CRESTEREA ECONOMICA

CURS 1

Cresterea economica

Inseamna o evolutie pozitiva, ascendenta, a rezultatelor economice, dar care nu exclude oscilatii conjuncturale si chiar etape de regres economic.

Rezultatele economice

Sunt masurate, sintetic, prin PNB sau PIB real, corectat cu deflatorul, pe ansamblu sau pe locuitor.

Cresterea economica zero

exprima situatia in care rezultatele economice absolute si populatia totala sporesc in acelasi ritm, nivelul rezultatelor pe locuitor ramanand constant.

Cresterea economica negativa

evidentiaza acea situatie in care rezultatele economice pe locuitor au o tendinita de scadere, dar sunt mentinute sub control anumite corelatii de echilibru

Exportul

Avantaje

- evita costurile mari de a amplasa o unitate de productie

- ajuta firma sa realizeze economii de scara si de amplasament

- are cel mai mic risc

Dezavantaje

- bariere comerciale

- probleme cu agentii locali de marketing ca urmare a lipsei totale de control

Licentierea

Avantaje

costuri si riscuri mici de dezvoltare

Dezavantaje

- lipsa controlului asupra tehnologiei, marketingului si strategiei care nu-i permit sa exploateze economiile generate de curba de experienta si avantajele amplasarii

Franchisingul

Avantaje

- costuri si riscuri mici de dezvoltare

Dezavantaje

- lipsa controlului asupra calitatii

Aliante strategice

Avantaje

- utilizarea cunostintelor si experientei partenerului local

riscuri impartite

Dezavantaje

- lipsa controlului asupra tehnologiei

- profituri impartite

Contractul de management

Avantaje

- permite patrunderea in tari unde investitiile directe sunt restrictive

Dezavantaje

- creaza concurenti locali eficienti;

- lipsa unei prezente pe termen lung pe acea piata

Investitii straine directe

Avantaje

- control integral asupra tehnologiei, marketingului si strategiei

- rentabilitate mare

Dezavantaje

- costuri si riscuri mari

Pentru a optimiza strategia si modalitatile de patrundere pe o piata inernationala, firma trebuie sa gaseasca si sa mentina cea mai buna combinatie intre urmatoarele:

-posibilitatea oferita de strategia sau modalitatea de patrundere de a controla cat mai eficient mixul sau de marketing pe piata aleasa;

-costul intrarii pe piata care depinde de strategia sau modalitatea de patrundere aleasa

-flexibilitatea strategica sau capacitatea de a mari usor si rapid activitatea firmei pe piata, minimizand, totodata, pierderile financiare;

-riscul politic inerent care ia nastere o data cu decizia firmei de ainterveni intr-o structura de productie sau de marketing international

TEORII CLASICE ALE CRESTERII ECONOMICE

Teoria keynesiana si neokeynesiana a cresterii economice

considera ca economia se afla pe "muchie de cutit', fiind inerent instabila si prin urmare este necesara interventia statului pentru a-i asigura echilibrul.

Teoria neoclasica a cresterii economice

considera ca economia este stabila si ca tinde in mod natural spre deplina folosinta.

1.2. TEORII SI MODELE DE DEZVOLTARE ECONOMICA

Teoriile si modelele privind dezvoltarea economica pot fi incadrate in cinci tipuri, si anume:

Modele privind stadiile liniare de crestere;

Modele privind schimbarile structurale;

Teorii si modele privind dependentele internationale;

Teorii si modele neoclasice;

Noi teorii si modele ale dezvoltarii.

A. Modelele de crestere ca stadii liniare

Au aparut in perioada urmatoare celui de-al doilea razboi mondial, avand ca sursa de inspiratie succesul repurtat de Planul Marshall in Europa Occidentala. Cele mai cunoscute modele de acest tip sunt:

Modelul Harrod-Domar

Ia in considerare consecintele ratelor de crestere a capitalului si propensiunii economiilor Din care rezulta ca rata de crestere a venitului national este direct proportionala cu rata economisirii (s) si cu rata eficientei capitalului (venit/capital).

Modelul stadiilor de crestere al lui Walt Rostow

Evidentiaza cinci stadii ale procesului de crestere economica

Stadiul societatii traditionale

Stadiul de tranzitie;

Stadiul avantului

Stadiul indreptarii spre maturitate

Stadiul consumului de masa.

B. Modele privind schimbarile structurale

Odata cu evolutia conceptului de dezvoltare economica au aparut teorii si modele ale schimbarilor structurale prin care se incearca sa se descrie transformarile care au loc in structurile macroeconomice ale tarilor in curs de dezvoltare, astfel incat:

agricultura sa devina o ramura economica moderna

sa creasca gradul de urbanizare si de industrializare;

sa se dezvolte sectorul serviciilor.

Arthur Lewis

Una dintre cele mai cunoscute teorii ale schimbarilor structurale este aceea a laureatului premiului Nobel pentru economie

C.Teorii si modele privind dependentele internationale

Din punct de vedere al relatiilor dintre economiile tarilor in curs de dezvoltare sau subdezvoltate si economia mondiala modelele de dezvoltare disting doua mari etape, respectiv, modele fundamentale:

Modelul de dezvoltare orientat spre interior

A incercat sa estompeze influenta pietei mondiale asupra dezvoltarii interne.

Modelul de dezvoltare orientat spre exterior

A avut ca scop integrarea tarilor in curs de dezvoltare in sistemele economice mondiale, prin flexibilizarea activitatii economice, ca raspuns la schimbarile pietei.

D.Teorii si modele neoclasice

Teoria economica neoclasica este strans legata de numele a trei mari ganditori: englezul W. Stanley Jevons, austriacul Carl Menger si elvetianul Leon Walras.

Ei au elaborat-o, independent unul de celalalt, ceea ce s-ar putea numi structura de rezistenta a teoriei economice moderne.

Elementul cheie al teoriei lor este utilitatea, vizand modul in care se comporta consumatorii in functie de preferintele lor si modul in care aceste preferinte dau expresie cererii pentru bunuri si servicii.

Dat fiind faptul ca economia se autostabilizeaza, guvernului ii revine un rol neutru, intrucat orice interventie din partea acestuia ar antrena, in mod inevitabil, un efect destabilizator.

Raspandirea ideilor scolii neoclasice

A fost accentuata de ascensiunea din anii 80 a fortelor politice de dreapta, in SUA, Canada, Germania (de vest) si Marea Britanie aparand astfel teoriile "contrarevolutiei neoclasice' cuvintele de ordine ale facestui tip de abordare a dezvoltarii economice fiind "privatizare' si "piete libere

Argumentul principal al acestor teorii este acela ca subdezvoltareareulta din alocarea defectuoasi a resurselor datorati unor politici incorecte a preturilor si a unei interventii exagerate a statului in economie. Ca solutii pentru depasirea acestei stari de subdezvoltare sunt recomandate masuri pentru intarirea pietei libere, prin privatizari masive in sectorul de stat astfel incat sa fie stimulate concurenta liberalizarea preturilor, promovarea comertului liber, crearea unui mediu propice pentru investitiile straine.

E. Noile teorii si modele ale cresterii economice

Noile teorii ale cresterii economice

Considera, drept cauza principala a subdezvoltarii slaba specializare in cercetare si investitiile scazute in perfectonarea capitalului uman si in progresul tehnologic.

Modelul e laborat de Robert Sollow

Unul din cele mai cunoscute modele ale cresterii economice care incearca sa cuantifice contributia factorilor de productie, inclusiv a progresului tehnic la cresterea economica

INDICATORI DE MASURARE A DEZVOLTARII ECONOMICE

Pentru prima etapa aceea a suprapunerii conceptului de dezvoltare economica cu cel al cresterii economice, indicatorul utilizat a fost rata de crestere economica. Pentru o evaluare mai realista a nivelului de dezvoltare economica PIB/locuitor sau PNB/locuitor este ajustat in functie de paritatea puterii de cumparare (PPP - purchasing power parity);

Cercetatorii americani (Robert Summers si Alan Heston) au calculat rata PPPl pentru aproximativ 80 de tari, luand in calcul o medie mondiala a preturilor pentru cca. 700 de bunuri si servicii

In 1990 a fost creat indicele dezvoltarii umane (Human Development Index - HDI), care combina trei indicatori:

longevitatea (privita ca o consecinta a nutritiei si a sanatatii) - HDI-1

educatia si standardul de viata Educatia este evaluata cu ajutorul a doua variabile: rata de alfabetizare, care intra cu 2/3 si numarul de ani de scoala, pentru persoanele care au depasit varsta de 25 de ani, cu HDI-2

3. standardul de viata este dat de PIB real /locuitor (PIB ajustat cu PPP) - HDI-3

Human Development Index

Pentru calculul indicilor privind cele trei aspecte importante ale dezvoltarii se ia in calcul nivelul indicatorului tarii de analiza minus nivelul indicatorului minim mondial, raportat la nivelul indicatorului maxim mondial minus nivelul indicatorului minim mondial.   

HPI-2 (calculat pentru 17 tari dezvoltate) cuprinde:

probabilitatea la nastere de a nu atinge varsta de 60 de ani

rata de analfabetism functional

populatia care traieste sub limita saraciei (sub 50% din venitul mediu in perioada 1990-2000)

rata de somaj pe termen lung (minim 12 luni).

Tarile central si est-europene, ca si tarile membre CSI, au fost asimilate acestei categorii, si de acea in cazul lor, se are in vedere tot HPI-2.

Absenta tuturor datelor a facut ca pentru aceste tari sa se calculeze numai unii indicatori, cum ar fi:

ponderea persoanelor care au probabilitatea sa nu supravietuiasca varstei de 60 de ani (20,3% pentru Romania)

ponderea populatiei sub limita a 4 $ PPP pe zi (in Romania, 23%).

La nivelul anului 200 tara cu cel mai ridicat HDI a fost Norvegia (0,944), iar cu cel mai scazut Sierra Leone (0,275).

Romania s-a situat in categoria tarilor cu un nivel mediu al indicelui dezvoltarii umane (0,773), alaturi de Arabia Saudita Thailanda, Ucraina s.a.

