SUBIECTE MACROECONOMIE

SUBIECTE MACROECONOMIE

Indicatorii macroeconomici calculati in S. C.N.

Pe baza informatiilor oferite de contabilitatea nationala, se calculeaza urmatorii indicatori sintetici ce reflecta rezultatele macroeconomice.

Produsul global brut (PGB) - exprima valoarea totala a bunurilor materiale si serviciilor obtinute intr-o anumita perioada, de regula, un an. Se calculeaza ca suma a productiei brute de bunuri materiale si servicii realizate de toate sectoarele economiei nationale, cu sau fara caracter de marfa, intr-o perioada de timp {de regula un an).

n n n

PGB= Σ PG = Σ Pfi + Σ Ci

i=1 i=1 i=1

PG= produsul global realizat in fiecare sector de activitate

PF=produsul final realizat in fiecare sector de activitate

Ci=consumul intermediar din fiecare sector de activitate

i=numarul de sectoare economice

PGB cuprinde si valoarea bunurilor materiale si serviciilor primite de la alti producatori si folosite pentru producerea de noi bunuri economice (consumul intermediar - respectiv materii prime, materiale, energie, semifabricate etc.).

Produsul intern brut (PIB) exprima valoarea bruta de piata a bunurilor economice finale produse in interiorul unei tari intr-o anumita perioada, de regula, un an, de catre agentii economici autohtoni si straini. Sunt avute in vedere numai produsele si serviciile fimale aflate in cadrul aceleasi perioade in ultimul stadiu al circuitului economic.Prin urmare, el se determina pornind de la PGB din care se scade consumul intermediar.

PIB = PGB - Ci

PIB=C per + Cpub + FBCF + ( E - I )

Cper- consum personal privat

Cpub- consum public

E-exportul

I- importul

Produsul intern net (PIN exprima valoarea adaugata neta de piata a bunurilor materiale si serviciilor finale produse de agentii economici autohtoni si straini in interiorul unei tari, intr-o anumita perioada de timp, de regula un an. Se determina prin scaderea din PIB a consumului de capital fix (amortizarea):

PIN = PIB-CCF

Produsul national brut (PNB) reprezinta valoarea adaugata bruta de piata a tuturor bunurilor materiale si serviciilor finale obtinute de catre agentii economici autohtoni care actioneaza atat in interiorul tarii, cat si in afara teritoriului national, intr-o perioada de timp determinata, de regula, un an.

PNB = PIB + Vaas -Vasi

Vass-val adaugata bruta a ag ec autohtoni din stainatate la pretul pietei

Vasi- val adaugata bruta a ag ec straini in interiorul tarii

Marimea PNB poate fi mai mare sau mai mica decat cea a PIB in functie de soldul (pozitiv sau negativ) dintre PIB-ul creat de agentii economici autohtoni in strainatate si PIB-ul creat de agentii economici straini in interiorul tarii. Daca soldul este pozitiv, atunci PNB este mai mare decat PIB si invers. Exprimand rezultatele activitatii agentilor economici ai unei tari, indiferent daca isi desfasoara activitatea in granitele nationale sau in afara acestora, PNB este indicatorul care masoara cel mai bine potentialul economic al unei tari si, prin urmare, cel mai folosit in comparatiile internationale.

Produsul national net (PNN), exprima valoarea adaugata neta a bunurilor materiale si serviciilor finale obtinute de agentii economici autohtoni, in tara sau in afara teritoriului national, intr-o perioada de timp determinata, de regula, un an. Se determina prin scaderea din PNB a consumului de capital fix.

PNN-PNB-CCF

Venitul national (VN), reprezinta marimea agregata a veniturilor obtinute de catre proprietarii factorilor de productie, ca recompensa pentru aportul acestora la producerea bunurilor materiale si serviciilor. El exprima atat veniturile din munca (salarii si contributii), cat si cele din proprietate (dobanzi, dividende, rente, chirii etc.).

VN= PNBpp - CCF = PNNpp

PNBpp - produsul national brut la preturile pietei.

