Circuitul economic - piata

Elementele circuitului economic - fluxurilor economice

Fluxurile economice se reprezinta prin urmatoarele elemente:

Se au in vedere activitatile economice in sensul cel mai larg, deci bunuri-servicii, folosirea veniturilor pentru consumul de bunuri, utilizarea pentru acumulare, acordarea-angajarea de credite);

Agentii economici - subiectii economici - sunt unitatile care decid asupra infaptuirii activitatii economice si se incadreaza in:

1. gospodarii - menaje - persoana[1]

firmele (unitatile economice)

3. Administratia publica (guvernul, statul, autoritatea publica).[3]

Prin modificarea legilor, regulilor, a impozitelor si cheltuielilor, puterea publica cauta sa influenteze alegerile (deciziile) firmelor si gospodariilor.

Obiectele activitatii - sunt bunuri, servicii ale factorilor de productie si creantele;

Tranzitiile - reflecta trecerea obiectelor de la un agent economic la altul si pot fi vizibile pietii sau/si invizibile;

Evaluarea - presupune exprimarea tuturor tranzactiilor in aceleasi etalon monetar - de obicei la pretul pietii;

Datarea - consta in incadrarea oricarei tranzactii intr-un interval de timp; datarea este simpla la operatiunile in numerar si mai dificila la cele pe baza de credite, din cauza decalajului intru momentul tranzactiei si cel al incasarii banilor.

Localizarea - are ca scop sa identifice nationalitatea agentului economi (la categoria intern se include activitatile din intervalul granitelor statale, iar la national se aduc corectii (+/-) in functie de nationalitatea agentilor economici).

Pentru descrierea circuitului economic, la care participa toate categoriile economice se prezinta tranzactiile economice.

Aceste tranzactii economice pot fi reprezentate fie ca fluxuri reale, de bunuri materiale si/sau servicii, fie ca fluxuri financiare (monetare), de aceeasi marime, dar in sens contrar.

Prezentarea sub forma grafica in considerarea ipotezei ca, bunurile se produc numai in sectorul firme, si acestea sunt utilizate in totalitate in gospodarii private, facandu-se abstractie deci de sectorul public (stat, guvern) si de strainatate, cat si de cheltuielile pentru formarea patrimoniului (fig . 1)

Cheltuieli de consum

Bunuri de consum

Serviciile factorilor

Venituri (V)

Fluxurile monetare

Fluxurile reale (bunuri/servicii)

Gospodariile, firmele si puterea publica iau decizii economice. Gospodariile decid cat din forta de munca, pamant, capital si abilitati antreprenoriale sa vanda sau sa inchirieze in schimbul salariilor, rentelor, dobanzilor si profiturilor. De asemenea, vor decide ce proportie din venit vor cheltui pentru diverse tipuri de bunuri si servicii disponibile. Administratia publica decide care sunt bunurile si serviciile finantate si produse de ea, precum si nivelul impozitelor platite de gospodarii si firme.

Aceste decizii luate de gospodarii, firme si administratia publica se coordoneaza pe pietele bunurilor si factorilor, si sunt reglementate prin reguli stabilite si implementate de administratia publica. Pe aceste piete preturile se ajusteaza permanent astfel incat sa se mentina echilibrata cererea si oferta.

Daca se tine seama ca, in activitatea economica se creeaza si patrimoniu, de faptul ca menajele nu utilizeaza integral veniturile pentru achizitionarea bunurilor de consum, ci o parte din venituri este economisita (E), economiilor le corespunde partea din productia perioadei care nu este destinata consumului menajelor (investitii I). Diferenta dintre fluxurile V-C = I si V-C=E se regaseste in modificarea patrimoniului. Investitiile cuprind pe langa cererea firmelor de achizitoare a "bunurilor de capital" (bunuri de investitii) si bunurile destinate formarii stocurilor (fig. 2).

I E

V

C

Patrimoniul de bunuri capitale este supus unui proces de imbatranire si uzura fizica si economica (morala). Acest proces este reflectat economic pentru amortizare (A), denumita si consumul de capital fix. (Alocatie pentru consumul de capital fix -ACCF). Investitiile nete (IN) rezulta ca diferenta intre investitiile brute (IB) si amortizare.

IB

IN = IB - A

A

Prezentarea circuitului economic sub forma de ecuatii

Mai intai o precizare - circuitul se considera inchis, deci intrarile de fluxuri, trebuie sa fie egale valoric cu fluxurile iesite, astfel:

V = C + I

V = C + E

I = E

Prezentarea circuitului economic cu ajutorul conturilor. In fiecare cont in partea dreapta apar fluxurile legate de incasari, iar in stanga fluxurile ce exprima cheltuieli. De exemplu, pentru schema din fig. 2 se pot alcatui conturile (fig. 3)

FIRME MENAJE Modificarea patrimoniului

V    C C V I E

I E

Prezentarea circuitului economic sub forma matriciala

Matricia economica se va alcatui sub forma unui tabel in care in capetele randurilor si coloanelor e inregistreaza sectoarele (economiei). Fluxurile se prezinta in fig. 4.