CURS 2

Conceptul de strategie - importanta si obiective

2.1.Cateva definiti ale strategiei

O strategie este un model sau un plan care integreaza scopurile majore ale organizatiei, politicile si actiunile secventiale intr un tot unitar

De exemplu, misiunea declarata a Strategiei nationale de dezvoltare economica a Romaniei pe termen mediu elaborate de Guvernul Romaniei pentru perioada 200 , este: crearea unci economii de piata functionale, compatibile cu principiile, normele, mecanismele, institutiile si politicile Uniunii Europene.

2.2. MISIUNI SI OBIECTIVE

Misiunea

este o expunere concisa a ceea ce se urmareste prin strategia respectiva si explica la ce serveste aceasta.

Formularea misiunii se poate reduce la o simpla propozitie sau se poate intinde pe cateva pagini.   

Totusi, o formulare utila a misiunii trebuie sa aiba urmatoarele caracteristici:

trebuie sa fie succinta;

trebuie sa vizeze viitorul

trebuie sa fie o formulare completa (umbrela) care sa poata acoperi obiective mai detaliate

trebuie sa fie realista si realizabila;

trebuie sa descrie felurile principale ale organizatiei, ramurii etc

Obiectivele

trebuie specificate pentru fiecare nivel component al ansamblului vizat. De exemplu, in cazul analizei macroeconomice, obiectivele trebuie sa fie precizate la doua niveluri

la primul nivel sunt precizate obiectivele generale ale economiei

la al doilea nivel sunt inscrise obiectivele ramurilor componente precum si cele in profil teritorial

Obiectivele pot fi exprimate:

prin formulari deschise. Obiectivele deschise sunt exprimate in termeni calitativi.

prin formulari inchise. Formularile inchise sunt prezentate ca tinte cuantificabile. Ele trebuie sa respecte anumite principii, si anume sa fie: specifice, masurabile, realiste, circumscrise in timp.

Obiective la nivelul organizatiei:

* maximizarea profitului - specific organizatiilor comerciale;

* cresterea temperata a profitului specific firmelor care pe langa profit urmaresc si realizarea unor obiective sociale;

* maximizarea indirecta a profitului specifica asociatiilor profesionale care au ca obiectiv principal maximizarea profitului membrilor lor prin reprezentarea intereselor acestora; scopuri sociale specifice organizafiilor non-profit.   

Obiective ale dezvoltarii economiei nationale:

* asigurarea cresterii economice (realizarea unui anumit ritm de crestere a PIB sau PNB);

* asigurarea stabilitatii macroeconomice (asigurarea unui deficit bugetar suportabil, reducerea inflatiei s.a.);

* restructurarea economiei (modernizarea structurii economiei);

* modernizarea serviciilor publice.

2.3. FUNDAMENTAREA STRATEGIILOR

Formularea strategiei de dezvoltare a CTS trebuie fundamentata pe analiza macromediului, analiza care are in centru evolutiile si tendintele inregistrate in cadrul mediului:

politic

economic

social

tehnologic

Analiza PEST

A. Mediul politico-legal

Mediul politic

- este reprezentat de structurile sociale existente, de fortele politice care actioneaza in societate, precum si de raporturile dintre acestea

Cadrul legal - cuprinde ansamblul normelor juridice si actelor normative care reglementeaza desfasurarea activitatilor comerciale ale intreprinderilor; nu cuprinde doar legislatia comerciala interna ci si reglementarile stabilite de organismele internationale abilitate.

La modul general de exemplu, legislatia comerciala include urmatoarele grupe de    legi:

legi destinate reglementarii concurentei pe piata (protejarea intreprinzatorilor contra concurentei neloiale, preturilor discriminatorii etc.)

legi cu caracter fiscal (pentru reglementarea impozitelor, taxelor, accizelor etc.)

B.Mediul economic

Principalii factori economici interni care afecteaza dezvoltarea sectorului tertiar sunt:

cresterea economica - ritmul in care evolueaza (in bine sau in rau) economia - influenteaza dezvoltarea serviciilor, acestea fiind atat o
premisa cat si un efect al evolutiei intregii economii;

cheltuielile de consum final ale populatiei sunt influentate de venitul real, tendinta de economisire, impozite si subventii de la buget creditele de consum s.a. Cresterea cheltuielilor de consum ale indivizilor si gospodariilor
populatiei conduce la o sporire, intr-un ritm superior, a cererii de servicii;

cheltuielile de investitii in infrastructura in dezvoltarea si modernizarea bazei tehnice a ramurilor de servicn influenteaza cresterea ofertei de servicii si a nivelului calitativ al acesteia;

cheltuielile de consum ale administratiei publice sau private influenteaza evolutia, nedestinate pietei, in folosul colectivitati sau a unor grupuri de gospodarii;

ratele de schimb - cursul de schimb al monedei rationale in raport cu principalele valute influenteza evolutia schimburilor internationale de servicii, stimuland sau,dimpotriva descurajand exporturile, cu toate efectele multiplicatoare asupra intregii economii;

ratele de dobanda - determina costul imprumuturilor, incurajand sau nu apelarea la credite atat pentru investitii cat si pentru consum

rata inflatiei - schimbarile in indicele general al preturilor influenteaza puterea de cumparare a populatiei, costul produselor, avand consecinte atat asupra cererii cat si ofertei de servicii.

Alti factori economici, cum ar fi:

nivelul fiscalitatii impozitelor, taxelor,accizelor etc.),

politica bugetara (repartizarea cheltuielilor bugetului de stat pentru
servicii publice),

ritmul de crestere a productivitatii muncii

si altii, influenteaza, de asemenea, dezvoltarea serviciilor, si, prin urmare, trebuie atent analizati pentru o fundamentare riguroasa a strategiilor de dezvoltare a sectorului tertiar.

Principalii factori economici externi sunt:

Cresterea populatiei, imbatranirea si emigratia

Conform estimarilor recente, populatia lumii va creste de la peste 6 miliarde in prezent la 7,2 miliarde in 2015.

Un lucru important si destul de ingrijorator este ca cea mai mare parte a acestei cresteri se estimeaza ca va avea loc in tarile in curs de dezvoltare. Cea mai semnificativa crestere va avea loc, in lumina tendintelor actuale, in Sudul si Sud Estul Asiei, unde vor aparea noi megalopolisuri

Tarile dezvoltate se confrunta, de asemenea, cu fenomenul de imbatranire a populatiei. Acest fenomen va avea in deceniile imediat urmatoare un impact dramatic si asupra ratei de dependenta a varstnicilor in multe tari.

2. Iminenta crizelor de productie alimentara si a celor de mediu

Volumul absolut al recoltelor produse in lume a crescut continuu si previziunile indica faptul ca ele vor continua sa creasca.

Adancirea globalizarii economiei mondiale si a dematerializarii economiei

Unul din cele mai importante aspecte ale globalizarii se refera libera circulatie a bunurilor, serviciilor, persoanelor, capitalului, informaftilor, etc. la nivel intemational.

C. Mediul socio-cultural

Mediul socio-cultural

- este format din ansamblul elementelor care definesc o societate (institutii, factori etc.), conferindu-i un sistem propriu de valori, traditii,obiceiuri si norme care conduc catre un anumit comportament etic, moral si cultural pentru membrii sai.

D. Mediul tehnologic

Aspectele principale prin care mediul tehnologic influenteaza dezvoltarea serviciilor se refera la:

gradul de informatizare

dezvoltarea comunicatiilor

dezvoltarea softului

volumul cheltuielilor de cercetare-dezvoltare

CURS 3

Sectorul tertiar si strategiile de dezvoltare macroeconomica

3.1. Serviciile - componenta a economiilor moderne

3.2. Cauzele expansiunii serviciilor

3.3. Trasaturi ale economiei serviciilor

3.4. Domenii strategice pentru dezvoltarea serviciilor

3.1. Serviciile- componenta majora a economiilor moderne

Evidentele statistice arata in mod indiscutabil ca serviciile se afla in centrul transformarilor economice, tehnologice si institutionale care se petrec in societatea contemporana, ele putand fi considerate atat cauza (premisa), cat si efect (rezultat) al acestor schimbari.

Evolutia in directia expansiunii activitatilor de servicii in economiile moderne este demonstrata de preponderenta serviciilor atat in termenii contributiei la PIB si ocuparea fortei de munca, precum si al locului detinut in schimburile internationale.

Astfel, intr-un numar destul de mare de tari dezvoltate economic (SUA, Marea Britanie, Danemarca, Belgia, Olanda s.a.) ponderea serviciilor in ocuparea populatiei si crearea PIB se situeaza intre 70 si 75% in ultimii ani.

In ceea ce priveste participarea schimburilor invizibile la comertul mondial, ea este relativ mai modesta
(aproximativ 30%), datorita ponderii mari a serviciilor netransferabile, a celor care trebuie furnizate 'in situ', raspunzand cerintei de diferentiere si personalizare a lor si care implica o productie in contact cu consumatorul.

In gandirea economica se disting doua puncte de vedere in ceea ce priveste rolul actual al serviciilor in dezvoltarea economica, sintetizate in :

teoriile neo-industriale.

teoriile post-industriale

Primul curent de gandire

- vizeaza abordarea serviciilor in contextul modelului stadial al dezvoltarii economice, in cadrul caruia are loc transformarea unei economii bazate predominant pe agricultura intr-una bazata pe industria prelucratoare (faza societatii industriale) si, in final, intr-o economie bazata predominant pe servicii (faza societafii post-industriale).

Unul din promotorii teoriilor post-industriale este Daniel Bell care explica aparitia societatii post-industriale prin tendintele in evolutia cererii sub influeta cresterii veniturilor (Legile lui Engel) si sporurile mai lente ale productivitatii muncii in sectorul tertiar.

Al doilea curent de gandire

Este cel al teoriilor neo-industriale, incearca sa explice cresterea serviciilor sustinand in acelasi timp rolul primordial al industriei in procesul de dezvoltare economica

Teoria neo-industriala bazata pe self-service (care il are ca principal reprezentat pe Jonathan Gershuny) si care sustine, in esenta, ca sporirea consumului de servicii in societatea moderna se bazeaza pe cresterea auto-productiei acestora cu ajutorul unor echipamente tehnice din ce in ce mai performante.

