Sistemele de nevoi si activitati economice

Sistemele de nevoi si activitati economice

1.Nevoile reprezinta baza dezvoltarii societatii umane. Ele reprezinta motivatia oricarui act intreprins de om. In sens economic, nevoile reprezinta relatiile cu mediul ambiant prin care omul se desavarseste ca fiinta bio-psiho-sociala.

Clasificare:

I)           dupa modul in care sunt satisfacute si dupa rolul lor deosebim:

a)      nevoi de consum;

b)      nevoi de productie;

c)      nevoi satisfacute prin consum de produse agricole industriale sau constructii;

d)      nevoi satisfacute prin consum de servicii (invatamant,transport,IT&C);

e)      nevoi satisfacute prin cantitatea de informatie.

II)         dupa locul ocupat in cadrul relatiei intre om si mediu.

a)      nevoi primare: alimentatie,imbracaminte;

b)      nevoi secundare: cultura,religie;

c)      nevoi tertiare: participare la viata politica,apararea tarii.

Intre toate categoriile de nevoi exista o permanenta legatura ceea ce ne permite sa apreciem ca pt. un anumit grup social se manifesta un anumit moment nu doar o singura nevoie ci un sistem de nevoi.

In momentul in care la nivelul grupului respectiv, sistemul de nevoi este constientizat,nevoile se transforma in interese.

2.Economia nationala;sistemul de baza al activitatilor economice.

Toate bunurile,serviciile si informatii;e cu care satisfacem nevoile zilnice reprezinta rezultatele desfasurarii de activitati economice.

-sunt desfasurate de catre om in mod constient cu un anumit scop folosind resursele disponibile;

-au un caracter erector;

-se caracterizeaza prin continuitate.

De-a lungul timpului s-a conturat tendinta de amplificare si de diversificare a activitatilor economice ca urmare a aparitiei programului stiintifico-tehnic si cresterii volumului marfurilor schimbate intre tari.

In fiecare stat exista o anumita structurare a activitatilor economice desfasurate, structurare care ne arata configuratia economiei nationale a tarii respective.

Cea mai cunoscuta structurare a economiei nationale e cea pe sectoare de activitate:

-primar:agricultura;

-secundar:industrie+constructii;

-tertiar:servicii(comert).

In cadrul activitatilor economice au loc o serie de procese:

-procesul de productie (=> bunurile,serviciile etc.);

-procesul de schimb (=> vanzare-cumparare);

-procesul de consum (=> satisfacerea nevoilor);

-procesul de repartitie (=> distributie);

-procesul de cercetare stiintifica;

-procesul de organizare, conducere si management.

Alaturi de aceste procese in cadrul activitatilor economice se desfasoara relatii economice care sunt exact pe aceeasi tipologie ca a proceselor.

O alta structurare ar fi cea dupa nivelul la care se organizeaza activitati economice:

-nivelul microeconomic (gospodarii);

-nivelul mezoeconomic (teritorial, de ramura economica);

-nivelul macroeconomic;

Economia nationala reprezinta sistemul de baza de organizare si desfasurare a activitatilor si relatiilor economice in scopul satisfacerii nevoilor.

3.Procesul de cunoastere a pietei economice:

Economia politica este stiinta care se ocupa cu studiul legilor ce guverneaza activitatile economice.

Scoala clasica(Anglia): Adam Smith, D. Ricardo "Avutia natiunilor".

Scoala neoclasica: Stanley Jevons->"Teoria economiei politice"; Carl Menger->"Fundamentele economiei politice"; Leon Walras->"Elemente de economie politica pura".

Scoala Keynesiana(John Maynard Keyns)->"Teoria generala a mainii de lucru,dobanzii si a banilor";

Scoala Neokeynesiana: Paul Samuelson.

Curente: Radicalismul american John Galbright.

4.Definirea obiectului economiei politice si trasaturile principale.

Obiectul economiei politice a suferit mai multe delimitari:

-din cadrul stiintelor sociale-> reprezinta doar acea parte a vietii sociale reprezentata de relatiile strict economice.

-prin largirea sferii problematicii de care se ocupa economia politica odata cu evolutia vietii economice din fiecare tara si din economia mondiala.

-intre eonomia politica si celelalte stiinte economice (contabilitate,finante,marketing).

Trasaturi:

-stiinta sociala care studiaza atat fenomene cu caracter obiectiv cat si fenomene cu caracter subiectiv datorita faptului ca activitatile si relatiile economice se desfasoara intre oameni.

-stiinta teoretica: cunoasterea realitatilor economice facandu-se prin metode abstracte.

-are caracter national.

5.functiile economiei politice:

-functia cognitiva: consta in elaborarea de noi categorii, legi,principii si teorii pornind de la realiatile vietii economice.

-functia instructiv educativa: se refera la crearea unui orizont economic cetatenilor unei tari in scopul orientarii acestora catre activitatile cele mai eficienta care sa sustina interesele tarii lor;

In sistemul stiintelor contemporane, stiinta economica ocupa un loc foarte important intrucat nu exista domeniu al vietii sociale economice care sa nu apeleze la cunostinte economice. Deciziile si actiunile oamenilor se bazeaza tot mai mult pe rationamente, criterii si calcule economice stiintifice. Cunoasterea obiectului de studiu al disciplinei:"Teorii si politici economice pentru Romania" este intim legata de studierea nevoilor si a activitatii economice, a fenomenelor si proceselor economice, a legilor si categoriilor economice (a resurselor, a legilor , a proceselor).

1.Nevoile si resursele economice.Activiatea economica.

Procesele economice si sociale care au loc, precum si gandirea si activitatile oamenilor in miscarea lor continua sunt inseparabile de nevoile existente.

Nevoile sau trebuintele umane reprezinta cerintele materiale,economice,sociale,spirituale, de mediu ecologic si servicii prin care se asigura existenta si dezvoltarea acestor nevoi, respectiv indivizii, grupuri sociale, natiuni etc.

In sens general e vorba de necesitati de consum ale populatiei si ale productiei car, impun desfasuarea activitatilor economice.

Nevoile umane sunt multiple, fiind legate de viata si munca oamenilor, de existenta individuala si sociala a lor si de progresul productiei si al societatii. Ca urmare, structura acestor nevoi are o mare sfera de cuprindere. Nevoile in general pot fi grupate in:

a)      naturale: biologice / fiziologice

b)      sociale: cele care sunt legate de convietuirea oamenilor in societate, de comunicare, sau de organizare sociala.

c)      Elementare: fundamentale sau de baza ca cele de: hrana, imbracaminte, locuinte.

d)      Superioare: complexe, elevate reprezentate prin necesitatile de cunoastere, stiintifice si tehnice, de cultura in general.

In ansamblul nevoilor, un loc deosebit ocupa trebuintele economice, adica cerintele de bunuri materiale si servicii corespunzatoare consumului populatiei si consumului pt. productie.

Satisfacerea nevoilor oamenilor necesita producerea bunurilor si serviciilor corespunzatoare care la randul ei presupune consum de productie adica de forta de munca, de echipamente tehnice, de materii prime, tehnologii, alte materiale.

