CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FRAUDA SI EROAREA IN AUDIT

CONSIDERATII GENERALE PRIVIND FRAUDA SI EROAREA IN AUDIT

Timp de secole intregi, obiectivul primar al auditului a constat in descoperirea fraudelor si erorilor. In ultimul secol de practica, obiectivul auditului s-a mutat treptat de la detectarea fraudelor si erorilor catre stabilirea masurii in care situatiile financiare respecta obiectivul de imagine fidela. Cu toate acestea, un sondaj realizat printre utilizatorii situatiilor financiare auditate a relevat faptul ca multi dintre acestia cred in continuare ca detectarea fraudelor constituie scopul principal al auditului. Se pare ca aceasta perceptie a utilizatorilor este generata de tendinta acestora de a extinde fraudele nesemnificative la nivelul situatiilor financiare in ansamblul lor. Sondajul realizat de Institutul Contabililor Autorizati din Scotia arata, printre altele, ca publicul priveste auditul ca furnizand in primul rand o asigurare ca:

nu au existat fraude, si

compania nu a incalcat prevederile legale.

De asemenea, publicul, considera ca auditorii trebuie sa informeze tertele persoane daca descopera ca directorii companiei auditate sunt implicati in fraude sau alte acte ilegale.

Chiar daca tertii se asteapta ca auditorul sa comunice orice fraude partilor interesate, nu aceasta este misiunea pe care si-o asuma auditorul. In plus, urmatoarele argumente sprijina o astfel de atitudine a auditorului:

Determinarea faptului ca o anumita actiune e ilegala, deci frauduloasa sau nu, poate implica exercitarea unor competente juridice pe care auditorul nu le detine;

In cadrul intreprinderii pot exista actiuni ilegale, frauduloase, care sunt irelevante in raport cu situatiile financiare, si nu au efecte semnificative asupra acestora.

Conform normei 240 - Fraud and error, "in procesul de planificare si efectuare a procedurilor de audit, precum si in cel de evaluare a rezultatelor auditarii, auditorul trebuie sa ia in considerare riscul aparitiei unor declaratii eronate semnificative in situatiilor financiare, ca rezultat al unor fraude sau erori."

Pe durata elaborarii planului de audit, stabilirii procedurilor, evaluarii constatarilor si raportarii rezultatelor, auditorul trebuie sa ia in considerare si riscul detectarii unor anomalii semnificative in situatiile financiare, cauzate de fraude, erori sau ilegalitati.

Normele internationale de audit precizeaza ca termenul "frauda" se refera la o actiune cu caracter intentionat, intreprinsa de una sau mai multe persoane din randul conducerii, salariatilor sau tertilor, actiune care are ca efect o interpretare eronata a situatiilor fianaciare. De regula, prin frauda se urmareste obtinerea unor avantaje financiare injuste sau ilegale.

Frauda poate aparea ca urmare a unor evenimente de genul:

Manipularea sau modificarea inregistrarilor sau documentelor (falsificarea lor in scopul denaturarii sau ascunderii adevarului);

Denaturarea unor active, sau furtul acestora;

Alocarea necorespunzatoare a unor active, ceea ce poate duce chiar la inrautatirea situatiei financiare a companiei auditate, cu consecinte directe asupra continuitatii activitatii acesteiea;

Eliminarea sau omiterea efectelor unor tranzactii din inregistrari sau documente sau inregistrarea de tranzactii fara substanta, in scopul cosmetizarii situatiilor financiare;

Aplicarea gresita, in mod intentionat, a politicilor contabile in vederea prezentarii unor situatii financiare care sa induca in eroare utilizatorii acestora.

Termenul de "frauda'' desemneaza un act voluntar, o actiune cu caracter intentionat , intreprinsa de una sau mai multe persoane facand parte din conducere, salariati sau terti, care are ca efect o interpretare eronata a situatiilor financiare eronate.[Becour J. C.,Bouquin H.,-Fraude si erori]

In conceptul de frauda se cuprind :

deturnarile de fonduri prin viramente frauduoase ;

pierderi ale eficacitatii planurilor strategice, prin divulgarea partiala sau totala a acestora firmelor concurente ;

pierderea unor segmente importante ale pietei de desfacere, ca urmare a divularii catre concurenti a indicatorilor financiari si de eficienta, a facilitatilor bancare acordate clientilor,

inegistrarea tranzactiilor cu date false;

aplicarea deformata a politicilor contabile;

Termenul "eroare", definit de standardele internationale de audit, se refera la o greseala neintentionata aparuta in situatiile fianaciare. Cu alte cuvinte, erorile trebuie sa fie accidentale, iar persoanele responsabile de producerea lor trebuie sa nu fi realizat si nici sa nu se fi asteptat sa realizeze vreun castig personal de pe urma acestora. Diferenta dintre o eroare si orice alta neregula consta in intentie. Cu toate acestea, nu putine sunt cazurile in care erorile au aceleasi consecinte ca si fraudele, iar in situatii de acest gen, auditorii trebuie sa se asigure ca nu este vorba despre o frauda.

Erorile pot fi generate de:

Greseli matematice sau contabile aparute in cadrul estimarilor, calculeleor sau al inregistrarilor contabile;

Trecerea cu vederea sau interpretarea gresita a unor fapte cu incidenta semnificativa asupra situatiilor financiare;

Aplicarea gresita a politicilor contabile din necunostinta de cauza.

Standarele de audit INTOSAI prevad ca "in desfasurarea auditarilor de regularitate (financiare) trebuie testata conformitatea si cu legile si reglementarile in vigoare. Auditorul trebuie sa conceapa etapele si procedurile de audit pentru a obtine o asigurare rezonabila a detectarii erorilor si fraudelor care ar putea avea efect direct si material asupra sumelor din situatiile financiare sau asupra rezultatelor auditului. Totodata, auditorul trebuie sa fie constient de posibilitatea ca actele ilegale sa aiba un efect indirect si material asupra situatiilor financiare sau rezultatelor auditului".

In conformitate cu prevederile Legii Contabilitatii nr. 82/1991, "efectuarea cu stiinta de inregistrari inexacte, precum si omisiunea cu stiinta a inregistrarilor in contabilitate care ar avea drept consecinta denaturarea veniturilor, cheltuielor, rezultatelor, precum si a elementelor de activ si de pasiv ce se reflecta in bilant, constituie infractiunea de fals intelectual si se pedepseste conform legii".

Standardele de audit din SUA prevad, alaturi de fraude si erori, actele sau faptele incorecte, produse cu intentie de catre manageri si operatori, singuri sau/si impreuna cu eventuali clienti; in randul acestor acte, considerate ilegale, sunt enumerate urmatoarele fapte:

tranzactii sau operatiuni comerciale/financiare ilegale;

inregistrarea neadecvata, incompleta sau cu intarziere semnificativa a unor tranzactii sau documente de gestiune;

plati din casieria intreprinderii pentru: obiective neidentificate; servicii nespecificate; servicii de consultanta efectuate de salariati, birouri sau oficii afiliate, societati cu alt obiect de activitate; comisioane sau onorarii in sume excesive , comparativ cu sumele platite in mod curent pentru servicii similare.

Totusi, chiar un audit desfasurat potrivit standardelor nu garanteaza absenta unor abateri materiale in ceea ce priveste informatia financiara, pentru ca adesea abaterile presupun incercari de mascare care uneori nu pot fi detectate, in ciuda planificarii adecvate a auditului si respectarii standardelor de audit.