Teoria modificarilor in modul de productie, in ce si cum se produce. Adeptii acestei teorii argumenteaza cresterea serviciilor prin faptul ca productia devine din ce in ce mai intensiva in servicii.

3.2. Clauzele expansiunii serviciilor

Urbanizarea;

Productivitatea scazuta a muncii in servicii

Inzestrarea cu factori (inzestrarea cu factori determina ca forta de munca sa fie mai ieftina in tarile in curs de dezvoltare si implicit si serviciile datorita faptului ca ele sunt intensive in forta de munca. Acest fapt poate reprezenta un element de atractie pentru companiile internationale si, prin urmare, o oportunitate pentru dezvoltarea acestor ;

Interventia statului;

Progresul tehnologic;

Cresterea complexitatii sarcinilor;

Liberalizarea schimburilor (comertului) si dezvoltarea comertului exterior;

Cresterea cererii de servicii individualizate;

Cresterea cererii de servicii publice;

Cererea crescuta a consumatorilor individuali;

Cererea crescuta a serviciilor pentru intreprinderi si externalizarea

Studiind schimbarile structurale si serviciile intensive in cunostinte, Peneder, Kaniovski si Dachs identifica trei cauze principale pentru a explica de ce in economiile dezvoltate schimbarile sectoriale favorizeaza in special serviciile:

Schimbari in tiparele internationale ale avantajelor competitive Procesul de tertiarizare este explicat de presupusul declin constant al avantajelor concurentiale in productia de bunuri materiale, urmat apoi de concurenta din tarile slab dezvoltate economic, cu salarii mici, care beneficiaza de integrarea globala a pietelor

Schimbarea tehnologica organizationala. Diferentierea si complexitatea crescuta a productiei duce la o cerere crescuta pentru servicii complementare;

3. Cererea crescuta pentru servicii.Se observa o schimbare generala a gusturilor si preferintelor spre componentele intangibile ale satisfactiei consumatorului, fenomen ce devine evident pe masura ce veniturile si nivelul de trai cresc.

3.3. Trasaturi ale economiei serviciilor

Intre trasaturile fundamentale ale economiei serviciiior care a deschis noi oportunitati pentru dezvoltare pentru toate categoriile de tari, se numara

In ultimele trei decenii activitatile de servicii au devenit un instrument important in producerea valorii economice in toate sectoarele;

Notiunea economica de valoare trebuie redefinita in economia serviciilior prin raportare la performantele utilizarii produselor in timp. Aceasta presupune luarea in considerare a costurilor determinate nu numai de producerea si distributia produsului, dar si de mentinerea randamentului in utilizare a acestuia pe intreaga sa durata de viata;

Cresterea riscului si a incertitudinii;in economia serviciilor, riscul este extins de la riscul antreprenorial sau comercial, specific economiei industriale, la riscul pur;

. Globalizarea si complementaritatea intre investitii si comert

3.4. Domenii strategice pentru dezvoltarea serviciilor

Industria de software (tehnologia informatiei IT);

Transporturile- imbunatatirea si dezvoltarea infrasfructurii pentru transporturi sunt considerate a fi cheia integraarii pe pietele mondiale si una din conditiile de baza pentru atragerea investiilor private;

Serviciile pentru productie (afaceri) -dezvoltara lor trebuie sa reprezinte o prioritate deoarece ele pot contribui la cresterea competitivitatii sectorului productiv al economiei romanesti. Acestea cuprind o gama variata de activitati incepand cu serviciile de cercetare dezvoltare, design industrial, studiere a pietelor si promovare a produselor continuand cu cele de formare si perfectionare a fortei de munca, servicii de inginerie, activitati de distributie si asistenta in utilizarea produselor

Serviciile de consum (pentru populatie) - respectiv turism si alte servicii legate de petrecerea timpului liber

Servicii destinate dezvoltarii resurselor umane, cresterii gradului de ocupare si combaterii excluderii sociale

6. Servicii destinate protectiei mediului;

7. Dezvoltarea infrastructurii de mediu, construirea de sisteme de management pentru resursele naturale, imbunatatirea procesului de prevenire a riscurilor de mediu, extinderea actiunilor de conservare a naturii si de protectie a mediului, ca obiective specifice legate de aceasta prioritate, sunt importante pentru ca reprezinta o conditie sine qua non a imbunatatirii calitatii vietii

8. Servicii de administratie publica

CATEVA CONCLUZII

Strategiile de dezvoltare in economia serviciilor trebuie sa vizeze nu numai realizarea unor obiective economice, dar si sa conduca la evolutii pozitive din punct de vedere social, cultural, de mediu si chiar filozofic

O strategie globala de afaceri, indiferent de sector, trebuie sa si propuna combinarea investitiilor cu comertul, utilizand capital uman si resurse locale.

In economia serviciilor exporturile sunt strans legate de investitii, deoarece investitiile sunt strans legate de utilizare, iar, la randul ei, utilizarea este strans legata de prezenta consumatorului si asigurarea satisfactiei in consum a acestuia.

CURS 4

Strategii de dezvoltare locala (regionala) si programele lor

4.1. Strategii si actori implicati in dezvoltarea economica locala;

Dezvoltarea economica locala (regionala) este definita prin cresteri ale capacitatii economiei locale (regionale) de a crea bogatie pentru rezidentii regiunii sau localitatii respective.

Aceste cresteri pot aparea daca resursele locale, cum ar fi munca si pamantul, sunt utilizate mai productiv sau daca prin cresterea locurilor de munca se determina utilizarea fortei de munca si a pamantului nefolosite pana la momentul respectiv.

Politicile, strategiile si programele de dezvoltare locala sunt definite ca acele activitati speciale, desfasurate de grupuri publice sau private, pentru a promova dezvoltarea economica.

Activitatile cuprinse in programele de dezvoltare economica locala pot fi grupate in doua categorii:

cele care furnizeaza asistenta sau care vizeaza direct afacerile private - sunt -cele care produc cele mai multe beneficii pentru dezvoltarea economica

2) initiativele strategice privind schimbarea taxelor, impozitelor, reglementarilor si alte masuri de politica economica ce vizeaza stimularea dezvoltarii locale.

Initierea si implementarea unor strategii si programele de dezvoltare locala sunt probleme controversate politic deoarece diferitele grupuri de interese, mai ales in tarile in curs de dezvoltare, pot beneficia inechitabil de pe urma lor. Obstacolele pe care le intampina, dintre care cele mai comune sunt:

disponibilitatea limitata sau costul ridicat al terenului,

lipsa capitalului,

lipsa personalului calificat,

opozitia cetatenilor,

congestionarea traficului s.a.

Programele de dezvoltare economica locala nu pot fi abandonate daca se doreste progresul
economic si social al regiunii respective.

Intre obiectivele cele mai importante cuprinse in strategiile si programele de dezvoltare economica locala se numara

Cresterea numarului locurilor de munca la nivel local;majoritatea studiilor estimeaza efectul multiplicator al economiilor locale la 2,5 (1,5 locuri de munca nou create de furnizori si comercianti datorita unui loc de munca creat in afacerile locale ca urmare a programelor de dezvoltare).

O strategie de dezvoltare locala, mai ales daca este subventionata din bani publici, trebuie sa isi propuna ca obiective

a) cresterea concurentei in ramura respectiva un astfel de obiectiv poate conduce la calitate sporita si preturi mai scazute cu beneficii pentru consumatorii locali;

b) ajutorarea unor categorii defavorizate, cum ar fi minoritatile sau femeile;

c) recalificarea sau policalificarea lucratorilor in vederea reducerii somajului si cresterii salariilor

Tipurile specifice de programe de dezvoltare economica locala sunt diferentiate pe tipuri de firme (intreprinderi noi, firme existente, afaceri mici,tehnologii avansate) sau tipuri de localizari (periferice, centrale etc.).

A. Programe de atragere si stimulare a investitiilor. In privinta stimulentelor, o mare parte dintre acestea sunt de natura financiara (reduceri de taxe, credite, granturi si garantii bancare); alte stimulente importante constau in activitati de training si furnizarea de infrastructura speciala. Un stimulent important in unele zone este reprezentat de oferirea de terenuri gratuite sau cu preturi reduse sau chiar de cladiri gratuite sau la un pret redus.

B. Programe de mentinere a afacerilor. Formarea de 'grupuri' ('ciorchini' sau 'roiuri') si de 'retele' este, de asemenea, o tendinta importanta pentru dezvoltarea locala. 'Grupurile' reunesc firme specializate in anumite domenii si furnizorii acestora. Trasatura distinctiva a grupului este interesul comun pentru o anumita calitate a fortei de munca, anumite informatii specifice despre tehnologii si alte probleme de afaceri.

C. Programe de dezvoltare de noi afaceri

Programele pentru noi afaceri mici includ:

* formare antreprenoriala

* consiliere,

* incubatoare de afaceri,

* programe de finantare.

In privinta 'retelelor'

acestea se refera la aranjamente formale intre firme pentru a coopera in interes mutual. Astfel, firmele dintr-un anumit domeniu, cuprinse intr-o retea, pot coopera in sponsorizarea unui program de training al fortei de munca locale sau in finantarea unor programe de marketing.

Termenii de 'grupuri' si 'retele' sunt in stransa legatura cu 'economiile de localizare' datorate concentrarii unui numar de firme specializate intr-o anumita regiune. Exemple sugestive de astfel de concentrari de numeroase firme din acelasi domeniu in anumite zone, obtinand enorme economii de costuri sunt in SUA cele din industria automobilistica in Detroit sau in informatica in Silicon Valley. Se crede ca aceste avantaje privind costurile rezulta dintr-un acces mai bun la forta de munca specializata, la furnizori specializati si informatii specializate despre inovatiile din domeniul respectiv.