Trasaturi ale nevoilor umane:

a)au un caracter dinamic in sensul ca de la o perioada la alta pe masura dezvoltarii produselor se extinde sfera lor de cuprindere, apar nevoi noi si au loc modificari in structura si calitatea cerintelor de consum; in acelasi timp se dezvolta mijloacele materiale de satisfacere a trebuintelor.

Nevoile umane trebuie privite ca un sistem adica in interrelatie tinand seama de locul si importanta fiecarei nevoi,de legaturile si influentele reciproce.

b)sunt reproductibile in sensul ca starea in care o nevoie sau alta e considerata satisfacuta dureaza numai un anumit timp dupa care se manifesta din nou, adica se reproduce.

Au un caracter suplimentar deoarece satisfacerea unei trebuinte genereaza alta.

Satisfacerea trebuintelor umane in diversitatea si complexitatea lor necesita "activitate economica este o componenta principala a actiunii sociale in cadrul careia au loc producerea bunurilor si serviciilor, trecerea acestora prin intermediul circulatiei si al repartitiei in sfera comunului in vederea satisfacerii trebuintelor omului).

In structura activitatii economice se cuprind 4 faze:

-productia propriu-zisa;

-circulatia (schimbul);

-reputatia;

-consumul.

Productia reprezinta momentul esential al activitatii economice in cadrul careia se creeaza bunurile materiale si serviciile prin combinarea factorilor de productie.In cadrul ei, oamenii actioneza in mod constient asupra resurselor din natura spre a le transforma si adapta potrivit resurselor lor.Totodata in procesul productiei oamenii intra in relatii reciproce.

Productia e motorule economiei.Fara ea nu pot exista bunuri materiale si nici schimb de marfuri, nici repetitie.

Circulatia asigura trecerea bunurilor de la producator la consumator prin intermediul vanzarii-cumpararii.Concomitent cu vanzarea-cumpararea are loc repartitia rezultatelor productiei.

Consumul inseamna folosirea bunurilor respective si satisfacerea nevoilor.In acelasi timp, reproducand nevoile, consumul impulsioneaza dezvoltarea in continuare a productiei => nevoile constituie elementul determinant al vietii economice, ele strabat toate fazele activitatile economice.

Nevoile umane in general si cele economice in special constituie punctul de pornire sau impulsul activitatii economice.Cresterea si diversificarea volumului trebuintelor precum si schimbarile in structura si nivelul lor cantitativ atrag dupa ele modificari corespunzatoare activitatilor economice.

Resursele reprezinta potentialul material si spiritual care sta la baza reluarii si dezoltarii productiei de bunuri si servicii prin cantitatea,calitatea si eficienta utilizarii lor, resursele constituie suportul activitatii economice si al satisfacerii nevoilor umane.

Resursele se pot clasifica:

a)primare(materiale si umane) adica potentialul de resurse naturale (minerale,petrol,gaze,fondul funciar) si potentialul demografic(populatia)

b)derivate:cele create de oameni pe baza celor primare: utilaje,masini,instalatii si cunostintele stiintifice, experienta si deprinderile de munca ale oamenilor.

La randul lor, resursele naturale se pot calsifica dupa mai multe criterii astfel dupa durata folosirii sau dupa disponibilitatile rezervelor, resursele naturale se impart in:

1)neregenerabile (epuizabile);

2)regenerabile (pamant,apa,aer);

Posibilitatea de recuperare sau reutilizare:

a)recuperabile;

b)partial recuperabile (cele biologice)-care prin folosiri succesive se degradeaza treptat;

c)nerecuperabile(scopuri energetice).

In evolutia lor->schimbari atat ca stoc cat si privind structura si utlizatea lor.

Programul stiintific tehnic duce la:

a)largirea limitelor geografice ale cunoasterii si exploatarii resurselor naturale;

b)extinderea limitelor economice;

c)sporirea eficientei utilizarii resurselor.

Resursele de care dispune o tara sunt limitate;la un momendat,fapt care actioneaza restrictiv asupra activitatilor economice.

Utilizarea rationala a resurselor:Obtinerea de rezultate maxime pe fiecare unitate de cheltuiala. Ef=Efort/Efect.

Formarea si dezvoltarea stiintei economice. Obiectul de studiu.

Procesul de formare a economiei ca stiinta a strabatut o perioada indelungata in evolutia societatii romanesti.Istoric vorbind termenul de economie vine de la 2 cuvinte grecesti:Oikos=casa;Nomos=ordine.Stiinta e conceputa in esenta ca administrare a casei.Un moment deosebit il reprezinta scoala clasica engleza (A. Smith).

Moduri de definire a economiei ca stiinta si a obiectului ei de studiu. J.Stuart Mill considera ca economia e stiinta care trateaza productia si distributia avutiilor.

Say-economia e stiinta care ajuta la cunoasterea economiei societatii:

Samuelson-economia cerceteaza modul in care oamenii si societatea se decid,facand sau nu uz de moneda.El precizeaza ca economia studiaza costurile si profiturile => din cele mai bune structuri ale utilizarii resurselor.

Se poate spune ca obiectul economiei ca stiinta il constituie studierea vietii economiei reale, a functiilor si proceselor economice care au loc,bunuri materiale si servicii precum si a relatiilor cauzale, a legilor economice pe diferite trepte ale evolutiei societatii.

Economia de schimb.Piata & concurenta.

Cunoasterea economiei de piata moderne are ca punct de plecare studierea problemei schimbului de marfuri.

1)Geneza economiei de schimb.Economia de piata si trasaturile ei.

Intotdeauna,bunurile produse de oameni au fost si sunt destinate consumului dar nu intotdeauna ele trec in acelasi mod de la producator la consumator.

In perioada de inceput a evolutiei societatii omenesti,nevoile oamenilor erau satisfacute prin autoconsum, fara schimb de marfuri.Aceasta perioada a avut drept corespondent economia naturala.Economia naturala reprezinta acel sistem economic in care bunurile produse sunt destinate consumului propriu al producatorilor si deci nevoile oamenilor sunt satisfacute fara schimb.Este vorba de un sistem inchis si care utilizarea resurselor nu urmareau decat satisfacerea nevoilor in limitele productiei proprii obtinute.Aceasta forma de organizare a economiei a fost caracteristica epocii primitive.In acea epoca schimbul de activitati se manifesta doar intamplator.

Pe masura progresului societatii treptat s-au creat conditiile trecerii la economia de schimb: a avut loc aparitia diviziunii sociale a muncii(specializarea productiei)&autonomiei sau independentei producatorilor.Odata cu aceasta, schimbul se desfasoara cu o anumita regularitate.

Economia de schimb:sistemul economic in care bunurile produse de catre producatori specialisti si autonomi trec de la producatori la consumatori prin intermediul schimbului; respectiv al vanzarii-cumpararii si in care piata are un rol hotarator in alocarea si utilizarea resurselor si in general in reglarea activitatii economice.

