunt exproprietariti."

Contradictia fundamentala a societatii capitaliste se constituie intr-o insotitoare permanenta, o invarianta a sistemului. In aceasta calitate ea reprezinta izvorul economic al trecerii la socialism, detrminand necesitatea acestei treceri. Desi evolutia contradictiei fundamentale a capitalismului nu cunoaste un aspect liniar si uniform, atat la scara istorica mondiala, cat si pe planul fiecarei ttari are loc o adancire procesuala a acestuia. Evolutia contradictiei fundamentale a modului de productie capitalist si a modalitatilor in care ea se manifesta permite, intr-un anume sens, o periodizare a dezvoltarii capitalismului, distingerea, in cadrul acestei dezvoltari, a unor etape si trasaturi particularizatoare care, la randul lor, se individualizeaza la nivelul ttari.

In evolutia capitalismului distingem: acumularea primitiva a capitalului, caracterizata prin separarea violenta a micilor producatori de mijloacele lor de productie, proces care in Europa dureaza pana in sec al XVIII- lea; capitalismul premonopolist sau clasic, perioada de ascensiune si maturizare a oranduirii, caracterizata prin libera concurenta; imperialismul, stadiul cel mai inalt si ultim al capitalismului, instaurat in apusul Europei la sfarsitul sec al XIX-lea si inceputul sec XX, caracterizat prin inlocuirea liberei concurente cu dominatia marilor monopoluri si care, la randul sau, poate cunoaste mai multe etape de dezvoltare.

DECLINUL ISTORIC AL SOCIETATII CAPITALISTE

Daca la jumatatea secolului trecut manifestarea contradictiilor capitalismului si mai ales descifrarea contradictiei sale fundamentale au permis fundamentarea teoriei stiintifice a caracterului istoric, a legalitatii trecerii omenirii de la capitalism la socialism, epoca noastra a adus dovezile palpabile, practice ale justentei acestei concluzii; capitalismul a intrat inevitabil in decline, numeroase tari ale lumii pasind deja pe calea socialismului.

Semnele dinstinctive ale declinului istoric au inceput sa se manifeste la inceputul sec XX, conturandu-se ulterior tot mai pregnant; ele s-au concretizat pe cateva directii principale:

1. ingustarea sferei mondiale a dominatiei capitalului prin inlaturarea oranduirii capitaliste int-un numar de tari, care s-au angajat pe drumul reorganizarii sistemului lor social pe temeiuri socialiste;

2. prabusirea sistemului colonial al imperialismului, ca urmare a revolutiilor de eliberare natianala, antiimperialiste si anticolonialiste;

3. instabilitatea crescanda a structurilor sistemului, ca urmare a contradictiilor interne din tarile capitaliste dezvoltate si a contradictiilor interimperialiste.

Principalele modificari suferite de capitalism pe fondul crizei sale generale au dus la aparitia si dezvoltarea ampla a capitalismului monopolist de stat. Constituirea capitalismului monopolist de stat exprima, in acelasi timp, atat posibilitatile de riposte ale capitalismului fata de momentele de criza, de dezechilibru cu care el se confrunta, capacitatea sa de autoreglare, dar si consumarea tot mai intensa a resurselor sale reglatoare, epuizarea treptata a acestor resurse interne, acumularea, in continuare, a noi si noi premise ale inlocuirii sale cu o noua oranduire sociala.

KARL MARX nota in "Critica programului de la Gotha" ca "avem de-a face aici nu cu o scuetate comunista care s-a dezvoltat pe propia-i baza, ci, dimpotriva, cu una care abia se nsste din societatea capitalista si care, de aceea , mai poarta din toate punctele de vedere-pecetea vechii societati din sanul careia s-a nascut".

Interventia statului in economia capitalista se realizeaza intr-o mare diversitate de forme, intre care au loc deosebit il ocupa constituirea proprietatii de stat capitaliste, transformarea statului in proprietar si intreprinzator capitalist. In aceasta noua calitate a sa, statul rezolva, cu mijloacele sale specifice, probleme generale, vitale pentru oranduirea capitalista, pe care, prin insasi natura sa, capitalistul privat nu este stimulat sa le rezolve, sau pur si simplu nu poate sa le rezolve.

Noua calitate a statului capitalist se realizeaza si in intensificarea interventii sale directe in relatiile dintre capital si munca, intre altele, prin intermediul unei legislatii corespunzatoare, precum si prin imixtiunea sa in formele de repartitie.