Tabelul nr. 4.1. Principalii stakeholderi (participanti)

Sectorul public

Autoritatile locale

Institutele de cercetare si de invatamant superior

Autoritatile din sectoare precum, sanatate, educatie, transport

Furnizorii de utilitati

Sectorul privat

Marile corporatii

Sindicatele

Intreprinzatorii mici si mijlocii

Bancile si alte institutii financiare

Camerele de comert

Asociatiile profesioanle

Agentii imobiliari

Sectorul comunitar

Liderii comunitatii

Organizatiile nonguvernamentale

Cel mai important stakeholder provine din sectorul public si este reprezentat de:

administratia publica locala sau centrala

Importanta sa deriva in primul rand din posibilitatile pe care le are la indemina de a se implica in dezvoltarea economica. Deciziile si actiunile aparatului administrativ influenteaza foarte mult procesul dezvoltarii economice.

Este motorul dezvoltarii economice locale. Ea poarta raspunderea unei game largi de necesitati ale dezvoltarii locale cum ar fi

atragerea si dezvoltarea agentilor economici;

marketingul si finantarea pentru acestia;

proprietati imobiliare;

facilitati legate de impozite;

sprijinirea educarii si a pregatirii agentilor economici;

dezvoltarea intreprinderilor mici si mijlocii

intretinerea si dezvoltarea infrastructurii.

Administratia publica centrala

- influenteaza dezvoltarea economica locala prin elaborarea politicilor fiscale si economice, asigurarea unor programe de finantare si crearea infrastructurii financiare si fizice la nivel national. Administratia publica centrala este cea care creeaza cadrul economic si politic in care dezvoltarea economica locala se poate desfasura.

Agentii economici

- reprezinta principalul motor de stimulare a dezvoltariii economice locale. Acestia sunt beneficiarii dezvoltarii si sunt, in acelasi timp, actori importanti ai procesului respectiv. Firmele creeaza noi locuri de munca si investesc in dezvoltarea comunitatii.

Bancile si alte institutii de credit

- ofera finantare firmelor noi si celor care se extind si pot fi o sursa de venit pentru investitiile de capital ale administratiei publice locale. Bancile pot contribui de asemenea la realizarea programelor de finanare publica.

Investitorii privati

sunt societatile sau persoanele fizice care Iinvestesc, printre altele, in proiecte imobiliare sau in constructia (sau reabilitarea) unor cladiri specifice. Acestia reprezinta o alta sursa semnificativa de fonduri pentru investitii.

Organizatiile de sprijinire a agentilor economici

sunt reprezentate de Camerele de Comert, Asociatiile Industriale si de Comert, Fundatiile si Asociatiile intreprinzatorilor si orice alte organizatii reprezentante ale agentilor economici. Ele pot sustine necesitatile acestora, pot dezvolta strategii regionale si pot oferi firmelor -locale diferite tipuri de pregatire.

Sectorul comunitar

include toate persoanele neimplicate in sectorul public sau in cel privat. Agentii cheie din sectorul comunitar includ persoane fizice, asociatii profesionale, biserici si grupuri de cetateni organizate pe cartiere, institutii de invatamant, organizatii non-guvernamentale.

Reguli generale privind elaborarea strategiilor regionale:

a. definirea cadrului natural, a mediului economic, social, cultural si politic regional; toate aceste elemente ale macromediului trebuie atent studiate si luate in considerare in stabilirea programelor de dezvoltare la nivel teritorial;

b. definirea unui sistem general de obiective in succesiune temporala (pana la orizontul de timp fixat) si in structura sectoriala in acest cadru trebuie stabilita o ierarhie a prioritatilor (urgentelor) si definite criteriile de selectie a actiunilor determinante, cu efect multiplicator, de antrenare;

c. definirea metodelor si mijloacelor de realizare practica a obiectivelor; in acest context trebuie desemnate resursele necesare, sursele de finantare, precum si institutiile si organismele competente sa asigure coordonarea diverselor actiuni care concura la realizarea obiectivelor;

d. definirea conditiiior unei cooperari active si permanente a populatiei;

Regionalizarea

este o problema complexa si diversa In ultimii 20 de ani, in Europa a fost un curent general de regionalizare, mai vizibil in unele tari decat in altele care n-au avut o conceptie comuna asupra 'regiunii' sub aspect politic si juridic sau chiar sociologic.

Termenul 'regiune',

Folosit pentru a descrie entitati politice sau administrative, cuprinde o gama variata de concepte cum ar fi: 'landuri' (Germania si Austria), 'regiuni' sau 'comunitati' (Belgia), 'regiuni si departamente' (Franta) etc.

Unele regiuni sunt grupate dupa criterii geografice sau administrative, altele dupa criterii politice (autonomie regionala) sau urmaresc descentralizarea.

Analizele regionale si sectoriale au evidentiat pentru tara noastra faptul ca in prezent, nu se constata discrepante semnificative intre regiuni in ceea ce priveste nivelul de dezvoltare, ci intre judete, orase si comune.

CURS 5

Specificul tranzactiilor internationale in CTS

5.1. Sfera tranzactiilor (definire, conditii, clasificari)

In termeni generali, o afacere poate fi definita ca o forma de activitate ce presupune utilizarea unor resurse in scop lucrativ, adica pentru obtinerea de castig. Companiile internationale pot fi clasificate in trei categorii:

Companii multinationale integrate pe orizontala (Mc Donald s)

Companii multinationale integrate pe verticala (Adidas)

Companii multinationale cu activitate diversificata (Microsoft)

Realizarea unei afaceri implica reunirea mai multor conditii:

Interactiunea agentilor economici si incheierea de intelegeri;

Crearea unor structuri care sa permita mobilizarea si dirijarea in scopuri lucrative a resurselor finaciare;

Asumarea riscului privind rezultatele viitoare ale afacerii, in conditiile caracterului complex al mediului economic, politic, institutional, in care se realizeaza afacerea;

Asigurarea sustenabilitatii procesului, adica a reluarii continue a acestuia si a remunerarii celor implicati.

Din punct de vedere al mediului in care se realizeaza, afacerile pot fi:

interne, cand se deruleaza in cadrul unui spatiu national determinat;

internationale, cand implica state diferite, adica se deruleaza in context mondial/international.

Mediul international are caracteristici economice, politice, institutionale, demografice, naturale, tehnologice si culturale. In 2005 investitiile externe directe atrase au crescut cu 29% fata de 2004 ajungand la 916 miliarde USD.

In sfera afacerilor internationale se delimiteaza, din punctul de vedere al continutului lor, doua componente:

A. Afacerile economice (industriale si comerciale);

B. Afacerile financiare

A. Afacerile economice internationale (tranzactiile economice internationale).

Se deruleaza in economia reala si au drept motivatie valorificarea resurselor (materiale, financiare si umane) in procesele de schimb (comert) si transformare (productie).

In domeniul afacerilor economice internationale se disting:

operatiunile internationale in sfera comertului, si

operatiunile in sfera productiei, in principal investitii straine directe.

Din punctul de vedere al raporturilor de interdependenta dintre parti, afacerile economice cuprind:

operatiunile comerciale;

aliantele strategice si cooperarile internationale;

implantarile din strainatate.

a) Operatiunile comerciale includ:

comertul international cu bunuri (marfuri fizice), respectiv exportul si importul de marfuri;

comertul international cu servicii comerciale, numit si comert invizibil, cuprinzand turismul international si serviciile conexe operatiunilor de export import;

Operatiunile comerciale combinate, respectiv reexportul, contrapartida, switch-ul, adica tehnicile utilizate pentru valorificarea oportunitatilor de profit comercial si facilitarea schimburilor.

b) Aliantele strategice si cooperarile internationale

Au in vedere stabilirea de relatii durabile in vederea realizarii unei strategii comune de management in domenii determinate de activitate. Aceste relatii pot avea caracter informal (concertari la nivel managerial), se pot intemeia pe contracte de cooperare sau se pot realiza in cadrul unor structuri institutionale. Principalele forme de aliante si cooperari internationale sunt urmatoarele:

cooperarile pe baze contractuale, in care pot fi incluse contractele de licenta, fransizare, subcontractarea, toate constituind forme de transfer international de tehnologie de productie (licentierea, subcontractarea) sau de comercializare (fransizare);

aliante strategice sub forma de asociatii, consortii, pentru construirea de obiective in comun, livrari la cheie, consulting-engineering

cooperarea insitutionalizata, reprezentata de societatile mixte

c) Implantarea in strainatate se realizeaza pe calea investitiilor directe si are urmatoarele caracteristici:

se creeaza noi entitati (structuri organizatorice) in strainatate, care fie apartin de firma initiatoare, fie ca sunt persoane juridice autonome;

structurile implantate in strainatate pot desfasura activitati de comert exterior, dar se pot implica in egala masura in operatiuni din sfera productiei

procesul internationalizarii are o baza institutionala si implica activitati pe termen nelimitat, desigur in raport cu oportunitatile de profit din tara gazda;

5.2 Natura tranzactiilor internationale (baza juridica, obiectul tranzactiei, plata, participantii, autoritatile)

1. Baza juridica

o reprezinta contractul de vanzare internationala, care creeaza intre parti raporturi de tip debitor-creditor (importatorul este dator sa plateasca pretul, dobandind dreptul de proprietate asupra serviciului; exportatorul este indreptatit sa primesca pretul.

2. Obiectul tranzactiei

Obiectul unei tranzactii comerciale internationale poate fi reprezentata de :

Produse

Servicii

Cunostiinte tehnice

3. Plata tranzactiei

Tranzactiile comerciale internationale se deosebesc in raport cu

comertul interior si sub aspectul platii pretului.

Moneda care de regula este o moneda de larga circulatie

internationala;

In comertul international se folosesc cu precadere modalitati de

plata in masura sa dea siguranta partilor implicate in legatura cu buna

executare a obligatiilor contrale;

Incidenta riscului asupra platii este mai ridicata decat in cazul

comertului interior, datorita variabilitatii mai accentuate a conjuncturii

economice internationale si a elementelor de incertitudine din mediul de

afaceri.