In perioada sclavagista in Evul Mediu, datorita unei evolutii lente a factorilor de productie si a nivelului scazut al productivitatii, schimbul de marfuri era restrans, iar economia naturala era predominanta. In perioada urmatoare, odata cu revolutia industriala si cu productia masinista in conditiile economiei capitaliste, economia nationala se restrange si are loc trecerea la un sistem in care economia de schimb devine predominanta.

Economia de schimb ca sistem economic se manifesta atunci cand ea devine forma dominanta a activitatii economice in conditiile capitalismului.In cadrul unei asemenea economii, piata, respectiv confruntarea cererii cu oferta pun in relief concordanta sau neconcordanta activitatilor economice desfasurate cu nevoile reale instituite si implicit determinate de comportamentul agentilor economici. (C=O;C>O;C<O).

Datorita rolului deosebit al pietei in cadrul economiei de schimb=economie de piata.

Sistemul economiei de piata a fost instaurat odata cu sistemul economic capitalist in care productia pentru piata e generalizata.Inceputurile sistemului economiei de piata au avut loc odata cu cresterea sistemului capitalist in Europa Occidentala.Economia de piata reprezinta o forma moderna de organizare si desfasurare a activitatii economice in care comportamentul oamenilor e liber, autonom, avand la baza semnalele pietei si in care exista posibilitatea folosirii cu randament a resurselor limitate.Caracteristica economiei de piata necesita luarea in considerare a trasaturilor ei:

a)are la baza proprietatea privata sub diferitele ei forme ca fundament al libertatii oamenilor in general si al libertatii economiei in special al liberei initiative, al autonomiei si spiritului creativ. In cadrul ei, intreprinderea privata, individuala sau asociativa constituie entitatea economica principala. Ca forma de organizare principala si folosire a obiectului proprietatii de combinare si utilizare a factorilor de productie in care se produc bunuri materiale.

Motivul principal al activitatii agentilor economici il constituie profitul.

Reglarea activitatii economice, precum si echilibrul dintre productie si consum se realizeaza prin mecanismele pietei, tinand seama de raportul dintre cerere si oferta si de preturile care se formeaza in mod liber.Pe baza proprietatii private deciziile privind activitatea agentilor economici sunt autonome in functie de interesele si calculele fiecarui agent economic.

Caracterul economiei de piata in perioada actuala din tarile dezvoltate necesita luarea in considerare a unor schimbari care au avut loc cu timpul in mecanismul relatiilor de piata.Economiile de piata actuale sunt economii mixte deoarece in procesul general de functionare si dezvoltare a economiei nationale participa si statul, asistand la o impletire intre mecanismele de piata cu interventia statului in procesul general de reglementare macroeconomica si de asigurare a echilbrului si cresterii economiei.

Ca si alte tari din Europa de Est, Romania se afla in perioada de tranzitie la economia de piata.Continutul acestei perioade il constituie reforma economica, proces de mare complexitate, de profundele schimbari structurale in relatiile de proprietate, in formele de organizare si conlucrare a activitatii economice in sistemul de instrumente economice si financiare.In ansamblul transformarilor care au loc, rolul esential il are restructurarea proprie in cadrul careia se realizeaza privatizarea luand nastere un important secotr privat.

Concomitent are loc procesul de retehnologizare si de introducere a unor tehnici si tehnologii care sa asigure randamente superioare si competitivitate, aceasta intrucat economia de piata=economie concurentiala.

Comportamentul agentilor economici are la baza raportul dintre cerere si oferta in contextul luptei de concurenta.

Proprietatea, munca&repartitia in economia de piata.

In sens economic, proprietatea desemneaza relatiile dintre indivizi cu privire la apropierea (insusire) gestionarea bunurilor economice.

Elementele definitorii ale conceptului de proprietate sunt obiectul,subiectul,relatiile si tipurile de proprietate.

Obiectul proprietatii e reprezentat de bunuri care sunt entitati identificabile si masurabile d.p.d.v. economic.

Clasificarea bunurilor:

-dupa forma existentiala: 1) bunuri materiale; 2) servicii; 3) informatii;

-dupa moduri in care circula: 1) ca marfuri; 2) fara a fi marfuri;

-dupa gradul de prelucrare: 1)bunuri primare;2)bunuri intermediare;3)bunuri finale;

Subiectii proprietatii:

-persoane fizice&juridice-indivizi,socio-grupuri,organizatii.

Relatiile de proprietate:

-fac parte din cadrul relatiilor sociale si sunt relatiile de exercitare directa a atributelor de proprietar. In functie de bunurile de care dispun, subiectii proprietatii se pot afla in diverse rapoarte fata de terti.

a)rapoarte cu privire la insusirea si posesiunea bunurilor;

b)rapoarte cu privire la utilizarea bunurilor;

c) rapoarte cu privire la administrarea si gestionarea bunurilor;

d) rapoarte cu privire la dreptul de dispozitie;

e) rapoarte cu privire la culegerea roadelor.

Forme de proprietate:

1)privata->persoana particulara(individuala sau asociativa);

2)publica(de stat)->subiectul e statul;

3)mixta (privata+publica).

Necesitatea & caile restructurarii proprietatii in Romania

In Romania, restructurarea a inceput prin stimularea de unitati private pe baza liberei initiative si prin vanzarea catre populatie a locuintelor din fondul locativ de stat.

Restructurarea in agricultura a avut loc prin restabilirea dreptului de proprietate privata in agricultura si prin intermediul legii fondului funciar L18/1991.

Ca o consecinta, in agricultura s-a instituit o forma de proprietate de dimensiuni mici, ineficienta, care nu a reusit sa valorifice potentialul economic al acestei ramuri.Restructurarea in industrie a avut la baza privatizarea marilor societati de stat.

Metode de privatizare:

1)vanzarea publica de actiuni ale statului catre privati;

2)vanzarea efectiva ale activelor intreprinderii;

3)reorganizarea intreprinderilor prin divizare;

4)achizitionarea intreprinderilor de catre salariati si conducere;

Proprietate munca in epoca contemporana

Datorita programului stiintific inregistrat in secolul trecut, proprietatea a suferit modificarile:

-se constata o tendinta de difuzare a obiectului proprietatii ca urmare a tendintei de combatere a monopolului.

-accentuarea pluralismului fondurilor de proprietate.

-s-a accentuat unitatea de interese intre prorpietari&salariati fiecare urmarind gestionarea cat mai eficienta a obiectului proprietatii.

-modificarea raportului dintre veniturile obtinute pe baza proprietatii si a celor obtinute pe baza muncii.

-continutul si trasaturile muncii in economia de piata.

Munca e activitatea fizicaintelectuala prin care oamenii obtin bunurile necesare satisfacerii trebuintelor lor utilizand unelte&instrumente si valorificandu-si aptitudinile, experienta si cunostintele de care dispun.

Omul se deosebeste ca specie in cadrul regnului animal tocmai datorita faptului ca munca e actiunea tipic umana desfasurata dupa ce s-a prefigurat in constiinta scopul si rezultatul.

Motivatia muncii e complexa, ea fiind mai intai o necesitate si mai apoi o sursa de auto-multumire.