VNpp - produsul national brut la preturile pietei

Daca la venitul national se adauga transferurile nete ale restului lumii se obtine venitul national disponibil:

VNd=VN + Tnr ( transferuri nete alre restului lumii )

Venitul personal se determina pornind de la venitul national, din care se scad veniturile care nu revin menajelor si se adauga transferurile statului spre menaje( pensii, burse)

Vp= VN - Pmd - Ipmd - CAS + Ts

Pmd- profituri nedistribuite

Iprnd- impozite asupra profiturilor nedistribuite

CAS- cotizatii de asig sociale

Ts- transferuri ale statului catre menaje

Venitul personal disponibil se determina pornind de la venitul personal, din care se scad impozitele directe asupra veniturilor personale: Vp - Id

2. MULTIPLICATORUL INVESTITIILOR

Decizia de a face investitii influenteaza productia si ocuparea, deci si veniturile, si prin acestea consumul si investitia. Acestea din urma asigura o crestere mai mare a venitului. La randul sau, un venit mai mare va insemna o premisa a sporirii consumului si economiilor, s.a.m.d.

Dependenta sporului de venit de sporul de investitii este exprimata de principiul multiplicatorului care evidentiaza de cate ori se cuprinde sporul de investitii (AI) in sporul de venituri (AV), respectiv de cate ori sporeste venitul in raport de sporul cu o unitate a investitiilor, adica:

ΔV

K = --, de unde ΔV = K* ΔI, in care K>1

ΔI

Valoarea multiplicatorului este strans legata de inclinatia spre consum. El este ridicat sau scazut dupa cum inclinatia spre consum inregistreaza cresteri sau diminuari.

I = V - C

V    1 1 1

K = -- : V → K = → K = → K =

V- C    1- C 1-c ' s'

V

Valoarea multiplicatorului investitiilor este cu atat mai mare cu cat inclinatia marginala spre consum este mai ridicata sau cu cat inclinatia marginala spre economisire este mai scazuta. Pentru a intelege mai bine sensul multiplicatorului investitiei, vom porni de la un exemplu simplu.

Sa presupunem ca o persoana mobilizeaza factorii de productie neutilizati, pentru a construi un garaj in valoare de 1000 dolari.

Aceasta investitie va avea drept rezultat, pe langa investitia initiala, si o expansiune secundara a productiei nationale si a venitului national.

Producatorii de materiale de constructii vor obtine un venit suplimentar de 1000$. Daca inclinatia marginala de a consuma a acestora este de 3/4 (respectiv 0,75), atunci ei vor cheltui 750 $ in noi bunuri de consum si vor economisi 1000 (l - 0,75) = 250$.

Producatorii de bunuri de consum vor primi la randul lor un venit suplimentar de 750$. Daca inclinatia lor marginala spre economie este tot de 3/4 , atunci ei vor cheltui suplimentar, la randul lor, suma de 362.5$, adica, 3/4 din 750$ sau 3/4 din 3/4 din 1000$ (sau 1000 x 0.75² ). Restul de 187,5$ il vor economisi.

in felul acesta, cheltuiala initiala de investitii de 1000$, declanseaza fc lant, o serie de cheltuieli secundare de consum.

3. INFLATIA PRIN COSTURI. SPIRALA INFLATIONISTA

Inflatia prin costuri se explica prin mecanismul de circuit al producerii bunurilor, prin faptul ca marfurile se produc din marfuri si deci, preturile imputurilor se regasesc in cele ale outputurilor s.a.m.d. Presiunea produsa de un cost de productie marit se traduce intr-un pret inflationist numai daca remunerarea factorilor de productie creste intr-o cadenta superioara sporirii productivitatii lor.