4. Participantii.

Actorii principali ai tranzactiei comerciale sunt:

vanzatorul (exportatorul)

cumparatorul (importatorul)

5. Autoritatile

Tranzactiile internationale cu servicii se realizeaza in

conditiile existentei in fiecare tara a unui anumit

cadru institutional, national sau/si regional.

se deruleaza in conditiile unor raporturi complexe intre

economic si politic pe plan mondial;

mediul de afaceri mondial se caracrterizeaza printr-o

accentuata eterogenitate;

economia mondiala se caracterizeaza prin mari

diferente de ordin cultural;

5.3. CATEGORII DE EXPORTATORI

Exportatorii pot fi grupati in doua categorii:

a) exporatori pasivi- sunt cei care raspund solicitarilor pietei externe, fara sa aiba o strategie proprie de internationalizare;

b) exportatori activi- sunt cei care concep o strategie de internationalizare si urmaresc promovarea exporturilor.

5.4. CAPACITATEA DE EXPORT

In ceea ce priveste capacitatea de export, se vor avea in vedere :

Capacitatea de productie disponibila;

Capacitatea tehnologica;

Capacitatea financiara;

Capacitatea profesionala.

5.5. MODALITATI DE REALIZARE A TRANZACTIILOR DE COMERT EXTERIOR

Modalitatile de acces pe piete externe sunt fie:

a) direct de catre firma producatoare sau exportatorul/importatorul apeleza la o casa de comert;

b) prin intermediar;

c) exportul indirect.

Dupa gradul de implicare pe piata externa, se disting:

a) operatiunile clasice de comert exterior (export-import, contrapartida, reexport)

b) Aliantele strategice

c) Cooperarile internationale (licenteiere, fransizare, subproductie)

d) Implantarile in strainatate (biroul comercial, sucursala, filiala de productie sau comert)

a) Exportul direct

Este aceea forma de operatiune in care producatorul incheie si executa contractul de vanzare internationala prin stabilirea unei relatii nemijlocite cu clientul extern; ea cunoaste mai multe forme de realizare care merg de la derularea tranzactiei cu clientii straini de catre firma, prin structurile organizatorice din tara de origine, pana la crearea in strainatate a unor structuri dependente de exportator sau controlate de acesta.

Principalele forme de realizare a exportului direct sunt:

exportul prin structuri interne - firma exportatoare, dispune de compartimente sau directii de comert exterior, incheie direct cu clientul extern contracte de vanzare internationala in nume si pe cont propriu si se ocupa de executarea acestora.

utilizarea unui reprezentant in strainatate - acesat este un angajat al firmei exportatoare care isi desfasoara activitatea pe piata externa si este remunerat printr-un salariu fix, plus un comision in functie de rezultate

constituirea de birouri comerciale, sucursale si filiale

Biroul comercial

reprezinta un compartiment operativ, implantat in strainatate care nu are personalitate juridica;

Sucursala

este un serviciu al firmei delocalizat in strainatate, fara personalitate juridica

Filiala

este o societate constituita in strainatate care are personalitate juridica, dar este controlata de societatea mama, ce dispune in totalitate sau in parte de capitalul sau social.

b) Exportul prin intermediari

este o modalitate de realizare a tranzactiei internationale care se situeaza ca regim juridic si de derulare intre exportul direct si exportul indirect.

Distingem, prin urmare , urmatoarele tipuri de intermediari:

agentul comercial sau reprezentantul;

comisionarul (in dreptul continental), sau, agentul (anglo-saxon).

c) Exportul indirect

Presupune separarea functiilor de comercializare de cele de productie in unitati autonome care actioneza in calitate de comercianti.

Producatorul/exportatorul vinde marfa unei firme comerciale care efectueaza exportul in nume si pe cont propriu. In acest caz, producatorul nu isi asuma cheltuielie si risurile legate de comercializarea in strainatate a marfurilor sale; el nu are o legatura directa cu piata externa, firma comerciala reperzentand " interfata" dintre mediul intern si cel extern. Comerciantul urmareste obtinerea de profit din diferenta intre pretul de vanzare in strainatate si pretul de cumparare in tara, asumandu-si atat riscul de pret, cat si riscul valutar.

Reprezinta transferarea integrala a functiei de comercializare externa de la producator la firma comerciala. Intreaga activitate de prospectare a pietei, negociere, contractare si derulare se realizeaza de catre acesta din urma. Producatorul este separat pe piata externa, nu are decat acces indirect la informatiile privind caracteristicile cererii; in schimb, el este scutit de costurile si riscurile legate de marketingul international.

CURS 6

Capacitatea de internationalizare si specializare a CTS

6.1. Tranzactiile transfrontaliere cu servicii

6.1.TRANZACTIILE TRANSFRONTALIERE CU SERVICII

Tranzactiile transfrontaliere pot fi efectuate pe doua cai:

prin utilizarea tehnicilor de comunicatii

prin exportul clasic al bunurilor care reprezinta suportul tangibil (material) al serviciului.

In statisticile internationale, ultima categorie nu figureaza intotdeauna ca tranzactie cu servicii (de exemplu exportul de CD-uri, soft-uri, etc.).

Trasaturile specifice serviciului care trece prin frontiere sunt:

Gradul de standardizare ridicat;

Gradul de relationalitate ridicat in vederea comercializarii;

Constrangeri tehnologice numeroase in momentul comercializarii;

Posibilitatea practicarii strategiei productiei de scara;

Posibilitatea practicarii strategiei productiei de gama;

Constrangeri de natura culturala in vederea comercializarii;

Grad de dependenta ridicat fata de bunuri sau alte servicii.

Accesabilitatea serviciului pe pietele externe depinde de:

Disponbilitatile pietei respective;

Uzuantele comerciale pe respectiva piata;

Caracterul pietei : importatoare/ exportatoare

Modalitatea comercializarii;

Categorii de bariere comerciale posibile;

Categorii de bariere comerciale practicate;

Stadiul liberalizarii.

Servicii pure, tangibilitate scazuta

Sector 1

Posta interna

Servicii gospodaresti

Servicii de curierat

Sector 4

Servicii de engineering

Consulting Management

Publicitate Educatie

Asigurari Servicii medicale

Servicii asociate bunurilor sau livrate odata cu bunurile

Sector 2

Comert cu amanuntul Transport aerian

Hotelarie Transport maritim

Fast food

Sector 5

Servicii bancare

Transport de pasageri

Intretinere, service

Servicii cuprinse in bunuri

Sector 3

CD imprimate Dischete software

Casete filme Carti educative

Reviste/presa Imformatii pe Internet

Sector 6

Teleshoping

Posta electronica

CONTINUTUL SI CARACTERIZAREA SECTOARELOR

Sectorul 1: Servicii pure, tangibilitate redusa/interactiune. Prezenta elementelor tangibile este nesemnificativa; interactiunea consumator-producator este minima; sunt oferite cu usurinta oriunde sunt solicitate serviciile din aceasta categorie au un potential restrans de internationalizare

Sectorul 2: Tangibilitate medie/interactiune scazuta

Elementele tangibile ale serviciului au un rol important; serviciile au un potential ridicat de internationalizare, pentru ca bunurile care sunt asociate serviciilor si faciliteaza prestarea lor, sunt deplasabile pe pietele externe.

Sectorul 3: Tangibilitate ridicata/interactiune scazuta

Sectorul cuprinde serviciile care inglobeza elementele tangibile, fie ca suport, fie ca parte componenta caracterul tangibil al serviciilor compenseaza lipsa interactiunii dintre parti, plasandu-le in categoria serviciilor exportabile prin intermediul bunurilor.

CONTINUTUL SI CARACTERIZAREA SECTOARELOR

Sectorul 4: Tangibilitate redusa/interactiune inalta Sunt asa numitele servicii traditionale care utilizeaza resurse imateriale mai ales datorita caracterului intensiv in munca al procesului de prestare; atat rolul prestatorului, cat si cel al consumatorului sunt deosebit de importante pe parcursul livrarii; internationalizarea se realizeaza prin intermediul deplasarii fie a producatorilor, fie a consumatorilor.

Sectorul 5: Tangibilitate medie/interactiune inalta

Implicarea elementelor materiale la prestarea serviciilor din aceasta grupa este relativ ridicata; internationalizarea presupune deplasarea in egala masura a persoanelor si bunurilor: asa cum este cazul serviciilor bancare, de calatorie, de intretinere tehnica.

Sectorul 6: Tangibilitate ridicata/interactiune inalta

6.2. LOGICA SPECIALIZARII IN SERVICII

Abordarea traditionala a determinantilor specializarii in productia si comertul cu servicii este justificata de faptul ca o buna parte din serviciile comercializate sunt incluse in bunurile care fac obiectul schimburilor interantionale.

Rationamentele pe care se bazeaza specializarea in servicii sunt:

Maximizarea profiturilor la export pentru a obtine mijloacele cu care sa importe mai multe din marfurile destinate acoperirii necesrului de consum national

Este o forma de intarrire a pozitiei producatorilor nationali pe propia lor piata de dezvoltare

Caracterul fungibil al cunostiintelor si experientei umane le confera acestora calitatea de factori nelimitativi, deci ele nu pot deveni sursa de avantaj comparativ pentru specialzarea in servicii, in nici o regiune din lume.

6.3. DE LA INTERNATIONALIZAREA SERVICIILOR LA GLOBALIZARE

a) Motivatiile internationalizarii/globalizarii serviciilor

Necesitatea aprovizionarii cu factori de productie, in conditii avantajoase, in scopul extinderii productiei sau al patrunderii pe piata externa prin export;

Substituirea metodelor de export pe piata externa prin prezenta fizica a filialelor;

Organizarea investitiilor directe in strainatate;

Achizitionarea unor active sau a unor avantaje concurentiale care sa le suplimenteze pe cele existente.

Dezvoltarea unor strategii de patrundere pe piata prin ISD-uri care pot fi de doua feluri:

Strategia de urmarire a clientului (SUC) - prin care ofera aceleasi servicii cu cele produse in propria tara;

Strategia de atragere a pietei (SAP) - prin care isi ofera serviciile atat clientelei nationale cat si celei apartinand tertelor tari.

b. Avantajele internationalizarii/globalizarii

Avantajul de proprietate a firmei (concurential) care consta in: mentinerea calitatii prestatiei, a reputatiei, pastrarea avantajului indus de diferentierea serviciilor; adoptarea strategiei de gama; adoptarea strategiei de scara (de masa) si a unei specializari foarte pronuntate; accesul la control si prelucrarea informatiei.