(Pt. Romania) datorita parcurgerii perioadei post-socialiste atitudinea oamenilor fata de munca s-a deteriorat, au aparut absolutismul si preocuparile pt. activitatile economice.

Criterii principale de repartitie in economia de piata.

Cresterea economica si bunastarea unei tari depind de modul de impartire a venitului nou creat, stiinta economica ocupandu-se de fundamentarea si impartirea acestuia in cadrul teoriei repartitiei.

In practica au existat mai multe moduri de impartire a acestui venit, cel mai folosit pana la sfarsitul secolului 19 a fost criteriul volumului factorilor de productie folositi.

-munca->salarii

-natura->renta

-capitalul(->fizic; ->bani)=profit.

Marfa.Utilitatea si valoarea bunurilor economice

Esenta economiei de piata o reprezinta productia si schimbul de marfuri

Productia si schimbul de marfuri determina existenta a o serie de categorii economice care sunt: piata, marfa, oferta, cererea, bani, pret, etc. care se utilizeaza in cadrul relatiilor dintre participanti.

Marfa: reprezinta acel bun obtinut prin activitatile oamenilor si care e destinat schimblui prin vanzare-cumparare.

Mai exact pt. ca un produs sa fie marfa el trebuie sa indeplineasca 3 conditii.

sa fie rezultat al muncii;

sa treaca de la producator la consumator;

aceasta trecere sa se faca prin vanzare-cumparare;

In practica economica actuala, bunurile marfare sunt de o mare diversitate ca destinatie, rol, functii, grad de complexitate etc.

In structura bunurilor care fac obiectul vanzarii-cumpararii se includ:

-factori de productie (materiali&umani);

-bunurile corporale de consum personal, serviciile, banii, hartiile de valoare, s.a.m.d.

Principalele grupe de marfuri:

a)      marfuri corporale de consum personal curent (alimente,imbracaminte,bunuri de igiena personala.);

b)      marfuri corporale de consum indelungat (locuinte, mobila, masina de spalat, TV.);

c)      marfuri incorporale de consum personal (servicii Radio TV, GSM, e-mail);

d)      marfuri incorporale de consum social (de instructie in scoli, salubritate, iluminat, incalzit);

e)      marfuri-capital respectiv masini, utilaje, instalatii, cladiri, constructii speciale;

f)       marfuri resurse naturale: terenuri agricole, paduri, bogatii ale subsolului;

g)      marfa forta de munca;

h)      marfuri corporale si incorporale- ale cercetarii stiintifice;

i)        marfuri-servicii manageriale de marketing&management - consulting;

j)       marfa moneda si hartii de valoare.

Bunurile care imbraca forma de marfa pe deoparte sunt utile oamenilor. Pe de alta parte au valoare in raporturile de schimb de piata.

Utilitatea bunurilor economice reprezinta capacitatea acestora de a fi de folos oamenilor, adica de a satisface trebuinte de consum sau de productie.

Utilitatea bunurilor materiale e intrinseca acestora si e determinata de caracterul sau proprietatile lor fizice, chimice, tehnice, economice, functionale sau estetice. Utilitatea are deci o determinare obiectiva.

Pentru a fi utile e necesar ca bunurile respective sa se incadreze in structura nevoilor sociale existente, adica sa corespunda dorintelor, gesturilor, exigentelor si asteptarilor oamenilor care sunt in continua schimbare.

De aceea, piata, prin confruntarea ofertei de marfuri cu cererea verifica sau nu recunoaste ca fiind utile bunurile destinate vanzarii.Utilitatea bunurilor are caracter dinamic fiind in continua schimbare, innoire de la o etapa la alta.

In aprecierea utilitatilor fiecarui bun nu se poate face abstractie de la latura subiectilor care depinde de raportul dintre bunul respectiv si nevoile oamenilor.

In gandirea economica se disting 2 curente de abordare a utilitatii:

a)      primul considera ca utilitatea e intrinseca bunurilor economice fiind legata de proprietatea acestora care le fac de folos oamenilor.

b)      al 2-lea curent: marginalist acorda o mare importanta laturei subiective in definirea utilitatii adica 1 consumator cumpara 1 produs daca el socoteste ca acesta ii va aduce o satisfactie sau utilitate.

Potrivit acestui curent de gandire, utilitatea unui bun cu aceleasi proprietati intrinseci poate fi mai mare sau mai redusa in functie de nevoile fiecaruia; la unul si la acelasi individ utilitatea bunului economic e diferita de la o unitate la alta in procesul de cerere a acestuia in functie de intensitatea nevoii individuale ce trebuie satisfacuta.

Utilitatea marginala corespunde ultimei cantitati dintr-un bun necesara satisfacerii cu cel mai scazut grad de intensitate.

Utilitatea marginala a bunurilor califica d.p.d.v. al individului utilitatea adaugata printr-o unitate suplimentara a unui produs.Cu alte cuvinte, utilitatea marginala e utilitatea aditionala ce rezulta din fiecare ultima unitate suplimentara dintr-un produs.

Utilitatea totala e cea care corespunde intregii mase din bunul respectiv.Pornindu-se de la aceste considerente, in gandirea economica a fost formulata legea utilitatii marginale descrescande care reflecta tendinta conform careia "atunci cand cantitatea consumata dinr-un produs se mareste, utilitatea marginala a produsului tinde sa se diminueze". Paul Samuelson

Teoria valoare munca si teoria valoare utilitate.

Studierea utilitatii bunurilor economice permite evidentierea eterogenitatii marfurilor -> a acelor elemente care le diferentiaza si care le fac incompatibile.

Efectuarea schimbului de marfuri presupune masurarea, comparabilitatea prin aducerea la un numitor comun cu ajutorul preturilor. In legatura cu aceasta problema, in gandirea economica a aparut problema valorii economice ca element comun tertiar marfurilor.S-au impus 2 teorii despre valoare si anume:

a)      teoria valoare-munca = teoria obiectiva;

b)      teoria valoare-utilitate = teoria subiectiva.

Aceste teorii trebuia sa raspunda la cateva intrebari:

Ce este valoarea? Care e izvorul valorii? Cum se determina marirea valorii? Din ce cauza valoarea unui bun e > sau < decat a altuia?

Teoria valoare-munca (obiectiva) isi are inceputul in reflectiile lui William Petty si a fost elaborata de catre Adam Smith,David Ricardo si apoi a fost dezvoltata de Karl Marx.Aceasta teorie se caracterizeaza prin:

a)      considera ca izvorul valorii e munca omeneasca, respectiv prin munca concreta se actioneaza asupra obiectului muncii si se transfera in noul produs valoarea mijloacelor de produse consumate, in timp ce prin munca abstracta se creeaza o valoare noua care se include si ea in noul produs;

b)      Marimea valorii e determinata de consumul total de munca;

c)      Valoarea se manifesta(e pusa in evidenta la piata prin valoarea de schimb)-raportul cantitativ dintre doua marfuri in care acestea se schimba; valoarea de schimb se exprima prin intermediul banilor;

d)      Se iau in considerare conditiile de producere de la un agent economic la altul si care produc acelasi bun.