SCHIMBARI IN STRUCTURA SOCIALA IN TARILE CAPITALISTE DEZVOLTATE

Structura sociala din tarile capitaliste se caracterizeaza printr-o complexitate deosebita, determinate nu numai de procesele contradictorii care au insotit evolutia capitalismului in faza monopismului de stat, dar si de o serie de particularitati, cum sunt nivelul dezvoltarii economice al fiecarei tari, un anumit specific politic, cultural, geografic, istoric. Aceasta diversitate si transformarile care au intervenit confirma pe deplin aprecierile generale ale socialismului stiintific privind existenta si natura celor 2 clase fundamentale- burghezia si clasa muncitoare.

Burghezia clasa dominanta in societatea capitalista

Burghezia reprezinta clasa care dispune de principalele mijloace de productie, pe care le foloseste in scopul obtinerii de profit prin exploatarea muncii salariate. In aceasta ipostaza, ea are rol decisiv in organizarea sociala a muncii, ceea ce ii permite sa dispuna asupra modului in care se face repartitia veniturilor, detine puterea politica, avand un rol de comanda in reglarea sistemului social.

In cadrul burgheziei exista diferentieri care ii imprima un caracter neomogen. Se pot distinge grupuri ale burgheziei, in functie de sfera de investitie a capitalului sau in raport cu ponderea capitalului si rolul lor in viata economica si politica -oligarhia monopolist statala, burghezia mare, mica si mijlocie. Burghezia apare ca o clasa omogena intr-o singura problema fundamentala a existentei ei, raporturile cu proletariatul, unitatea de interese si actiune in lupta impotriva fortelor revolutionare, pentru supravietuirea ei ca clasa dominanta.

Capitalismul monopololist de stat a generat un proces de formare a oligarhiei monopolist-statale, compusa magnatii capitalului monopolist, varfurile personalului conducator si ale functionarilor superiori din companiile monopiliste, din aparatul de stat, reprezentanti ai cercurilor militare superioare, ai aparatului de propaganda. Aceasta intrepatrundere dintre stat si monopoluri, pe langa faptul ca a intarit fara precedent puterea economica si rolul politic al unor grupuri ale burgheziei, a accentuat discrepantele dintre burghezia monopolista si cea nemonoplista, a agravat antagonismele dintre diferitele fractiuni ale burgheziei.

Proletariatul-clasa fundamentala in societatea capitalista

De la inceputurile formarii sale ca clasa, proletariatul a simtit necesitatea organizarii, in vederea apararii si promovarii intereselor de clasa impotriva intereselor de clasa impotriva burgheziei. Aceasta i-a fost relevata de experienta practica acumulata, de insasi conditiile sale de existenta si activitatea ca clasa exploatat si asuprita. Referindu-se la caracterul necesar al organizarii proletariatului si la faptul ca pentru organizarea de clasa este o arma de lupta, KARL MARX scria: "Marea industrie concentreaza intr-un singur loc o multime de oameni care nu se cunosc intre ei. Concurenta le scindeaza interesele; dar mentinerea salariului, acest interes comun fata de patronul lor,ii uneste in aceeasi idee de impotrivire. coilitiile, la inceput izolate, se grupeaza si in fata capitalismului intotdeauna unit, mentinerea asociatiei devine pentru ei mult mai insemnata decat mentinerea salariului.In aceasta lupta-adevarat razboi civil-seiimbina si se dezvolta toate elementele necesare bataliei care va sa vina. Odata ajunsa la acest punct, asociatia capata un carater politic."(Opere vol 4)

Proletariatul este clasa muncitorilor, formata din producatorii de bunuri materiale, lipsiti de mijloacele de productie , care ii vand forta de munca burgheziei, in schimbul unui salariu, fiind supusi exploatarii in sistemul de productie capitalist. In organizarea procesului de productie si a vietii social-politice, muncitorii reprezinta o clasa subordonata si dominate, obtinand veniturile si revendicandu-si drepturile in conditii impuse, in mare masura, de burghezie. Clasa muncitoare este o clasa fundamentala, deoarece are rolul principal in productia bunurilor in sistemul capitalist; procesul de productie si activitatea in alte sectoare nu se pot desfasura fara participarea acesteia; prin lupta economica si politica ea se impune ca principala forta a progresului istoric.

Marea extindere pe care a cunoscut-o munca salariata implica, totodata, si o anumita extindere sociala a limitelor clasei munitoare, din randurile careie incep sa faca parte nemijlocit, in mod obiectiv, o serie de categorii sociale care in trecut aveau un statut distinct.