Avantajul de localizare exprimat prin: aproprierea fata de clientala, facilitati de transport, costul fortei de munca, disponibilitatea si costul locuintelor.

Avantajul de internalizare al firmelor (de coordonare) pentru ca in cazul serviciilor costurile de tranzactionare sunt mai mari decat in cazul bunurilor fizice.

c. Teoriile internationalizarii/globalizarii STN

Teoria ciclului de productie - conform careia o STN originara dintr-o tara are un avantaj concurential care este valorificat la inceput pe piata interna, apoi la export, si in sfarsit prin ISD.

Teoria tipologiei activelor conform careia ponderea productiei filialelor straine in productia locala de servicii este mai ridicata in subramurile intensive in informatii sau in domeniile in care reputatia firmei ofertante este echivanta pentru consumator cu produsul insusi.

Teorii asociate strategiilor conform carora activitatea STN tinde sa se fixeze pe ramurile industriale caracterizate prin concurenta de tip oligopol si prin "urmarurea firmei leader".

CURS 7

EXTERNALIZAREA VS. INTERNALIZAREA OPERATIUNILOR IN CTS

CONCEPTELE DE EXTERNALIZARE SI INTERNALIZARE

Externalizarea

presupune neincluderea in activitatea firmei sau desprinderea acelor activitati considerate secundare, care nu sunt strict necesare sau nu sunt direct implicate in obtinerea rezultatului activitatii principale. Toate aceste optiuni sunt posibile datorita caracteristicilor serviciilor ca valori intangibile.

Anumite activitati de servicii, de exemplu cele informationale, ce fac parte din serviciile de afaceri, pot fi internalizate, adica dezvoltate in interiorul firmei producatoare, fiind inscrise in cadrul unei ierarhii de activitati si apartinand logicii de productie. Ele devin astfel, internalitati.

2. AVANTAJELE SI DEZAVANTAJELE OPTIUNII DE EXTERNALIZARE

Avantajele optiunii de externalizare a serviciilor sunt:

specializarea intreprinderii pe principalul sau obiect de activitate, cel care ii asigura si cel mai ridicat profit si degrevarea de activitati din care nu se obtine profit;

adoptarea unei structuri organizatorice mai flexibile adaptate unei anumite optiuni de integrare si care conduce la aparitia asa numitelor companii modulare, care pot fi:

companii retea,

companii cognitive,

companii virtuale;

flexibilitate in acoperirea necesitatilor de servicii, deoarece micii furnizori, firmele-sursa a serviciilor, se pot adapta mai usor la modificarea necesitatilor;

redirectionarea resurselor intreprinderii spre activitati mai importante;

reducerea generala a costurilor.

Dezavantajele de externalizarii serviciilor (numite si costuri ale externalizarii) sunt:

pierderea, in timp, a competentelor, calificarii si renumelui in prestarea anumitor servicii; prin dependenta fata de sursele externe, firma devine mai vulnerabila;

slabirea capacitatii inovatoare, creative

CURS 8

Instrumente de politica comerciala aplicabile tranzactiilor internationale din CTS

8.1. Clasificarea instrumentelor de politica comerciala aplicabile tranzactiilor internationale cu servicii

Restrictii cantitative (RC) aplicabile furnizorilor de servicii.

Restrictii prin pret (RP), care pot lua urmatoarele forme:

Tarife vamale aplicate la importul unor bunuri care inglobeaza servicii este o alta metoda eficace de micsorare a importului unor servicii audiovizuale, imformationale, etc.

Restrictiile administrative (RA) presupun, de obicei, conditionarea prestarii de servicii de catre furnizorii externi, de obtinerea unor documente administative (licente, certificate) sau de respectarea unor norme si standarde cum ar fi cele de mediu, in cazul turismului si transportului.

Restrictiile de retea (RR) se refera la accesul discriminator la sistemele de distributie si comunicatii, intalnit in multe tari, in sub-sectoarele de telecomunicatii, transport aerian, publicitate, asigurari, in reteaua de intermediere.

Conform GATS, instrumentele utilizate pentru protectia ofertantilor de servicii de pe piata nationala pot fi structurate in trei mari categorii:

A. Instrumente care limiteza accesul pe piata,

B. Instrumente care reglemeteaza acordarea tratamentului national

C. Alte masuri care cuprind instrumente ce reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala sau protejeaza consumatorii, deci in mod indirect protejeaza si piata nationala

Primele doua grupe de instrumente au actiune directa asupra tranzactiilor cu servicii, sunt mai transparente si mai accesibile cunoasterii. Cea de-a treia categorie cuprinde masuri cu efect difuz, fiind mai greu de sesizat caracterul lor protectionist.

Reglementarea accesului pe piata a furnizorilor externi de servicii poate fi

limitativa sau chiar prohibitiva, pentru oricare dintre modalitatile de internationalizare a exportatorului de servicii: trasnfrontaliera ISD sau stabilirea pe piata.

Reglementarea acordarii tratamentului national

urmareste protejarea prestatorilor nationali, fie prin acordarea unui avantaj de cost (subventii directe), fie prin dezavantajarea concurentilor externi care sunt obligati sa suporte costuri suplimentare pentru a putea presta un serviciu pe piata respectiva.

Instrumentele de politica comerciala utilizate pentru primele doua din modalitatile de internationalizare sunt:

Pentru accesul de piata: subventii, tarife, taxe; restrictii cantitative; conditionari la import; regimul vizelor, documentelor, formalitati administrative; prohibibitia sau limitarea investitiilor; restrictii sectoriale, geografice, de volum; vize, permise de munca, conditii de calificare.

Pentru tratamentul national: comenzi guvernamentale, discriminari accesului la reteaua logistica, la subventii, taxe, protejarea proprietatii intelectuale, controlul preturilor; limitari valutare, taxe de calatorie, reglementari valutare, discriminari de pret; conditii de performanta, acces la finantare, masuri fiscale, transferul profiturilor.

INSTRUMENTE DE POILITICA COMERCIALA CU EFECTE ASUPRA TRANZACTIILOR TRANSFRONTALIERE CU SERVICII (M1)

Accesul pe piata al servciilor din import poate fi controlat prin utilizarea instrumentelor de politica vamala, dar mai ales, a instrumentelor de politica netarifara.

Acordarea tratamentului national este strans legata de probabilitatea oferita serviciilor din import de a concura in conditii egale serviciile de pe piata nationala. Utilizarea tarifelor, impozitelor, taxelor si subventiilor are drept scop acordarea unui avantaj de pret serviciului autohton in raport cu cel din import.

Alte masuri destinate sa influenteze dimensiunea si directia importurilor de servicii livrate tansfrontalier cuprind comenzile guvernamentale, reglementarea accesului la reteaua de distributie si publicitate, precum si monitorizarea drepturilor de proprietate intelectuala.

8.3.INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA CU EFECTE ASUPRA DEPLASARII CONSUMATORILOR DE SERVICII (M 2)

Accesul pe piata

Instrumentele de politica comerciala aplicabile tranzactiilor internationale cu servicii care sunt consumate in tara in care este prestat serviciul sunt indreptate direct spre consumatorul de servicii caruia i se poate limita accesul pe piata externa.

Masurile adoptate in tara de resedinta a consumatorului

se refera la reglementarea posibilitatii cetatenilor unui stat de a-si parasi tara, de a calatori spre o anumita tara, de a locui un anumit interval de timp in afara tarii de resedinta (fara a decade din drepturi sau suferi rigorile legii) si de a avea acces la valuta sau de a putea beneficia de dreptul de a scoate din tara o anumita suma de bani. Reglementarile care se pot adopta, in acest scop , in tara de origine.

Masuri

Masurile adoptate in tara de destinatie includ urmatoarele:

Vizele de intrare;

Permisele de resedinta;

Certificatele medicale.

Acordarea tratamentului national

se refera la consumatorii de servicii care au intrat in tara ofertanta si se afla in situatia de a-si incepe consumul.

Alte masuri

referitoare la deplasarea consumatorilor cuprind reglementari cu privire la comportamentul si conduita vizitatorilor (tinuta, respectarea uzuantelor alimentare etc.) sau cu privire la dreptul de a fi rotejati si reprezentati in justitie, in calitate de consumatori.

4. INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA CU EFECTE ASUPRA INVESTITIILOR STRAINE DIRECTE (ISD) IN SERVICII

Accesul pe piata al ISD

In general sau in anumite subramuri ale serviciilor, poate fi prohibit in mod cat se poate de transparent prin Constitutie sau prin prevederi ale legii care reglemeteaza ISD. Alteori, prezenta monopolului de stat sau privat intr-un anumit domeniu exclude din start accesul capitalului strain.

Prohibitiile pot fi partiale atunci cand sunt implementate prin restrictii sau limitari, sau totale atunci cand sunt acceptate cu mare dificultate ( este cazul industriei hoteliere, in care societatile transnationale patrund prin contracte de management, comertului cu amanuntul si lanturilor de restaurante cu autoservire (fast food), unde contractul de frnasiza este cea mai frecventa forma a prezentei STN.

5. INSTRUMENTE DE POLITICA COMERCIALA CU EFECTE ASUPRA DEPLASARII PRODUCATORILOR DE SERVICII (M3)

In foarte multe tari, societatile mixte sunt considerate o forma mai acceptabila, daca nu chiar unica forma agreata a investitiior straine de capital. In acele tari, investitorii nationali trebuie sa aiba o participare cel putin egala cu cea a acestora din urma, la capitalul social.

Acordarea tratamentului national investitiilor de capital strain se poate realiza in diferite modalitati, apeland la diverse instrumente, in functie de obiectivele promotionale urmarite. In raport cu modalitatea de acordare a clauzei, conditionat sau neconditionat, distingem cinci grupe de instrumente.

Caracterul relational al serviciilor impune, ca necesitate a furnizarii si consumului lor pe piata externa, prezenta simultana la locul consumului atat a producatorului, cat si a consumatorului de servicii.

1. Accesul pe piata importatoare de servicii a producatorilor externi poate fi reglementat prin doua mari categorii de instrumente:

de natura administrativa: viza de intrare, permis de resedinta, permis de munca;

de natura profesionala privind " dreptul de practica": dreptul de licenta, recunoasterea calificarii, criteriile de echivalare a calificarii.