Teoria subiectiva constituie acea conceptie care explica valoarea bunurilor economice prin utiliatatea sau raritatea acestora.

Aboredeaza susbstanta si marimea valorii tinand seama de factorul psihologic d.p.d.v. al cumparatorului, al unitatii pe care o are pt. el. Aceasta teorie isi are inceputurile in sec. 18 in deosebi in Franta in lucrarile lui Turgot si Condillac. Mai tarziu la sfarsitul sec. 19 in inceputul sec. 20 s-a remarcat scoala de la Viena (scoala austriaca)-(scoala psihologica) prin K. Menger.ca si scoala matematica in Franta, Anglia, Italia, Elvetia si SUA care sustinea utilitatea marginala prin Leon Walras, St. jevons, F. Fisher. In explicarea valorii economice, ei au in vedere nu doar utilitatea si raritatea bunurilor, ci si intensitatea nevoii subiective a individului.

In conceptia lor, calitatea unui bun de a fi util, nu depinde de lucrul respectiv, de insusirile lui, ci de trebuinta ce o sustine omul fata de acel bun.Bunurile nu sunt utile omului in acelasi grad si nu sunt nici la fel de abundente.Valoarea e in dependenta si de intensitatea trebuintelor.

In a doua jumatate a sec. 20, P. Samuelson formalizeaza valoarea in pret;dupa el marimea valorii e determinata de partile ce rezulta din repartitia venitului potrivit factorilor de productie care creeaza bunuri economice.Gerard Debreu afirma ca valoarea unui bun => din confruntarea conceptiei produsului cu cea a consumatorului.

Economia de piata si legitatile ei

Continutul si tipurile economieii de piata:

Definitie: Economia de piata reprezinta acel mod de organizare & desfasurare a activitatii economice in cadrul unui sistem concurential protejat in care raportul cerereoferta manifestat desemneaza:

-principiile prioritare in productia de bunuri si servicii;

-metodele de organizare si de combinare a factorilor de productie;

-regulile de conduita ale categoriilor de persoane care au acces la acele bunuri sau servicii prin intermediul preturilor.

Elemente caracteristice:

1)piata-subsistem important al economiei de piata cu structura proprie, natura specifica si functii specifice de reglare;

2)agentii economici-indiferent de forma lor de proprietate, ei reprezinta elementele centrale purtatoare ale relatiilor economiei de piata;

3)relatiile economiei de piata: prin ele se asigura satisfacerea intereselor specifice ale agentilor economici;

4)mecanismul economiei de piata:guvernat de legi proprii si e cel ce pune in miscare factorii implicati la functionarea economiei de piata;

5)parghiile economice;

6)reglementarile juridice,cadrul organizatoric si institutional.

Functii sau trasaturi ale economiei de piata:

a)Economia de piata are la baza producerea si circulatia marfurilor;

b)Economia de piata e bazata pe pluralismul tipurilor de proprietate;

c)Economia moderna de piata se caracterizeaza prin interventia indirecta a statului in economie,apeland la parghii de natura exclusiv economico-financiara;

d)Economia de piata e economia in care e asigurat rolul reglator al pietei in cadrul sistemului reproductiei sociale:

-e o economie a concurentei si a competitiei;

-asigura echilibrul dintre productie si consum inlaturand monopolul producatorului asupra consumatorului;

-economia de piata presupune deschiderea larga a economiei nationale si a pietei interne catre exterior.

Tipuri de economie de piata:

In functie de tipul de concurenta si modul de interventie al statului in economie se disting mai multe tipuri de economii de piata. Multi considera ca exista doar 5 tipuri consacrate de economii de piata:

Economia de piata a concurentei perfecte;

Piata concurentei imperfecte prezinta mudulul aparitiei marilo corporatii si al monopolurilor;

Economia de piata dirijata de stat (1930-1960);

Economia de piata planificata ca urmare a introducerii unor planuri orientative in care planificarea era elastica indicativa si in perfecta coordonanta cu economia de piata.

Realiatea inconjuratoare ne-a aratat ca exista doar 2 tipuri fundamentale:

Economia de piata a tarilor dezvoltate d.p.d.v. economic;

Economia de piata a tarilor nedezvoltate d.p.d.v. economic.

Legile obiective ale Economiei de piata:

legea cererii si a ofertei e cea care stabileste care dintre bunurile sau serviciile puse in vanzare pe piata satisfac cel mai eficient nevoile existente la un moment dat in societate.

Legea valorii si a pretului. (intr-o economie de piata productia si circulatia marfurilor tine cont atat de consumul de factori cat si de utilitatea marfurilor obtinute.)

Legea circulatiei banesti=> din urmatoarele principii existente intr-o economie de piata:

-convertirea in expresie valorica a bunurilor materiale si a serviciilor;

-asigurarea mobilitatii formarilor banesti;

-eficientizarea si rationalizarea lor.

Legea circulatiei banesti reflecta astfel dependenta dintre masa monetara existenta in circulatia intr-o economie & existenta preturilor marfurilor vandute pe piata precum si de volumul platilor vandute cu scadenta.

Legea concurentei e cea care joaca rolul de forta propulsoare a activitatii economice.

Esenta ei consta in stabilirea acelor relatii care sa-i determine pe agentii economici sa se preocupe continuu de perfectionarea activitatii, sa promoveze doar acele tehnologii si produse care sa le asigure o pozitie superioara fata de ceilalti competitori.

Continutul mecanismului economiei mondiale de piata;

Crearea unui nou cadru legislativ-institutional pt. economia romaneasca.

Necesitatea si posibilitatile utilizarii planificarii macro-economice;

Bugetul de stat al Romaniei:

Rolul sau: bugetul de stat al unei tari reprezinta instrumentul de realizare a politicii fiscale & monetare a statului respectiv. Acesta se prezinta sub forma unei balante cu 2 mari capitole.Se constituie conform legilor finantelor impartindu-se in doua mari categorii:

1)venituri curente de tip fiscal;prevederi din profitul net al regiilor autonome si indicatiilor de stat.

cheltuielile:

-se grupeaza dupa mai multe criterii in funtie de care se inscrie legea bugetului.

Ordinare si extraordinare,cheltuieli curentede capital.

In structura sa, bugetul e o previziune.Pe masura ce acesta se executa, previxiunile putand fi egalate sau depasite +-, in functie de raportul dintre venituri si cheltuieli deschizandu-se bugete echilibrate (venit=cheltuieli), bugete excedentare si v>c si deficitare c>v.

buget echilibrat e semnul functionarii normale a economiei.

Buget dezechilibrat: in acest caz trebuie gasite modalitati de acoperire a deficientelor.

O politica bugetara pozitiva reprezinta acea conceptie si acele scopuri le statului prin care cheltuielile publice si impozitele sunt orientate in directia cresterii economice.

Pretul si echilibrul pietei

-Suma de bani pe care o primeste vanzatorul de la cumparatorul acestuia;

-se determina in cadrul pietelor formandu-se pe baza intelegerii dintre cumparatori si vanzatori;

-e considerat o variabila independenta determinand cererea si oferta;

-indiferent de nivelul pretului;

-echilibrul pietei unui bun se realizeaza prin intermediul pretului de echilibru& reprezinta de fapt echilibrul dintre cererea pt. bunul respectiv si oferta totala.