A avut loc o crestere numerica a clasei muncitoare, astfel incat in tarile capitaliste cele mai dezvoltate detine ponderea principala in cadrul populatiei active. A crescut ponderea activitatii intelectuale in munca unor categorii de muncitori si pe ansamblul fortei de munca. Au aparut grupuri noi ale clasei muncitoare legate de industriile de varf, purtatoare ale progresului tehnic-electronica, atomica, chimica. Se extind profesii noi care presupun un nivel ridicat de pregatire de specialitate. Totodata, s-a largit componenta clasei muncitoare cu detasamente tot mai numeroase din sfera circulatiei, constructiilor, transporturilor, a serviciilor. Somajul structural, schimbarile largi si rapide ce intervin in structura pe ramuri a economiei au impus, ca un fenomen de masa, necesitatea reciclarii rapide a unor mase de muncitori, spre a trece de la o munca la alta, de la o ramura la alta. Clasa, muncitoare este o categorie dinamica, un grup social deschis.

Procentul populatiei active care munceste in industrie reprezinta in 1979, an in care somajul nu atinsese inca actualele proportii de masa, 45% in Italia, 42% in Marea Britanie, 37% in Austria, 38% in Japonia, 39% in Franta si 32% in S.U.A.

Una din caracteristicile structurii sociale in tarile capitaliste dezvolte o constituie faptul ca a crescut ponderea muncii salariate, pondere ce variaza intre trei patrimi si noua zecimi in ansamblul populatiei active. Marea majoritate a populatiei active din S.U.A. (circa 90%) este formata din salariati.

Alte categorii sociale

In structura sociala a tarilor capitaliste se mentin unele categorii sociale ca: intelectualitatea, functionarii, micii producatori de la orase si sate, micii comercianti, liber profesionisti. Situatia lor economica si sociala este extrem de complexa. Ele intrunesc unele trasaturi care le apropie de pozttia burgheziei, cat si de pozitia clasei muncitoare.

Desi categoriile sociale intermediare sunt de o mare diversitate si au un rol economic si social diferit, marea lor majoritate constituie, in conditiile capitalismului monopolist de stat, obiect al exploatarii monopoliste.

Intelectualitatea: in societatea capitalista contemporana, in cadrul acestei categorii s-au produs o serie de modificari cantitative si calitative. Ele sunt in mare masura rezultatul revolutiei stiintifice-tehnice, care reclama un numar al activitatii de productie. A crescut, de asemenea, numarul cadrelor didactice, necesare pentru pregatirea fortei de munca la nivelul cerintelor actuale, al oamenilor de cultura, arta si a specialistilor din domeniul mijloacelor de comunicare in masa.

Taranimea muncitoare, taranii cu gospodarie proprie, care nu exploateaza munca salariata, constituie in unele tari capitaliste, un grup social numeros in cadrul micilor producatori, avand un rol important in productie si in viata sociala. A avut loc o descrestere numerica a gospodariilor taranesti mici si mijlocii, ca urmare a capararii pamantului de catre marele capital, proces care, in ultimele 2 decenii, s-a accentuat.

Micii producatori de la orase, meseriasii cu ateliere proprii, micii comercianti, artizanii care lucreaza pe cont propriu impreuna cu membrii familiei, continua sa aiba un anumit rol economic in societatea capitalista, ceea ce explica mentinerea lor in perioada actuala. Ei sunt supusi unui proces contradictoriu, un numar de firme dispar, concomitant cu aparitia altora. Multe din aceste unitati isi continua activitatea in conditii de dependentta fata de marele capital. In ultimii ani a avut loc o deteriorare a situatiei economice a micilor producatori.

STATUL CAPITALIST CONTEMPORAN

Componenta esentiala a relatiilor politice, puterea de stat exercita un rol hotarator in conducerea societatii capitalsite, in reglarea functionalitatii acesteia. Reprezentand organizarea politica a clasei burgehze care domina economiseste, statul, ca principal element al suprasturcturii politice, care a aparut in procesul revolutiilor burgheze, al luptei, impotriva clasei feudale, a fost folosit pentru a impune societatii vointa si aspiratiile burgheziei, aparand puterea acesteia si asigurand reproducerea sistemului de relatii capitaliste.

Trasaturile societatii capitaliste

Din punctul de vedere al esentei sale, statul capitalist este instrumentul principal de dominatie al burgheziei, avand rolul de a-i promova interesele si de a subordona acestor interese functionalitatea intregului sistem social. Statul capitalist detine monopolul asupra fortei coercitive, fiind singurul organism investit sa elaboreze acte normative cu caracter general si sa sanctioneze nerespectarea acestora.

Trasatura distinctiva fundamentala a statului capitalist consta in aceea ca el ia in considerare indivizii numai in calitatea lor de cetateni, de personae politice, al caror mod de participare la comunitatea politica nationala se manifesta exclusiv in sufragiul universal, considerat ca expresie a vointei generale si face abstractie de calitatea lor de producatori, de factor active fundamental in productia bunurilor materiale. Prin intermediul statului, burghezia exercita dictatura de clasa, impotriva majoritatii poporului, a majoritatii natiunii, adopta masuri economice, politice si militare pentru a reprima orice pozitie care i-ar pune in pericol interesele de clasa. Datorita acestei puteri, burghezia isi poate mentine dominatia in toate domeniile, in ciuda proceselor obiective ce-i neaga istoric existenta.