2. Acordarea tratamentului national presupune ca cetatenii straini care se afla pe teritoriul unei tari in calitate de producatori sa primeasca aceleasi drepturi si avantaje ca si cetatenii tarii gazda. Limitarea acordarii tratamentului national se poate realiza prin instrumente de protectie a pietei nationale, si anume:

rate diferentiate de schimb valutar;

obligativitatea depozitelor bancare;

dubla impozitare (atat a angajatilor cat si a intreprinzatorilor straini);

plafonarea profiturilor;

limitarea accesului la cursuri de specializare;

discriminari salariale.

Fluxurile temporare ale fortei de munca sunt de multe ori complementare celorlalte cai de realizare a tranzactiilor internationale cu servicii

CURS 9

COMPANIILE OFFSHORE SAU CUM SE EVITA BARIERELE COMERCIALE

9.1. Ce se intelege prin companie offshore?

Companiile offshore

Potrivit dictionarului anual al revistei The Economist, sunt firme inregistrate in anumite tari sau jurisdictii care au o legislatie fiscala fie fara impozite, fie cu impozite foarte scazute atat timp cat societatea nu desfasoara activitati pe teritoriul tarii unde sunt inregistrate.

Termenul de offshore, in limbajul de specialitate britanic , desemneaza teritoriul situat dincolo de tarm.

Companiile offshore

Teoretic, companii offshore se pot infiinta in orice tara din lume, dar nu peste tot se pot obtine si avantaje fiscale.

Cu alte cuvinte este vorba despre intreprinderi care nu desfasoara activitati comerciale in tara in care au fost inregistrate si care, din punct de vedere al actelor comerciale savarsite, sunt considerate ca fiind firme straine. O companie offshore nu realizeaza venituri in tara in care a fost inmatriculata.

9.2. Avantajele infiintarii unei firme offshore

Anonimitate si confidentialitate; plateste taxe mai mici si isi planififica mai bine politica fiscala;

Lipsa controalelor valutare;

Opereaza intr-un sistem economic si politic stabil;

Opereaza intr-un sistem bancar bine organizat si dezvoltat;

Au posibilitatea diversificarii obiectului de activitate fara nici o restrictie;

Regulamente de productie si comercializare lejere;

Are posibilitati de expansiune mai numeroase;

Ascunderea provenientei marfurilor prin prelucrarea in zonele libere adiacente altor centre financiare offshore.

9.3. Trusturile offshore

Conceptul de 'trust' este un concept atasat exclusiv jurisdictiilor 'common law' sau cu alte cuvinte sistemului de drept anglo-saxon, dezvoltandu-se premisa departajarii proprietatii, in proprietate juridica si economica.

Managerul trustului - 'Trustee', numit de creatorul trustului; rolul managerului este sa administreze trustului in folosul unui beneficiar, rol in sprijinul caruia, trustee-ul beneficiaza de autonomie absoluta; cu alte cuvinte, in managerul-trustee va avea un 'titlu legal' de proprietate asupra bunurilor trustului dar numai pentru a le folosi in scopul declarat de catre creator (pentru interesul beneficiarului); bunurile trustului sunt in mod necesar separate de catre cele ale managerului;

Beneficiarul trustului - 'Beneficiary', numit de creatorul trustului, este cel in folosul caruia a fost creat trustul; acesta poate fi de exemplu, un copil al creatorului trustului. Beneficiarul trebuie sa fie determinat la momentul constituirii trustului sau macar determinabil (de ex. primul copil ce se va naste).

Odata ce creatorul trustului a decis ce proprietati va transfera trustului, el decide si asupra administratorului (sau administratorilor).

Crearea trustului imbraca, in mod normal, forma unui document scris.

Managerul (trustee) are, in general, 3 indatoriri principale:

Sa indeplineasca obiectivele pentru care a fost creat trustul;

Sa actioneze cu buna credinta (ca un mandatar) si prudenta/diligenta (judecata in abstracto) pentru a realiza scopul in care a fost creat trustul;

Sa actioneze cu multa loialitate fata de creatorul trustului, cu alte cuvinte sa actioneze in interesul beneficiarului pentru care a fost creat trustul.

Pentru ca actul de creare a trustului sa fie valabil, trebuie sa indeplinite trei conditii:

sa existe certitudinea intentiei crearii trustului;

sa existe certitudinea de subiect al trustului - active transferate;

sa existe certitudinea existentei obiectului trustului - adica existenta beneficiarilor.

In total, la nivel mondial, exista peste 50 de state care ofera, partial sau total, facilitati offshore. Analistii sunt de parere ca cele mai cautate jurisdictii sunt insa cele din Marea Britanie, Noua Zeelanda, Seychelles, Cipru, Delaware si Insulele Britanice Virgine. Taxele anuale care se platesc pentru un offshore depind de locatia aleasa, variind intre 1.500 si 3.200 de dolari. Anumite state solicita ca taxele anuale pentru primul an de existenta a firmei sa fie achitate inainte de inmatricularea firmei offshore. Irlanda, paradis fiscal pentru Microsoft

Asemenea multor altor companii din domeniul tehnologiei si industria farmaceutica, Microsoft si-a deschis o divizie in Irlanda, tara devenita un adevarat paradis fiscal, relateaza The Wall Street Journal Europe.

Sediul Microsoft din Dublin se afla in cladirea unei firme de avocatura si contribuie la realizarea unei economii in impozite de cel putin 423 de milioane de euro. Practic necunoscuta in Irlanda, in urma rapoartelor financiare a devenit una dintre cele mai mari companii din aceasta tara, cu un profit brut in 2004 de 7,61 miliarde de euro, scrie cunoscutul cotidian. Desi irlandezii nu au auzit de Round Island One, beneficiile obtinute de pe urma acestei divizii sunt semnificative. Impozitul total platit anul trecut de aceasta companie in acest stat cu o populatie de doar 4 milioane a fost de 254 de milioane de euro.

Elvetia a fost inclusa in randul tarilor care coopereaza in domeniul fiscal si se alatura astfel altor 11 state si regiuni care au fost excluse de pe lista gri, de la publicarea acesteia, in aprilie, de catre Organizatia pentru Cooperare Economica si Dezvoltare (OCDE).

Secretarul general al organizatiei, Angel Gurria, a salutat progresul semnificativ inregistrat de autoritatile elvetiene. Monaco si Austria au reusit la randul lor, in ultimul moment, sa iasa de lista gri, inaintea summitului G20 de la Pittsburgh care ar putea stabili sanctionarea paradisurilor fiscale.

Elvetia a incheiat un acord de colaborare in domeniul fiscal cu emiratul Qatar, dupa conventii similare cu Austria, Danemarca, SUA, Finlanda, Franta, Marea Britanie, Insulele Feroe, Luxemburg, Mexic, Norvegia si Spania.

Potrivit acestor acorduri, Elvetia nu va mai putea recurge la secretul bancar, atunci cand un stat semnatar cere informatii pertinente referitoare la o persoana particulara sau o companie banuita de evaziune fiscala. Odata cu achizitia People's Bank of Georgia,  Dinu Patriciu isi muta o parte din afaceri din Elvetia, in Olanda. In comunicatul privind achizitia bancii georgiene se mentioneaza ca Liberty va prelua si 60% din actiunile brokerului Fairwind Securities din Romania, fostul Unicredit Securities, achizitionat de Patriciu la scurt timp dupa vanzarea Rompetrol. Pana acum, Fairwind Securities se afla sub umbrela Tailwind Holding, gazduit in Elvetia.

CURS 10

ACORDURI INTERNATIONALE LA NIVEL SECTORIAL SI INDICATORII SECTORIALI

ORGANIZATII SI ARANJAMENTE (ICAO, COMITETUL BASEL, ITU, OMT, UNCTAD)

Acordurile si aranjamentele internationale care reglementeaza relatiile comerciale in anumite ramuri si subramuri ale sectorului tertiar au un foarte pronuntat caracter practic, fiind focalizate asupra unui domeniu tehnico-economic mai restrans au impactul cel mai ridicat.

Organizatia Aviatei Civile Internationale (ICAO)- "Conventia de la Chicago", denumire sub care mai este cunoscuta Conventia privind Aviatia Civila Internationala, a fost incheiata la sfarsitul anului 1944, deci inca in timpul celui de-al doilea razboi mondial si a intrat in vigoare la 4 aprilie 1947.

In cadrul Conventiei, semnata de 99 state, s-a stabilit crearea unei organizatii internationale specilizate pe problemele aviatiei civile; au aderat pana in prezent un numar de 161 de state.

UNCTAD deruleaza o serie de programe de cooperare tehnica in servicii, ca domeniu explicit, sau in domenii mai generale, care in mod implicit cuprind si serviciile.

Din anul 1993, si-a asumat si functiile care decurg din Programul Natiunilor Unite pentru Corporatiile Transnationale.

Acest program reprezinta atat o sursa de asistenta tehnica, cat si de formulare si implementare a politicilor privind ISD in industria serviciilor (cum ar fi in turism, servicii bancare si comert) din tarile in dezvoltare.

Comitetul Basel privind Reglementarile Bancare si Practicile de Control

a fost infiintat la sfarsitul anului 1974 de catre Guvernatorii Bancii Centrale din "Grupul celor zece" (tari industrializate)

Uniunea Internationala a Telecomunicatiilor (ITU)

a fost creata in 1965, devenind prima agentie specializata din sistemul natiunilor Unite

Organizatia Mondiala a Turismului (OMT)

a succedat Uniunii Internationale a Organismelor Oficiale de Turism (UIOOT), o asociatie infiintata in 1946, care grupa la acea data cca 100 de organizatii nationale de turism din toata lumea.

. Efectele generale ale liberalizarii

Consecintele extinderii actiunilor de liberalizare a tranzactiilor internationale cu servicii prin masuri de ridicare a restrictiilor sau de adoptare a unor reglementari flexibile si transparente au fost evaluate atat pe plan national, cat si la nivelul diferitelor subsectoare de servicii.