Definitie: Pretul de echilibru este pretul la care cantitatea care se poate vinde dintr-un bun economic este cea mai mare, cererea si oferta acestuia egalizandu-se la nivelul celui mai mare volum de vanzari si de cumparari de pe piata.

Pretul de echilibru pt. un bun economic e un pret care in situatia in care creste diminueaza cantiatea vanduta chiar daca modificarea e interesanta pt. vanzatori, iar in situatia in care scade, duce de asemenea la scaderea cantitatii vandute deoarece aceasta situatie e foarte putin acceptata de catre vanzatori.

Pretul de echilibru are un rol foarte important in orientarea cererii si a ofertei, deoarece in functie de nivelul sau, agentii economici iau decizii legate de producerea unui anumit bun intr-o anumita cantitate, iar apropierea agentilor economici pe nivelul pretului de echilibru duce la disparitia riscurilor de productie si comercializare si la cresterea gradului de reusita in actiunea lor.

Pretul de echilibru se poate stabili la un nivel mai scazut daca se prevede o crestere a veniturilor consumatorilor sau la un nivel mai scazut daca agentii economici.pretul de echilibru al unui anumit bunserviciu e legat atat de echilibrul celorlalte bunuriservicii de pe piata cat si de pretul factorilor de productie utilizati in producerea lor.

Caracterizarea generala a economiei post-moderne (de piata)

Economia de piata actuala reprezinta acel mod de organizare a vietii economice, concept pe temeiul mecanismelor obiective ale pietei conventionale a carui dinamica are loc in conditiile unui regim juridic care consfinteste primatul si inviolabilitatea proprietatii private , exclude orice interventie restrictiva a statului asupra activitatilor normale initiate de agentii economici si care ofera posibilitati pt. o protectie sociala reala. Economia de piata moderna si post moderna reuseste nu doar sa echilibreze procesele si fenomenele economice dar si sa armonizeze relatiile interumane incat in tarile avansate, majoritatea populatiei o constituie clasa de mijloc.

Cateva aspecte principale caracterizeaza continutul si dinamica economiei de piata moderne:

permite valorificarea eficienta a factorilor de productie si crearea volumului de bunuri&servicii necesare pt. un nivel de viata decent pe temeiul proprietatii private si mecanismele lor pietei libere.

Esential si definitoriu pt. economia de piata este liberalismul.

Realitatea a dovedit si dovedeste ca abundenta de produse ca baza materiala a linistii si armoniei sociale e asigurata numai de economiile liberale.

In timp ce mecanismul pietei concurentiale constituie motorul vietii economice crestin democratia si social democratia au in vedere in primul rand repartizarea cat mai echitabila a bunurilor si serviciilor create.

Prin imbinarea celor 3 dimensiuni complementare economia de piata moderna reuseste sa atenueze contradictia dintre eficienta si echitate. Aceasta insemana ca economia contemporana pune in valoare si liberalismul si crestin democratia si social democratia.

Principalele trasaturi ale economiei de piata contemporane sunt:

dominanta ca pondere si importanta este proprietatea privata care coexista cu proprietatea publica si mixta.

Scopul oricarei activitati organizate de agentii economici e profitul, care genereaza o puternica concurenta intre firme.

Derularea vietii economice financiare presupune existenta a numeroase centre de activitate(de productie, de consum, asigurari,credite) strans legate intre ele printr-un sistem complex de raporturi de schimb monetar.

Mijlocul prin care sunt evaluate atat cheltuielile cat si incasarile este moneda, economia de piata actuala fiind prin excelenta o economie de schimb monetar.

Ea este o economie descentralizata intrucat fiecare unitate dispune de deplina autonomie pt. actiune si decizie.

Este o economie de intreprindere intrucat orice agent economic actioneaza nemijlocit sauprin intermediul unor unitati specializate in directia realizarii propriilor activitati de productie si vanzare sau desfacere precum si a celor legate de viata fortei de munca.

Reglarea intregii activitatii economiei e rezultatul actiunii mecanismelor pietei, principala parghie-barometru fiind pretul.

Statul exercita o influenta indirecta si globala principala ca urmare fiind asigurarea cadrului necesar in bune conditii a relatiilor de piata.

Respectarea cu strictete a cerintelor corelatiilor economice fundamentale.

Orientarea, organizarea si desfasurarea activitatilor economice au ca baza de plecare studierea temeinica a pietei, a nevoilor de consum in dinamica lor.

Economia moderna ca de altfel intreaga societate contemporana e complet marcata de informatica, este o economie (societate) a cunoasterii.

Economia moderna e compatibila cu una din principalele tendinte manifestate pe plan mondial respectiv integrarea economiei.

Economia mondiala de piata are posibilitatea realizarii unei autentice protectii sociale si atingerii unui nivel de viata decent.

Economia de piata moderna e suportul formarii unei puternice clase mijlocii si asigurarii convergentei dintre dezvoltarea generala si interesul pentru castig.

Este o economie in cadrul careia are loc cresterea implicarii salariatilor in activitatile de organizare si decizie.

Forme si modele ale economiei de piata contemporane

Cele mai cunoscute forme ale economiei de piata in prezent sunt:

Forma sau modelul vest european;modelul scandinav;modelul anglo-saxon;modelul paternalist(japonez).

In ce priveste forma europeana cu puternice elemente sociale e intalnita in Farnta, Germania, Italia, Olanda si se caracterizeaza prin:

sectorul public e bine reprezentat ceea ce face ca parghiile dirijiste sa obtina un loc important;

programele de protectie sociala sunt realizate in aplicarea unui regim de impozitare progresiv si a TVA-ului;

bancile si alte institutii de stat sprijina puternic firmele promovand un sistem modern si eficient de finantare si creditare;

sindicatele joaca un rol important atat in protejarea fortei de munca cat si in definirea strategiei de dezvoltare a companiilor.

Se acorda o mare atentie pregatirii profesionale de munca cu finantare de catre stat si companii.

Piata fortei de munca.Somajul

Piata fortei de munca se defineste ca ansamblul relatilor economice cu privire la angajarea si utilizarea fortei de munca.Asigura echilibru dintre cererea si oferta fortei de munca.

Asigura utilizarea eficienta a resurselor de munca ale unei tari.

Asigura stabilirea si punerea in practica a unui sistem de protectie sociala.E o piata care genereaza influente slabe asupra celorlalte piete dar care primeste influente puternice din partea lor.

CO se manifesta specific O>C (intotdeauna).

Piata fortei de munca reprezinta o componenta principala a economiei moderne de piata in tarile dezvoltate conturandu-se o tendinta de segmentare a acesteia intr-o piata primara pe care se fac angajarile la intreprinderi mari care ofera conditii foarte bune de munca si salarii ridicate si o piata secundara renumerori mici, instabile, discriminatorii.