Costurile marite provin, in primul rand, de la o politica salariala nefondata pe criterii economice; salarii mari, fara acoperire in planul productiei, creaza cel mai adesea tensiuni inflationiste. Cresterea preturilor la materii prime si materiale are acelasi efect. Atunci cand materiile prime se importa la preturi ridicate care se repercuteaza asupra preturilor produselor finite indigene, vorbim de o inflatie importata Fenomenul se amplifica pe fondul devalorizarii monedei nationale. Cu efecte similare se soldeaza o politica de amortismente accelerate determinate de teama unei uzuri morale premature. Mai retinem, spre a completa tablourile factorilor cauzatori ai unor costuri ridicate efectele pe care le produc in aceasta directie presiunea fiscala si costul datoriei publice. Daca impozitele directe subtiaza veniturile si reduc, in consecinta, presiunea cererii inflationiste, nu acelasi lucru se poate spune despre impozitele indirecte; ele sunt parti componente ale preturilor si deci orice crestere a lor afecteaza in mod proportional nivelul acestora.

C Q Q Q

P

P

P

← ←

Q Q Q Q

0

Masura in care firmele vor mari preturile si vor reduce productia depinde de inclinatia pantei cererii agregate. Cu cat cererea agregata este mai inelastica, cu atat productia se va reduce mai putin, povara consturilor mai mari fiind transferata asupra consumatorilor prin preturi mai mari.

Fata de inflatia prin cerere apar insa si deosebiri. Daca inflatia prin cerere conduce la o crestere economica inflationista, asigurand un inalt grad de ocupare a fortei de munca, inflatia prin costuri, dimpotriva, antreneaza scaderea productiei si a gradului de ocupare. Cuvantul stagflatie a fost inventat tocmai pentru a caracteriza aceasta din urma stare a economiei, specifica inflatiei prin costuri: somaj, inflatie si stagnarea cresterii economice.

Mecanismul inflatiei prin costuri explica si ceea ce economistii numesc spirala inflationista. Fenomenul se produce atunci cand inflatia prin costuri se manifesta concomitent cu inflatia prin cerere. Pentru a evita cresterea somajului indus de o reducere a productiei (determinata de cresterea costurilor), pe calea politicii guvernamentale se lanseaza un program de crestere a cererii globale. In aceasta situatie, oferta globala se va deplasa mereu spre stanga in timp ce cererea globala se va deplasa constant catre dreapta, sporind.

C Q Q Q Q3 Q2 Q1

P

C3

↑

P

↑ C2

P

C1

0 Q Q Q Q

4.Aspecte metodologice ale analizei cauzelor somajului

Somajul se formeaza pe baza a doua mari procese economico-

sociale:

a) pierderea locului de munca de catre o parte a populatiei ocupate

b) cresterea ofertei de munca prin realizarea de catre noile generatii a varstei legale pentru a se putea angaja si afirmarea nevoii de a lucra a unor persoane apte de munca dar inactive, in conditiile uni cereri de munca inferioare acestei cresteri,

a) in cadrul primului proces, in functie de cauzele directe care il determina, se disting mai multe forme sau genuri de somaj:

somajul ciclic, denumit uneori si conjunctura!, cauzat de crizele economice care au loc, de crizele partiale sau de alte crize specifice unei conjuncturi.

in general, somajul ciclic poate fi resorbit total sau partial in perioadele de avant economic.

somajul structural, determinat de tendintele de restructurare economica, geografica, sociala etc, care au loc in diferite tari, mai ales, sub incidenta crizei energetice a revolutiei tehnico-stiintifice si evolutiei nevoilor.

somajul tehnologic determinat de inlocuirea vechilor tehnici si tehnologii cu altele noi, precum si de centralizarea unor capitaluri si unitati economice, cu restrangerea locurilor de munca.

. somajul intermitent apare ca urmare a practicarii contractelor de angajare pe durata scurta din cauza incertitudinii afacerilor unui anumit numar de unitati economice.

somajul de discontinuitate care afecteaza in mod deosebit femeile si este cauzat de intreruperea activitatii din motive familiale si de maternitate.

