CLASIFICAREA CAPITALURILOR PROPRII

CLASIFICAREA CAPITALURILOR PROPRII

2.1. CAPITALUL SOCIAL

Capitalul individual sau social are un caracter avansabil si reprezinta sursa proprie permanenta a societatii comerciale, constituita la infiintarea acesteia prin aportul in bani sau bunuri aduse de actionari sau asociati si dezvoltata ulterior prin capitalizarea profitului si aporturi noi in bani si / sau in natura. Aportul in natura poate fi sub forma diferitelor categorii de bunuri de natura imobilizarilor si activelor circulante materiale, iar aportul in bani poate fi in numerar sau in cont la banca, conform statutului si contractului de societate.

Fiind un capital investit, asa cum se afirma in modelul contabil anglo-saxon, capitalul social reprezinta creante reziduale (rezidual claim), in sensul ca la lichidarea unei societati comerciale se achita mai intai drepturile creditorilor (si alte obligatii), iar ce ramane dupa ce acestea sunt complet satisfacute, revine proprietarilor sau asociatilor.

Orice intreprindere, individuala sau societate, nu poate fi infiintata daca nu dispune initial de un capital minim. Proprietarul sau proprietarii trebuie sa angajeze un minim de aport, care constituie capitalul social.

Capitalul social se imparte in actiuni (la societatile pe actiuni) sau parti sociale (la societatile cu raspundere limitata). Fiecare asociat, in schimbul aportului sau, va primi un numar de parti sociale sau actiuni, care reprezinta dreptul sau asupra capitalului intreprinderii .

Actiunile sunt acte (hartii) de valoare care dau dreptul altor persoane fizice sau juridice de a participa la formarea capitalului unei societati. Actiunea este deci, un titlu de participare care confera posesorului ei calitatea de asociat, dandu-i dreptul la o parte proportionala din beneficiile distribuite de societate. Se poate spune, de asemenea, ca actiunea este un titlu de coproprietate.

Actiunea reprezinta o fractiune a capitalului societatilor in comandita pe actiuni si a societatilor pe actiuni, fractiune care este in mod necesar un titlu de valoare, de valoare egala. Din punct de vedere juridic, actiunea este insemnul prin care dreptul actionarului este incorporata, adica un titlu de credit constatator al drepturilor si obligatiilor care decurg din calitatea de actionar.

Proprietarii actiunilor primesc anual o cota-parte din profitul societatii sub forma de dividend, nivelul acestuia nefiind stabilit anticipat, ci numai dupa incheierea exercitiului financiar in functie de profitul obtinut de societate si repartizat in acest scop. Incasarea dividendelor de catre posesorii de actiuni se face in baza cupoanelor de dividend care sunt atasate actiunilor.

Actiunile ca titlu de valoare care reprezinta fractiuni din capitalul unei societati, sunt stabilite la valori egale, iar suma respectiva poarta denumirea de "valoarea nominala a actiunilor". Dupa emisiunea lor, actiunile pot fi vandute-cumparate, astfel putand avea loc doua feluri de operatiuni economice: operatiuni de plasament si operatiuni de speculatii .

In afara de valoarea nominala, actiunile au si o valoare reala. Valoarea reala a actiunilor este valoarea care se stabileste pe piata hartiilor de valoare in functie de cerere si oferta, si care poate fi mai mare sau mai mica decat valoarea nominala. Astfel, suma care se incaseaza in plus peste valoarea nominala se numeste prima de emisiune, iar suma care nu se poate incasa din valoarea nominala (diferenta in minus), se numeste diferenta de emisiune.

Asa cum se statueaza in legea numarul 31/1990 a societatilor comerciale, actiunile se impart in actiuni la purtator si actiuni nominative. Actiunile la purtator se caracterizeaza prin aceea ca sunt dotate cu posibilitatea de a circula din mana in mana, deoarece nu se mentioneaza nici un nume. In schimb, pentru actiunile nominative, chiar daca capitalul a fost varsat in intregime, circulatia este supusa unor formalitati de inregistrare in registrul actionarilor tinut la sediul societatii.

Actiunile nu aduc in principiu venituri certe .

Conform legii numarul 31/1990 privind societatile comerciale, actiunile vor cuprinde: denumirea si durata societatii; data contractului de societate; numarul din Registrul Comertului in care este inregistrata societatea; capitalul social; numarul actiunilor si numarul de ordine; valoarea nominala a actiunilor si a varsamintelor efectuate; avantajele acordate fondatorilor.