Pe randuri sunt inregistrate cheltuieli, iar pe coloane incasarile. Suma fiecarui rand este egala cu suma coloanei corespunzatoare sectorului respectiv. Semnul "-" indica fluxurile intrasectoriale, care nu se cuprind in calcul (fluxuri care prezinta interes indeosebi la caracterizarea legaturilor intre ramuri: tabel I-O ). Celulele marcate prin "*" indica faptul ca intre sectoarele respective nu au avut loc tranzactii. Aceasta modalitate de prezentare a circuitului are avantajul ca fiecare flux este contabilizat o singura data.

Circuitul economic si locul statului (guvernului)

Sectorului public (statul, guvernul) ca sector al economiei, asigura cadrul legislativ, institutional, incaseaza impozite de la gospodarii (im), de la firme (societati comerciale) (IF), folosind aceste sume pentru salarii si alte cheltuilelor bugetare (CS) si pentru cumpararea de bunuri de la firme. Guvernul efectuaiaza transferuri carte firme (TS - subventii de exploatare) si catre gospodarii (TG). Fluxurile care descriu economic se redau prin ecuatia:

ES - economiile statului (soldul dintre incasarile curente si cheltuielile curente).

Circuitul economic si rolul strainatatii

Daca se include si strainatatea ca sector, rezulta modelul unei economii deschise. Tranzactiile tipice ce strainatatea sunt exportul (EX) si importul (IMP) de bunuri/servicii. In cazul cand EX = IMP se modifica compozitia fluxurilor dar nu si valoarea acestor fluxuri. Modificarea patrimoniul economiei se prezinta astfel:

Unde: EM - economiile menajelor

EF - economiile firmelor

ES - economiile statului;

EST - economiile strainatatii

Daca EST> 0 atunci economiile strainatatii sunt puse la dispozitie pentru finantarea patrimoniului material intern. Daca EST<0 o parte din economiile interne sunt folosite pentru finantarea patrimoniului material al strainatatii nu pentru consum.

Finantarea sectoarelor economiei

Daca se procedeaza la dezagregarea patrimoniului pe sectoare:

DPF - modificarea patrimoniului firmei,

DPG - modificarea patrimoniului gospodariilor;

DPS - modificarea patrimoniului satului;

DPST - modificarea patrimoniului strainatatii

Modificarile de patrimoniu se reflecta in soldul finantarii sectoarelor (DF) .

Daca:

Prin evidentierea sectoriala o modificarii patrimoniului se fac legatura cu calculele de patrimoniu ale sectoarelor.

Pentru masurarea rezultatelor activitatii economice este de preferat sa se foloseasca prezentarea tranzactiilor sub forma conturilor.

Piata reprezinta orice modalitate prin care vanzatorii si cumparatorii iau contact, schimba informatii si fac afaceri impreuna.[6]

In practica se identifica doua tipuri de piete: piata bunurilor si piata factorilor de productie. Gospodariile si firmele decid asupra tranzactiilor ce se efectueaza pe piata bunurilor si respectiv piata factorilor.

Gospodariile decid cat din munca, pamant si capital vor vinde sau inchiria pe piata factorilor. Ele vor primi venituri sub forma de salarii, rente, capital sau profit. De asemenea, gospodariile decid cum vor cheltui veniturile pentru bunuri si servicii produse de firme.

Firmele decid ce cantitati de factori de productie vor cumpara, cum le vor utiliza in productie, ce bunuri si servicii vor produce si in ce cantitati. Rezultatul productiei este vandut pe piata bunurilor.

Procesul alegerii (deciziei) publice este dat de regulile si reglementarile impuse de administratia publica, taxele si impozitele stabilite precum si bunurile si serviciile utilizate (decizia puterii publice).

Pe piata bunurilor se schimba servicii si bunuri, iar pe piata factorilor se cumpara si se vand factori de productie.

Factorii de productie reprezinta resursele productive ale economiei. Ei se clasifica in patru tipuri:

1. munca (forta de munca)

pamant

3. capital

4. abilitati antreprenoriale (manageriale).

Munca reprezinta timpul si efortul pe care oamenii il aloca pentru productia de bunuri si servicii; ea este rasplatita prin salarii.

Pamantul reprezinta totalitatea resurselor naturale utilizate pentru producerea de bunuri si servicii. Acest factor de productie nu se rezuma doar la terenurile folosite in agricultura; el inseamna totalitatea resurselor naturale oferite de planeta. Pretul acestui factor de productie este renta.

In teoria economica, capitalul[7] reprezinta totalitatea echipamentelor, cladirilor, utilajelor si altor bunuri fabricate ce sunt utilizate in productia de bunuri si servicii. Pretul capitalului este dobanda.

Abilitatile antreprenoriale manageriale) sunt un tip special de resursa umana prin care se organizeaza ceilalti trei factori de productie, se iau deciziile de afaceri, se fac inovatii, se asuma riscul afacerilor. Acest factor de productie este recompensat prin profit.

Calculul acestor indicatori in SCN se realizeaza pe baza informatiilor cuprinse in conturile sectoarelor (firme, menaje, stat, strainatate).