. somajul sezonier cauzat de intreruperi ale activitatii puternic dependente de factorii naturali, cum sunt, cele din agricultura, constructii, lucrari publice.

b) Cel de al doilea proces generator de somaj are doua aspecte majore Unul priveste noie generatii care ajung pe piata muncii si explica formarea somajului prin starea economiei (nivel structura, tehnica si tehnologii aplicate), prin diferenta dintre ciclul reproductiei fortei de munca si al diferitelor activitati economice, prin formarea noilor generatii in cadrul miscarii populatiei sub incidenta factorilor naturali-biologici demografici si economici. Celalalt aspect se refera la esantioanele de populatie activa disponibila care n-au mai lucrat si sunt nevoite sa se incadreze pe un loc de munca, ceea ce explica formarea somajului prin intrarea lor pe piata muncii datorita unor cauze directe: diminuarii posibilitatilor de trai in conditiile unor venituri considerate alta data sigure si suficiente, dar care s-au erodat sub actiunea inflatiei si altor procese din economie; intensificarii miscarii de emancipare a femeilor care nu se mai resemneaza la o viata pasiva; ruinarii micilor producatori, etc.

Din punct de vedere economic, somajul este apreciat ca expresie a dezechilibrelor existente. Pe prim plan este situat dezechilibrul de pe piata muncii; somajul se iveste cand pe aceasta piata, oferta este superioara cererii, in al doilea rand, este amintit dezechilibrul pietei bunurilor si serviciilor, somajul fiind astfel considerat consecinta unei productii de bunuri economice inferioare cererii.

5. VENITURILE FISCALE

Veniturile fiscale sunt constituite din impozite directe si indirecte.Impozitele sunt principala sursa a veniturilor publice. Ele sunt o forma de prelevare la dispozitia statului, in mod obligatoriu, fara contraprestatie directa si cu titlu nerambursabil, a unei parti din venitul sau averea persoanelor fizice si Juridice, pentru acoperirea cheltuielilor publice. Atributele esentiale ale impozitelor sunt: obligativitatea, nerambursabilitatea si dreptul de urmarire in caz de neplata.

Partea din produsul intern brut prelevata la dispozitia statului pe calea impozitelor indica nivelul general al fiscalitatii sau rata de presiune fiscala,

Dupa cum le arata si numele, impozitele directe se stabilesc in mod direct asupra venitului subiectului impozabil, identificat in atentia legiuitorului cu suportatorul acestor sarcini, desi in practica exista posibilitatea transferarii lor asupra altor persoane prin repercusiune. Si impozitele directe se pot clasifica in mai multe categorii, dupa diverse criterii, dar astazi sunt practicate indeosebi impozitele pe venit, sub forma impozitelor pe veniturile persoanelor fizice si a celor pe veniturile persoanelor juridice, in tara noastra, impozitele directe se prezinta ca impozite pe profit si impozite pe salarii, ponderea lor reprezentand circa 50% din totalul veniturilor bugetare.

Impozitele indirecte sunt denumite asa deoarece, fiind incluse in preturile marfurilor si in tarifele serviciilor, sunt platite indirect: consumatorul plateste vanzatorului impozitul, odata cu pretul pentru marfa cumparata, iar vanzatorul, la randul sau, il plateste statului. Spre deosebire de impozitele directe, care vizau existenta venitului sau averii, impozitele indirecte vizeaza cheltuirea sau utilizarea acestora. De aceea ele se mai numesc si impozite sau taxe de consum sau de cheltuiala. Si impozitele indirecte pot cunoaste mai multe forme, cele mai practicate fiind taxa pe valoare adaugata, diverse alte accize sau taxe de consumatie si taxele vamale. Modul de stabilire a marimii impozitelor in functie de dimensiunea materiei impozabile asupra careia se percep defineste sistemul de impunere, care cunoaste urmatoarele forme:

a) impunerea in cote fixe, practicata mai ales in perioada precapitalista;

b) impunerea in cote procentuale, diferentiata si ea pe trei categorii:

- impunerea proportionala in care cota de impozit este fixa, marimea impozitului fiind direct proportionala cu marimea materiei impozabile,

impunerea progresiva in care cotele de impozit cresc odata cu cresterea materiei impozabile

-impunerea regresiva in care cotele de impozit se reduc in raport cu cresterea materiei impozabile intrucat, pe masura cresterii veniturilor, partea destinata consumului este in scadere relativa, impunerea in cazul impozitelor indirecte este regresiva. Deci, cu cat veniturile sunt mai mari, cu atat sarcina fiscala suportata pe calea impozitelor indirecte este relativ mai mica.