Cererea si oferta fortei de munca in economia romaneasca

cererea de forta de munca e influentata in primul rand de volumul productiei

productivitatea muncii

Oferta e constituita din populatia apta de munca la care se adauga sau se scade soldul migrator al perioadei respective.Aceasta difera pe ramuri in functie de structurile profesionale formate in cadrul procesului de invatamant.

Somajul (Cauze si forme):

Existenta somajului are cauze obiective:

Progresul tehnic&tehnologic + cresterea productivitatii muncii

Concurenta din cadrul fiecarei ramuri care duce la falimentarea celor care nu fac fata

Dezvoltarea ciclica fata de piata.

Formele de somaj care se disting sunt urmarea manifestarii acestor factori de influenta.

1)somajul tehnologic;2)somajul ciclic;3)somajul structural;4)somajul frictional.

Pentru cunoasterea nivelului somajului se folosesc 2 indicatori:

1)nr. de someri in valoare absoluta;2)rata somajului=(nr. de someri/populatia activa)x100.

Chiar daca somajul are la baza factori cu influenta favorabila asupra economiei, dimensiunea lui trebuie redusa pana la valoarea ratei naturale a acestuia care inseamna 4% din totalul populatiei active.Cai de reducere a somajului:racordarea profilului invatatmantului la cerintele economiei nationale;acordarea de facilitati a agentilor economici care angajeaza someri/absolventi.desemnarea unor lucrari publice,dezvoltarea serviciilor si atractia de capital strain pt. crearea de noi locuri de munca;organizarea de cursuri de pregatire si recalificare.

Continutul si formele salariului:

In sens larg, salariul reprezinta pretul marfii fata de munca.Continutul sau insa depinde de mai multi factori:

-costul fortei de munca;

-productivitatea si experienta fortei de munca.

Pt. majoritatea tarilor, salariul constituie principala forma de venit a unei parti insemnate a populatiei. 70% din oameni traiesc cu salarii.

In conditiile existente producerea de marfurie si a actiunii legii valorii, salariul imbina forma baneasca si e abordat sub 2 aspecte:suma de bani pe care o primeste lucratorul in schimbul fortei sale de munca;salariul real exprimat prin cantitatea de bunuri care poate fi obtinuta in schimbul salariului nominal.

Tendinte privind evolutia salariilor pe termen lung.Are loc o crestere a salariilor pe termen lung.

Piata monetar valutara si inflatia

Esenta si functiile banilor in economia de piata

Conceptia economistilor clasici.Banii erau priviti ca o marfa speciala desprinsa din lumea celorlalte marfuri in porcesul de productie si circulatie a acestora pt. a indeplini rolul de echivalent general al valorii si un instrument de schimb.

In conceptia economiei contemporane, banii-instrumentul general acceptat de mijlocirea schimburilor, de stingere a datoriilor, de trecere a titlurilor de proprietate de la o persoana la alta, exprimand dreptul detinatorilor de a cumpara bunuri si servicii sau alte monede nationale pe teritoriul tarii care lucreaza.

Prima etapa a fost cea a schimburilor in natura-cea a banilor marfa.

De la aparitia banilor marfa, pe masura dezvoltarii schimbului de marfuri, functia de echivalent a revenit materialelor pretioase datorita proprietatilor lor de divizibilitate, inglobarea unei valori mari intr-un volum mic si inalterabilitate.

Baterea de moneda: primele monede au aparut in secolele 7 i.Hr.

Din sec. 17, monedelor metalice aflate in circulatie li s-au alaturat biletele de banca ce reprezentau inscrieri sau semne banesti emise de banca.Aceasta a 3-a etapa marcheaza aparitia celei de-a 2-a functie a banilor.

Din 1976 nici o moneda nationala nu mai este convertibila in aur.Se raporteaza la puerea de cumparare.

Banii de hartie sunt semne ale valorii care inlocuiesc banii cu acoperire in bunuri reale si sunt caracterizati prin urmatoarele trasaturi:

-au curs fortat decretat de stat;

-nu au valoare intrinseca=nu reflecta valoarea lor ca materiale;

-spre sfarsitul celui de-al 2-lea razboi mondial-> contul de disponibil;

-banii electronici.

5 functii principale ale banilor

1.masurare a valorii: banii servesc la masurarea cheltuielilor de productie, a profiturilor, realizarea calculelor economice;

2.mijloc de circulatie:banii servesc procesul de circulati a marfurilor, mijlocind trecerea lor de la producator la consumator.

3.mijloc de plata:prin intermediul lor se achita contravaloarea marfurilor, se platesc salariile.

4.functia de rezerva a valorii;

5.mijloc de plata in relatiile internationale.

Circulatia banilor in economie

Drepturi la termen

Moneda divizionarabani de hartie;

Moneda de cont (banii din contul disponibil);

Alte active cu grad >sau< de lichiditate.

Cererea de moneda reprezinta cantitatea de moneda pe care populatia si agentii economici o solicita intr-o anumita perioada de timp pt. procurarea de bunuri sau servicii si depinde de:pretul bunurilor si serviciilor de pe piata;cantitatea de bunuriservicii existente pe piata;viteza de circulatie a banilor-masoara nr. mediu de operatiuni de uz intermedia de o unitate monetara de 1 leu pt. o anumita perioada de timp.

Continutul, cauzele si formele inflatiei.

Inflatia e un dezechilibru al economiilor nationale al tuturor tarilor, reflectat de urmatoarele 3 tendinte:1.crestereadescresterea mai rapida a cantitatii de moneda comparativ cu cresterea productiei pe piata;2.cresterea preturilor;3.scaderea puterii de cumparare a banilor.

Cauzele de inflatie sunt multiple si genereaza 2 tipuri de inflatie:a)monetara;b)nemonetara.

Cea mai des intalnita e a). aparuta ca urmare a aparitiei uneu cantitati excedentare de moneda in circulatie.

Intensitatea si marimea inflatiei pot fi masurate cu ajutorul urmatorilor indici:1.indicele preturilor de consum (IPC) care se obtine raportand pretul perioadei curente la pretul perioadei de baza pt. 1 anumit produs;2.rata inflatiei;3.puterea de cumparare a banilor-raportand masa monetara la IPC.

Forme ale inflatiei:

In functie de marimea ei:inflatie-taratoare,galopanta,si hiperinflatie (>15% lunar);

In functie de factorul care a cuzat inflatia deosebim:inflatie prin cerere-produsul e din ce in ce mai <;inflatie prin moneda;inflatie prin costuri(cresterea preturilor).dupa perspectiva de dezvoltare al acestora:inflatie deschisa-se dezvolta prin ea (nu poate fi stopata);-inflatie ascunsa(franata datorita statului).

Efecte ale inflatiei:

Sunt subminate creditul&economisirea;e afectata negativ folosirea resurselor;sunt afectate relatiile economice cu strainatatea.

Continutul pietei valutare:

-se realizeaza comertul cu valute.Valuta desemneaza toate instrumentele folosite in efectuarea de plati intre tari alocari de instrumente de credit pe termen scurt sau titluri financiare exprimate in valuta.