Statul capitalist a imbracat si imbraca in diferite tari si chiar in cadrul aceleasi tari, in diferite perioade, forme variate, determinate de particularitatile dezvoltarii, de raportul fortelor dintre diferitele grupari ale burgheziei, de tradtiile istorice si natinale. Statul burghez poate fi o monarhie constitutionala, republica parlamentara. Indiferent insa de formele de structurare a organelor de exercitare a puterii , statul capitalist ramane instrumental de dominatie al burgheziei in societate.

In analiza continutului statului burghez trebuie sa se tina seama de faptul ca diferitele activitati pe care le indeplineste reflecta, in mod diferit, altele imediat. Astfel, relatiile politice, aparatul de reprimare, partidele politice, sistemul electoral, sistemul de drept, reflecta mai direct caracterul lui de clasa.

Aceasta nu exclude insa realizarea de catre stat a unor activitati de interes general, cum sunt: organizarea invatamantului, apararea sanatatii, apararea mediului natural, organizarea comunicatiilor, evitarea catastrofelor si a accidentelor, lupta impotriva criminalitatii, a terorismului, a consumului de stupefiante, eradicarea unor maladii. Acest fapt nu schimba insa natura lui de clasa, deoarece optiunile fundamentale ale activitatii statului chiar si in aceste domenii sunt determinate de interese si valori ale burgheziei.

Cautand sa ocoleasca natura de clasa a statului capitalist, gandirea burgheza prezinta, de regula, ca fiind o organizare politica pusa in slujba intregii societati, situate deasupra claselor, punand semnul identitatii intre stat si natiune si apreciind statul ca depozitar al intereselor intregii natiuni. Identificarea statului cu natiunea este necesara burgheziei pentru a trage concluzia ca orice actiune impotriva puterii de stat capitalist ar fi un act impotriva intereselor nationale.

CONCLUZIE

Infrangerea de la valul revolutionar din 1848 a deschis timp de ani de reactie, in Europa, in cazul in care maree de lupta de clasa a fost la un declin. Marx sa dedicat timp pentru a scrie o analiza detaliata a lucrarilor de capitalism, Das Kapital. Acest volum cu greutate stiintifica este o piatra de temelie a miscarii revolutionare. In aceasta Marx a aratat cat de exploatare a lucratorilor nu este doar un rezultat al Sharp practici ale angajatorilor individuale, ci este parte integranta a sistemului capitalist in sine. El a aratat modul in care sistemul ar cauza clasei muncitoare de a creste si a concurentei intre capitalists ar crea imense conglomerate. Mai mult, el a aratat modul in care sistemul a construit-o in tendinta de a intra in criza profunda, care determina dramatice economice prabuseste si revolutionar de sanse pentru clasei muncitoare.

Astazi, Marx ar fi consternat de intelegeri, de nationalism in randul clasei muncitoare. Clasei muncitoare pare mult mai probabil sa fi patriot sau nationalist, intr-un sens absolut, decat in cazul in care in randul elitelor ca sentiment de cosmopolitanism este mai mult acceptata si de a incuraja. Totusi, aceasta credinta a natiunii de stat, de Marx, nu este de interes de lucrator, in special in cazul in care este de interes national de baza pentru refuzarea clasei muncitoare progrese El ar fi consternat 'de a continua debilitante influenta religiei asupra clasei muncitoare'. Marx a fost dreptul de a spune ca clasei muncitoare sunt prea usor pacified in instrainarea lor de religie. Ca o persoana religioasa, eu sunt de multe ori in stare de soc (cu toate ca, am tendinta de a nu mai fi atat de socat) cu suma de religie, care este de fapt doar o aprobare de la burgheze mod de viata.

BIBLIOGRAFIE

Economia Politica -Editia a IV-a

-Ministerul Educatiei si Invatamantului

Editura Didactica si Pedagocica, Bucuresti-1980

Autori prof. univ. dr. N.N. Constantinescu, prof. univ. dr. C. Bichi, prof. univ. dc. I. Blaga

Socialism Stiintific

-Ministerul Educatiei si Invatamantului

Editura Didactica si Pedagogica 1983

Autori lector univ. dr. Gheorghe Andreescu, conf. univ. dr. Alexandru Andris, prof. univ. Alexandru Bratu

3. Doctrine Economice Universale

-Editura Fundatia Gheorghe Zane Iasi 1993

-Autor Ion M. Pohoata