Rezumand contributia liberalizarii tranzactiilor internationale (reducerea cu 33% a taxelor vamale existente sau echivalente) la bunastarea globala concretizata printr-o crestere a venitului global cu 613 mld. dolari, se poate spune ca produsele manufacturate ar contribui cu 34%, produsele agrare cu 2%, iar serviciile, cu 64%.

Subsectoare supravegheate prin indicatorii sectoriali

Subsectorul distributiei comerciale (comertul cu ridicata si cu amanuntul ) utilizeaza forta de munca a circa 21,5 mil. Persoane, sau aproape a cincea parte din totalul populatiei ocupate, generand o valoare adaugata de 640 mld. Euro.

Subsectorul hotelier si de restaurante (HORECA) este asociat in cele mai multe cazuri industriei turistice, deci turismul reprezinta o piata distincta si mult mai complexa. Putem considera ca HORECA se constituie in furnizor de input-uri pentru piata turistica.

Subsectorul transporturilor cuprinde intreprinzatorii a caror activitate consta in transportul marfurilor si persoanelor, fie prin actiune directa (prin mijloace de tansport terestre, aeriene si navale), fie prin actiuni indirecte sau complementare (prin servicii de depozitare, servicii portuare si aeroportuare).

Subsectorul financiar a inregistrat in ultimele decenii modificari structurale profunde. Dintre factorii care au dus la restructurarea activitatii financiare fac parte desigur cei de natura economica, cunoscuta fiind legatura organica a subsectorului financiar cu celelalte domenii ale vietii economice, dar si factorii politic si tehnologici, a caror influenta a prevalat in ultimul deceniu.

Subsectorul telecomunicatiilor cuprinde intreprinderile angajate in activitati postale si de telecomunicatii.

Alte servicii de piata cuprind o mare varietate de activitati, ca serviciile imobiliare, leasing, servicii informationale, servicii de cercetare si dezvoltare si alte servicii profesionale. Este grupa de servicii care, comparativ cu celelate subsectoare, a cunoscut cea mai rapida crestere in ultimele doua decenii.

10.4. Imperfectiuni ale pietei serviciilor in ue si accesabilitatea pietei

Piata serviciilor, in general si in UE in special, este marcata de o serie de imperfectiuni si limite ale manifestarii fortelor de piata. Acestea sunt:

Concurenta imperfecta: unele subramuri, cum ar fi transportul feroviar, segmente ale telecomuincatiilor, reprezinta monopoluri naturale si/sau publice; serviciile bancare si serviciile de transport se caracterizeaza prin concurenta de tip oligopolistic, in timp ce celelate subramuri tind sa functioneze in conditiile unei piete monopolistice

b. Fluxul asimetric de informatii, intre oferatanti si consumatori, cu privire la caliatate serviciilor comercializate;

Piata servciiilor, in general si in UE in special, este marcata de o serie de imperfectiuni si limite ale manifestarii fortelor de piata. Acestea sunt:

Concurenta imperfecta: unele subramuri, cum ar fi transportul feroviar, segmente ale telecomuincatiilor, reprezinta monopoluri naturale si/sau publice; serviciile bancare si serviciile de transport se caracterizeaza prin concurenta de tip oligopolistic, in timp ce celelate subramuri tind sa functioneze in conditiile unei piete monopolistice.

Externalizarea firmelor din unele sectoare de servicii, prin oricare dintre caile amintite, poate avea consecinte negative, ca in cazul serviciilor financiare ( de exemplu, prin diseminarea situatiilor economice critice din tarile gazda a ISD spre tarile de origine a capitalului) sau consecinte pozitive, ca in cazul telecomunicatiilor( de exemplu, posibilitatea de a adopta strategia de masa).

Statele membre UE si Eurostat (Sistemul european statistic) folosesc urmatorul nomenclator de servicii:

Distributie (sectiunea G)

Hoteluri si restaurante (sectiunea H)

Transport, depozitare si comunicatii (sectiunea I)

Intermediere financiara (sectiunea J)

Servicii imobiliare, renting si activitati profesionale (sectiunea K)

Administratie publica (sectiunea L)

Educatie (sectiunea M)

Sanatate si asistenta sociala (sectiunea N)

Alte servicii personale, sociale, obstesti (sectiunea O)

Din punctul de vedere al reglementarilor, la nivelul autoritatilor publice, sunt recunoscute trei categorii de subsectoare de servicii puternic reglementate (bancar, asigurari, transport aerian si telecomunicatii), moderat reglementate (transport rutier, distributie si constructii) si minim reglementate (hotelier, servicii profesionale).

CURS 11

Strategii de dezvoltare durabila a CTS

.1. Conferinta Natiunilor Unite privind mediul si dezvoltarea - documentele sale

Conferinta Natiunilor Unite privind Mediul si Dezvoltarea (UNCED) care a reunit, intre 3 si 14 iunie 1992 la Rio de Janeiro, reprezentantii a 181 de state si Conferinta organizatiilor nonguvemamentale desfasurata in paralel si numita Forumul Global sunt considerate cele mai ample reuniuni ale secolului XX.

Cele mai importante documente adoptate la conferinta UNCED sunt:

Singura institutie creata de Summit-ul de la Rio este Comisia Dezvoltarii Durabile care a inceput sa functioneze din 1993; constituirea sa a fost prevazuta in capitolul 38 al Agendei 21;

Declaratia privind desertificarea.

'Aranjamente institutionale Internationale', desfasurarea activitatii sale inspirandu-se, conform Adunarii Generale a ONU, in cadrul Consiliului Economic si Social.

Conventia cadru privind schimbarile climatice

Declaratia de la Rio asupra mediului si dezvoltarii, supranumita 'Carta Terrei"

Planul de actiune 'Agenda 21"

.2. CATEVA DEFINITII SI STRATEGII ALE DEZVOLTARII DURABILE

Dezvoltarea durabila

inseamna in plan material mentinerea conditiilor de viata pentru generatiile viitoare, in special a resurselor naturale, cel putin la nivelul celor existente pentru generatia actuala, precum si redresarea factorilor de mediu afectati de poluare

Pentru a realiza acest deziderat trebuie ca serviciile de cercetare sa ofere alternative de dezvoltare cu ajutorul altor resurse ce se pot regenera in ritmul alert al dezvoltarii economice (un exemplu, aproape absurd acum, ar fi o masina eoliana in locul celei clasice care consuma rezerva de titei a lumii).

In plan spiritual inseamna mult mai mult: inseamna conservarea mostenirii faptelor de cultura realizate de cei din trecut si de cei de astazi si dezvoltarea capacitatii de creatie in viitor, a elitei celor ce urmeaza

Strategia de realizare a unei dezvoltari durabile trebuie sa se tina cont de urmatoarele cerinte:

redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echilibrata a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

eliminarea saraciei care ce se poate realiza prin satisfacerea nevoilor esentiale de hrana, apa energie si sanatate, prin asigurarea unui loc de munca;

reducerea cresterii demografice necontrolate;

conservarea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor,

supravegherea impactului dezvoltarii economice asupra mediului;

reorientarea tehnologiei si punerea sub control a resurselor acesteia;

unificarea pe plan mondial a deciziilor privind mediul si economia.

.3. Dezvoltarea durabila a serviciilor

Pentru a se realiza o dezvoltare durabila serviciile trebuie sa indeplineasca trei conditii esentiale:

o prima conditie este aceea de a fi asigurate serviciile de larg consum cerute de populatie;

in al doilea rand exista nevoia ca modalitatile de producere si consumare a serviciilor sa nu aiba un efect advers asupra bunastarii curente a populatiei;

iar in al treilea rand este necesar ca serviciile prestate sa nu influenteze negativ viata si bunastarea generatiilor care vor veni.

Astfel din punct de vedere ecologic exista

servicii care protejeaza mediul: servicii ambientale, salubritate, reciclare, aprovizionare cu energie 'ecologica

servicii nepoluante: invatamant, sanatate, cultura, cercetare stiintifica

servicii cu impact redus asupra mediului: turism;

servicii poluante: transporturi (clasice), aprovizionare cu energie, armata.

Din punct de vedere social si economic exista

servicii cu grad inalt de ocupare si cu venituri mari, medii sau mici;

servicii cu grad scazut de ocupare si cu venituri in general mici.

Impactul social si cultural asupra comunitatilor locale se poate constitui, de asemenea, intr-un criteriu de clasificare al serviciilor durabile. Astfel, exista

servicii traditionale cu impact scazut asupra schimbarii modului de viata a comunitatilor locale;

servicii noi cu impact putemic (in general negativ din punct de vedere al traditiilor) asupra modului de viata

A.Transporturile durabile

Strategia de integrare a politicilor de mediu cu cele referitoare la transport trebuie sa propuna actiuni concrete in urmatoarele domenii:

masuri referitoare la internalizarea costurilor externe si masuri fiscale aplicabile cererii de transport;

evaluarea impactului asupra mediului a cailor de transport (interne si internationale); initiative de promovare a unor alternative la transportul rutier in ceea ce priveste transportul de marfuri pe distante rnari si incurajarea transportului cu trenul in locul avionului; prioritate acordata cailor ferate si cailor navigabile, cat si transportului combinat;

incurajarea activitatilor de cercetare in ceea ce priveste atat reducerea zgomotului, cat si cea a noxelor;

integrarea problemelor de transport si mediu in amenajarea teritoriului;

sensibilizarea publicului.

B.Turismul durabil

Principiile realizarii unui turism durabil sunt:

* activitatea turistica trebuie initiata cu mijloace proprii comunitatii locale, iar aceasta trebuie sa si mentina controlul asupra dezvoltarii turistice;

* turismul trebuie sa ofere rezidentilor locuri de munca care sa duca la imbunatatirea vietii comunitatilor locale si trebuie realizat un echilibru intre activitatile economice deja existente in zona si activitatea turistica

*trebuie stabilit un cod de practici pentru turism la toate nivelurile: national, regional si local, bazat pe standarde internationale deja acceptate; pot fi implementate, de asemenea, liniile directoare pentru activitatea operatorilor din turism, monitorizarea impactului diferitelor activitati turistice, cat limitele de acceptabilitate pentru diferite zone;

* trebuie realizate programe educationale si de training pentru imbunatatirea managementului in domeniul protectiei resurselor naturale si culturale.