In functie de regimul valutar care reglementeaza sfera de utilizare a monedelor nationale deosebim:monede neconvertibile,monede transformabile,monede convertibile,monede liber utilizabile(valute forte:USD,EUR,GBP).

Convertibilitatea unei monede reprezinta insusirea legala a acesteia de a fi preschimbata cu o alta moneda in mod liber prin vanzarea-cumpararea in functie de cererea si oferta de moment neexistand restrictii privind suma schimbata.

Masa monetara.Continutul si reglarea ei

Masa monetara=totalitatea activelor banesti care pot fi folosite la un moment dat pt. procurarea de bunuri si servicii precum si pt. plata datoriilor.Asadar, masa monetara e determinata de cantitatea de bani aflata in circulatie sub toate formele ei.

Principalele comportamente ale masei banesti:

1)numerarul ca moneda efectiva format din bani de hartie inclusiv bancnote si moneda divizionara.

2)bani scupturali;ca moneda de cont sau disponibilitati in conturi curente care au statut de "la vedere", deci care pot fi retrasi imediat.

In prezent, principalele instrumente folosite pt. efectuarea rapida a cumpararilor si platii datoriilor si care nu presupune folosirea de moneda a numerarului sunt cec-urile si cartile de credit.

Din masa monetara mai face parte si o parte din depunerile la termen sau in vederea economisirii respectiv partea a caror data de posibila retragere coincide cu scadenta la zi.daca ne vom raporta la cele 2 componente principale ale masei monetare se poate vorbi despre:

a)      masa monetara in sens restrans:-numerar;

b)      masa monetara in sens larg:-numerar+bani scriptuali.

In toate tarile lumii ponderea cea mai mare a masei banesti o detin banii de cont.

In SUA depozitele bancare reprezinta 74% din masa monetara, 24%=numerar in circulatie si 1-2% CEC-uri de calatorie.

In Romania, masa monetara in sens restrans a scazut ca pondere in masa totala ajungand la 3-5% fata de circa 50% cat era in 1994.Dimensiunea masei monetare ca furnizare a cererii de bani depinde de:

a)volumul bunurilor si serviciilor destinate vanzarii cu care e direct proportionala;

b)viteza de rotatie a banilor ca valoare medie a operatiunilor de vanzare cumparare si plati ce revin unei unitati monetare cu care se afla in raport invers proportional.

Daca viteza de rotatie si volumul tranzactiilor de vanzare-cumparare au valori constante, atunci orice crestere a masei monetare determina si o crestere a preturilor.

Aceasta conditionare nu trebuie insa interpretata simplist, respectiv ca o dublare automata a preturilor in conditiile dublarii masei monetare in circulatie deoarece veniturile diferitelor categorii de cetateni nu cresc proportional, ceea ce face ca nici preturile sa nu poata fi dublate.

Un rol esential in mentinerea unui raport corespunzator intre masa monetara si volumul marfurilor si serviciilor ii revine BNR care are obligatia sa promoveze o politica monetara echilibrata.Politica monetara conta in ansamblul masurilor prin care BNR intervine asupra lichiditatilor din economie in vederea realizarii anumitor obiective.Intrucat numerarul in circulatie este numai o parte din masa monetara a unei tari,controlul BNR nu trebuie limitat la aceasta componenta si deci politica monetara curenta si intreprinzatoare trebuie sa aiba in vedere si asa, masa monetara larga.

In vederea reglarii dimensiunii, BC sau BN are posibilitatea sa foloseasca 2 modalitati:

1)sa sporeasca numerarul prin emisiuni monetare atunci cand trebuie acoperite nevoi suplimentare de bani;

2)sa restranga numerarul prin retrageri, atunci cand nevoile de acoperit sunt in scadere.

Asadar, in esenta, cele 2 modalitati privesc recorelarea sistematica a economiei banesti cu economia reala.

Emisiunile bancii centrale sunt determinate de urmatoarele situatii:

1)cresterea volumului de bunuri si servicii;

2)satisfacerea nevoilor statului cand bugetul e deficitar;

3)asigurarea preschimbarii devizelor straine obtinute din export in moneda nationala.

4)pentru a asigura bancilor comerciale capacitatea de satisfacere a cererilor de retragere ale clientilor.

Atunci cand emisiunile monetare alimenteaza creditele prin care BC le acorda pt. acoperirea deficitelor bugetare,apar inevitabil tensiuni inflationiste.Data fiind aceasta situatie deficitul bugetar trebuie finantat atunci cand e posibil prin credite obtinute de la banile comerciale &populatie, situatie in care impactul inflationist este mai mic.Pentru evitarea tiparirii de bani in plus, si pt. stapanirea inflatiei,este necesara eliminarea deficitului bugetar si utilizarea masei monetare pt. stabilizarea preturilor, strans legat de politica monetara e procesul de remonetizare ce presupune cresterea mai rapida a masei monetare decat cresterea inflationista a preturilor.Se stie ca masa monetara trebuie sa corespunda valorilor si serviciilor aflate pe piata.Dar pt. a aface moneda nationala mai atractiva, BC sporeste masa monetara intr-un ritm mai redus decat cresterea preturilor.Aceasta politica, ce franeaza valorizarea si determina o criza de lei pe piata e favorizata de cresterea puternica a dobanzilor, iar resursele populatiei si ale formelor migreaza spre conturile bancilor, fiind atrase de dobanzile real pozitive ale acestora.

Restrangerea de oferta cu moneda nationala pe piata in vederea integrarii cursului artificial al monedei nationale e o practica fortata la care recurg tarile ale caror economii sunt cronic ineficiente.

Un curs supraevaluat datorat politicilor monetare restrictive are ca efect nu numai preturi mici ci si o cerere de bunuri si servicii redusa.In aceste conditii, remonetizarea devine o necesitate pt. functionarea economiei cu conditia, insa, ca acest proces sa se realizeze controlat si pe baze economice reale pt. a se evita tendintele de accentuare a fenomenelor inflationiste pe termen mediu si lung.Opus procesului de amortizare este cel de deflatie care reprezinta retragerea din circulatie a unei cantitati de moneda si distrugerea ei.

Pe langa cresterea dobanzilor, ca masuri inflationiste s-au impus:

cresterea taxelor si impozitelor;

cresterea scontului;

in concluzie prin ica sa monetara, BC urmareste:

limitarea la strictul necesar a cresterii masei monetare;

echilibrarea cererii si a ofertei de bani prin intermediul politicii dobanzilor;

realizarea echilibrului extern.

In vederea atingerii acestor 3 obiective, pe langa politica dobanzilor, BNR a folosit si alte parghii:

liberalizarea regimului valutar;

restrictii de ordin monetar;

reducerea dobanzilor pe masura reluarii inflationiste.

In conditiile unor perturbari grave ale relatiilor banesti, se poate recurge la reforma monetara care se poate reliza prin:1)revalorizare si prin 2)devalorizare.De asemenea se practica si stabilizarea care presupune masuri de oprire a devalorizarii monedei.

Reforma monetara se poate realiza prin emiterea de moneda noua concomitent cu retragerea din circulatie a monedei vechi, actiune care poate fi totala sau partiala.