CONTINUTUL CRESTERII SI DEZVOLTARII ECONOMICE

CONTINUTUL CRESTERII SI DEZVOLTARII ECONOMICE

Trecerea de la analiza microeconomica la analiza macroeconomica moderna a fost efectuata de economistul englez John Maynard KEYNES*, dupa marea criza economica din 1929 - 1933. Prin aceasta s-a facut un foarte mare pas inainte in teoria economica. Numai ca J.M. Keynes acorda prioritate macroanalizei statice - care analiza avutia nationala si potentialul economic la un moment dat. Or, dupa al doilea razboi mondial, o astfel de abordare nu mai era suficienta; viata economica cerea o analiza dinamica a macroeconomiei, care presupune cercetarea fluxurilor economice in interdependenta lor, intr-un anumit interval de timp (exprimand modificari cantitative, structurale si calitative).

Aceasta importanta schimbare de optica se explica prin faptul ca refacerea economiei tarilor distruse de razboi, pe baza unor tehnologii performante, impunea abordarea de pe alte pozitii a evolutiilor economice; la aceasta, au contribuit atat neokeynesisti (prin efortul lor de a dinamiza aceste tari), cat si post-keynesisti (care doreau o implicare mai puternica a tarilor respective in noile realitatile). De asemenea, prabusirea sistemului colonial punea in termeni noi problema materiilor prime si a combustibililor. Cam tot in acea perioada (1950 - 1955) s-a declansat revolutia tehnico-stiintifica - cea mai ampla revolutie in stiinta si tehnica din istoria omenirii. Toate acestea au facut ca exportul sa devina un factor esential de progres si bunastare. Cresterea economica constituia termenul cel mai mult utilizat, cel care revenea mereu ca obiectiv urmarit de catre toate tarile.

Ambiguitatea indusa de folosirea mai multor termeni (cresterea economica, dezvoltarea economica, progres social-economic) a facut ca in literatura de specialitate sa se poarte o ampla discutie, care, in cele din urma, a permis o anumita delimitare terminologica.

Cresterea economica reprezinta un proces global care exprima evolutia ascendenta a unei marimi economice agregate, masurate prin ritmul evolutiei anuale a produsului intern brut (PIB) sau venitului national brut (VNB).

Literatura economica de specialitate face distinctie intre sensul restrans si sensul larg al cresterii economice .

Unii autori numesc cresterea economica in sens larg ca fiind dezvoltarea economica. Deci, dezvoltarea economica are o sfera de cuprindere mai mare, deoarece include si modificarile calitative in fizionomia si structura economiei nationale (tehnologica, interramuri, economico-sociala, organizationala, teritoriala etc.), precum si in nivelul de viata al oamenilor. De aceea, orice dezvoltare economica presupune si o crestere economica, dar nu orice crestere economica inseamna si dezvoltare economica. De exemplu, Romania a avut in anul 2000 o crestere economica de 1,6%, iar in 2001 de 5,3%; a fost importanta aceasta crestere economica, dar ea nu a fost o dezvoltare economica; asa se explica faptul ca nu s-au produs schimbari structural calitative deosebit de importante, iar nivelul de trai nu a inregistrat un spor semnificativ.

Reprezinta o dezvoltare economica numai acea crestere economica care-si asociaza si o modificare structural-calitativa in economia nationala si in calitatea vietii oamenilor.

Notiunea de progres economic sau social-economic evidentiaza sensul si specificul dezvoltarii din fiecare etapa - in comparatie cu etapele anterioare.

Cresterea economica este generata sau influentata de numerosi factori, aflati intr-o stransa legatura unii cu altii, care pot fi clasificati in doua mari categorii.

A. Factori directi - care isi exercita actiunea nemijlocit; un rol deosebit il au:

a)       factorii de productie traditionali sau clasici (natura, munca si capitalul);

b)       neofactorii: progresul tehnic, informatia stiintifica, spiritul intreprinzator;

B. Factori indirecti - care actioneaza prin factorii directi, cei mai importanti sunt:

a)       capacitatea de absorbtie a pietei interne (cererea agregata);

b)       rata economisirii si a investitiilor (acumularea);

c)       dezvoltarea sistemului financiar-bancar (creditul si piata financiara);

d)       participarea la schimburile economice internationale (comertul exterior).

Atat factorii directi cat si cei indirecti au pe de o parte aspecte (laturi) cantitative (cum ar fi: volumul resurselor naturale; volumul capitalului; volumul investitiilor etc.), iar pe de alta parte laturi calitative - legate de eficienta sau randamentul folosirii lor (eficienta folosirii potentialului uman sau productivitatea muncii; eficienta utilizarii resurselor naturale; randamentul capitalului; eficienta investitiilor; eficienta schimburilor economice internationale etc.).

Tipul de crestere economica reprezinta expresia sintetica a unei dominante a procesului de crestere economica, determinata de contributia factorilor de productie, modul de realizare a cresterii economice, ritmul de crestere a indicatorilor agregati pe locuitor, compatibilitatea efectelor economice cu cele sociale si ecologice. Astfel, intr-o perioada sau alta poate sa fie predominanta o latura sau alta a factorilor cresterii economice.

In functie de latura predominanta in folosirea factorilor de productie se pot distinge trei tipuri de crestere economica:

Atunci cand sporirea indicatorilor macroeconomici este rezultatul influentei preponderente a laturii cantitative cresterea economica este de tip extensiv.