Capitalul social al societatilor comerciale, altele decat pe actiuni, se impart in parti sau cote sociale de valoare egala. Acestea sunt reprezentate de un certificat eliberat fiecarui asociat, care cuprinde: denumirea societatii si capitalul social, numarul si valoarea unitara a partilor sociale, precum si numele titularului lor. De asemenea, va trebui sa contina si modul restrictiv de circulatie al acestora, recunoscut fiind ca, potrivit normelor legale in vigoare cesiunea cotelor sociale este ingradita.

Fata de terti, partile sociale nu pot fi cesionate, numai daca o asemenea operatie a fost permisa prin contractul de societate. De asemenea, ele pot fi cesionate pe baza deciziei generale a asociatilor, adoptata in unanimitate. Cesiunea nu libereaza pe asociatul cedent de ceea ce mai datoreaza societatii din aportul sau de capital. Intre asociati, partile sociale sunt transferabile fara nici o limitare sau aprobare.

Capitalul social se diferenteaza in capital subscris nevarsat (nedepus) si capital subscris varsat (depus).

Capitalul subscris nevarsat este capitalul pe care proprietarii intreprinderii s-au angajat sa-l puna la dispozitie unitatii patrimoniale cu ocazia infiintarii acesteia. Capitalul subscris varsat reprezinta partea din capitalul subscris care a fost, fizic, depusa de catre proprietari la dispozitia unitatii patrimoniale.

Cu ocazia infiintarii unei societati comerciale au loc o serie de operatii economice, cum sunt: efectuarea cheltuielilor de constituire, subscrierea capitalului si varsarea capitalului.

Subscrierea capitalului este operatia prin care subscriptorul declara si semneaza pentru suma de bani si valoarea bunurilor cu care se angajeaza sa participe la constituirea societatii comerciale. O societate se poate constitui numai daca intregul ei capital a fost subscris. Aportul in natura trebuie adus integral la constituirea societatii, iar cel in bani poate fi adus partial la constituire si in mai multe transe ulterioare, fara a depasi cinci ani.

Varsarea capitalului sau eliberarea capitalului social prin depunerea aportului promis se face astfel: aportul in numerar se depune in conturi deschise la unitatile bancare, iar aportul in natura se face prin depunerea directa a bunurilor la intreprinderea constituita .

2.2 PRIMELE DE CAPITAL

Sunt elemente de capital propriu, deci surse constituite in cazul emisiunii de noi actiuni, cu ocazia aducerii de noi aporturi sau fuziuni cu alte societati. In ambele cazuri se produce cresterea capitalului social. In cazul aporturilor noi, primele de emisiune si cele privind aportul in natura se creeaza ca diferenta intre pretul de emisiune al noilor actiuni (mai mare) si valoarea nominala a actiunilor (mai mica).

Primele de fuziune apar in cazul fuziunii a doua sau mai multe societati si reprezinta diferenta dintre valoarea contabila a actiunilor si valoarea nominala.

Primele de aport se constituie ca diferenta intre valoarea bunurilor primite ca aport si valoarea nominala a actiunilor sau partilor sociale subscrise .

2.3. DIFERENTELE DIN REEVALUARE

Diferentele din reevaluare reprezinta plusurile sau minusurile de valori economice create prin reevaluarea activelor, de regula, a celor imobilizate. Cu ocazia reevaluarii, valoarea acestor active creste sau se micsoreaza fata de valoarea contabila anterioara, cresterea fiind considerata durabila. De exemplu, in urma reevaluarii, valoarea activelor fixe corporale creste de la 50.000.000 lei la 51.000.000 lei. Diferenta de 1.000.000 lei este reprezentata ca un raport de schimb intre cresterea corespunzatoare a valorii activelor imobilizate si cresterea capitalurilor proprii sub forma diferentelor din reevaluare.

Odata constituite, rezervele din reevaluare sunt mentinute atata timp cat bunurile la care se refera nu au fost amortizate sau realizate prin vanzare. Pe masura amortizarii sau realizarii bunurilor, plusvaloarea este utilizata, partial sau total, pentru cresterea capitalului social sau transferata la rezultatul reportat, in raport cu prevederile legii. De regula, plusvaloarea inregistrata asupra imobilizarilor face obiectul amortizarii fiind incorporate in rezerve. Valoarea diferentei din reevaluare corespunzand unei imobilizari cedate sau scoase din functiune, potrivit standardelor contabile internationale, poate fi transferata rezervelor supuse distribuirii. in cazul imobilizarilor corporale sub forma terenurilor si imobilizarilor financiare reevaluate, plusvalorile rezultate se transfera la capitalul social.

Valorile mai mici constatate in urma reevaluarii nu se iau in consideratie.

De regula, diferentele din reevaluare transferate la capitalurile proprii nu sunt supuse distribuirii.

Pentru activele neamortizabile, diferentele din reevaluare se incorporeaza in capitalul social .