Se cunoaste ca limitele cantitative ale unui factor de productie pot fi depasite prin eficienta utilizarii lui:

In situatia influentei preponderente a laturilor calitative, cresterea economica este de tip intensiv.

De exemplu, in SUA, in perioada 1899 - 1909 aportul factorilor extensivi a fost de 74,4%, iar a celor intensivi de 25,6%, in perioada 1953 - 1957, situatia s-a schimbat: factorii extensivi 31,8% iar cei intensivi 68,2%, in ultimele doua decenii ale secolului XX, aportul factorilor extensivi a fost sub 25%, iar al factorilor intensivi de peste 75%.

Atunci cand cele doua laturi (cantitativa si calitativa) au un rol aproximativ egal la sporirea productiei nationale, cresterea economica este de tip intermediar.

Tipul intermediar de crestere economica poate sa fie specific evolutiei economice a unei tari pe o perioada de timp relativ indelungata.

Cele mai dezvoltate tari din lume realizeaza o crestere economica de tip intensiv. Tarile slab dezvoltate, ramase in urma, realizeaza - in principiu - o crestere economica de tip extensiv.

Cresterea economica se masoara prin indicatori macroeconomici ai rezultatelor in termeni reali, in sensul eliminarii influentei cresterii preturilor, ca expresie a inflatiei); reflectati prin PIB, VNB, VN, corectati cu marimea deflatorului. Astfel, daca se are in vedre cresterea anuala procentuala in PIB real, situatia pe plan mondial si pe grupe de tari, in perioada 1981 - 2007, se prezinta conform tabelului urmator:

Cresterea economica mondiala in perioada

(crestere anuala procentuala in PIB real)

Tabelul 14.1

Sursa: Banca Mondiala

Privita in ansamblul ei, situatia cresterii economice este extrem de diversa, fiind influentata - si chiar determinata - atat de factori interni, cat si de factori internationali.

NOTA: Pentru a veni in ajutorul reflectiilor ce le veti face, este necesar sa se precizeze urmatoarele: coloana pe fond deschis se refera la venitul national brut calculat dupa metoda atlasului Bancii Mondiale; datele statistice pe fond hasurat se refera la paritatea puterii de cumparare (purchasing power party method - PPC*), care schimba criteriile de evaluare si ordinea enumerarii tarilor.

Analiza situatiei comparative pe glob duce si la concluzia ca unele tari nu inregistreaza nici un fel de crestere economica.

Atunci cand rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramane constant; in acest caz se spune ca are loc o crestere economica zero.

Conceptul de crestere economica zero a fost folosit pentru prima oara intr-un raport catre Clubul de la Roma**, de catre D.H. MEADOWS, D.L. MEADOWS in lucrarea 'Limitele cresterii' aparuta in 1972 .

Situatia cresterii economice este atat de complexa incat uneori nu se obtine nici macar cresterea economica zero.

Atunci cand rezultatele macroeconomice pe locuitor au o tendinta de scadere - mentinandu-se insa sub control o serie de corelatii fundamentale de echilibru, se spune ca are loc o crestere economica negativa.

Ca proces macroeconomic, cresterea economica nu surprinde modificarile calitative ale economiei nationale, reflectate in structura economiei si nivelul de trai - aceste aspecte fiind puse in evidenta, asa cum s-a mai subliniat, prin conceptul de dezvoltare economica. Simplificand, se poate considera ca procesul cresterii economice este principalul vehicul care 'transporta' economia unei tari spre un nivel dorit al dezvoltarii social-economice. Desigur, procesul dezvoltarii are numeroase componente structurale si calitative care nu pot fi evidentiate doar prin indicatori ai cresterii economice. De aceea analiza cresterii economice a continuat si, in anul 1974 a aparut un alt raport catre Clubul de la Roma intitulat: 'Omenirea la raspantie' elaborat de americanul M. MESAROVIČ si germanul E. PESTEL*. Meritul acestei lucrari a fost acela ca a abordat problema cresterii economice in contextul diversitatii lumii (economia mondiala avand o structura extrem de diversificata, de eterogena). Combinand modelul matematic pe calculator, cu diferite scenarii (alternative) in functie de particularitatile diferitelor tari, in lucrare se face distinctie intre cresterea economica anarhica (numita de unii autori canceroasa) si cresterea economica organica (controlata de oameni, adica planificata). In legatura cu aceasta, o preocupare esentiala a economiei contemporane este realizarea echilibrului macroeconomic. In legatura cu aceasta s-a impus tot mai mult si termenul de crestere economica echilibrata.

Cresterea economica echilibrata este expresia sintetica a evolutiei unei economii nationale caracterizata prin evolutia productiei ce poate fi obtinuta cu potentialul productiv de care dispune productia ceruta de piata.

Productia realizata in conditiile cresterii economice echilibrate este considerata optima deoarece, orice modificare ar transforma egalitatea corelatiilor oferta - cerere in inegalitati .

Totodata, cresterea economica echilibrata nu trebuie sa fie confundata cu cresterea economica potentiala.

Cresterea economica potentiala constituie rata de crestere maxima a productiei nationale, fundamentata pe baza resurselor economice existente la un moment dat, a utilizarii depline a resurselor materiale si umane disponibile.

Un concept relativ nou al cresterii economice este cresterea economica durabila care presupune satisfacerea cerintelor prezente fara a prejudicia sau compromite pe cele ale generatiilor viitoare.

Un rol important in realizarea cresterii economice il pot avea bancile prin atragerea si folosirea resurselor financiare.