Globalizarea - Implicatiile globalizarii asupra societatii contemporane

Globalizarea

Internationalizarea - activitatea economica desemneaza o anumita treapta sau un anumit grad mai ridicat de dezvoltare a interdependentelor care cuprind intreaga economie mondiala, toate tarile, ramurile si domeniile de activitate.

Mondializarea:

1. (teacher) reprezinta crearea sau tendinta de creare a unei piete unice, la scara planetara, care a legat prin interese comune cumparatorii de vanzatori, producatorii de consumatori si a paarcurs etapele expansiunii de la sat la oras, de la regiune la natiune si de la o natiune la alta.
2. reprezinta interconectarea tuturor celor 5 continente la o retea de avantaje tehnologice si instrumente de comunicare

Globalizarea:

(2) reprezinta exportul unui model de existenta sociala, adica    dorinta de a uniformiza mentalitatile si de a le determina prin intermediul mass-media sa-si insuseasca aceleasi concepte despre lume si viata ca cel al Occidentului americanizat de astazi.

(1) daca inainte expansiunea se realiza in principal pe baza relatiilor comerciale, sfarsitul secolului XX si inceputul mileniului III adauga noi parghii procesului de extindere, prin liberalizarea comertului, internationalizarea productiei, mai ales prin extinderea societatilor transnationale (STN), investitii in strainatate, etc, care contribuie la accentuarea fenomenului de ubicuitate (sa fi in mai multe locuri in acelasi timp), la crearea unor sisteme de interdependenta mai puternice si mai sensibile ce contureaza fenomenul globalizarii

Banca Mondiala a elaborat in 2002 studiul "Globalizare, crestere si saracie" in care se apreciaza ca au fost mai multe valuri (etape) ale globalizarii:

primul (1870-1914 - the first wave) s-a concretizat in fluxuri de marfuri, de capital, de forta de munca, ca urmare a dezvoltarii transporturilor si reducerii obstacolelor din cale circulatiei factorilor de productie. Toate acestea au avut urmatoarele efecte principale:

ponderea exporturilor (in primul rand a tarilor dezvoltate) in exportul mondial s-a dublat

capitalul strain s-a triplat comparativ cu venitul din tarile in dezvoltare din Asia sau America Latina

60 de milioane de cetateni au migrat dinspre Europa spre America de Nord si alte zone

miscarile din tari foarte populate (ex. China, India) catre tari mai putin populate (Thailanda, Filipine) au avut si ele aceeasi intensitate.

Primul razboi mondial, criza economica (1929-1933), apoi al doilea razboi mondial nu au mai sutinut tendintele anterioare si au dus la politici economice incoerente, somaj, nationalism, protectionism accentuat, care au avut ca rezultat incetinirea cresterii economice, extinderea saraciei si adancirea inegalitatilor pe plan mondial

al doilea val (1950-1980 second wave) - perioada caracterizata prin:

liberalizarea comertului international sub auspiciile GAT

orientarea tarilor dezvoltate spre integrare economica

tarile in dezvoltare s-au limitat in continuare in principal la exportul produselor de baza, ele fiind izolate in fata fluxurilor de capital, ceea ce a contribuit la adancirea inegalitatilor

exporturile americane au inregistrat niveluri foarte ridicate

totodata si societatile transnationale, in special cele americane au cunoscut o extindere in aceasta perioada (FORD avea unitati de asamblare in peste 20 de tari, imediat dupa ea fiind General Motors). Totodata General Electric infiintata in 1914 avea unitati de productie in Europa, America Latina, Asia.

al treilea val (1980-prezent the third wave) este caracterizat prin:

accentuarea procesului tehnologic in transporturi

dezvoltarea tehnologica a telecomunicatiiloe

Aceasta ultima faza mai este numita si "economie fara frontiere", fiind caracterizata printr-o dezvoltare a operatiilor financiare si comerciale derulate prin mijloace tehnologice moderne 24 de ore din 24. caracteristic acestei etape, referitor la tehnologia telecomunicatiilor, este Internetul. Daca in 1997 erau mai mult de 55 de milioane de persoane conectate la Internet, in 2001 cifra lor depaseste 750 de milioane. Vanzarile prin intermediul comertului electronic - 15 miliarde dolari in 2002.

Sintetizand, se poate spune ca, in cazul globalizarii, este vorba de o adancire a interdependentelor pe linie verticala, prin internationalizarea productiei, prin cresterea rolului investitiilor straine directe (ISD) si a relatiilor financiar valutare, liberalizarea schimburilor, a invotiilor in stiinta si tehnologia comunicatiilor.

Factorii globalizarii

la nivel economic globalizarea este urmare directa a faptului ca pietele interne nu mai pot acoperi din resurse proprii costurile ridicate ale cercetarii (?) dezvoltarii si nici investitiile in noi capacitati datorita ciclurilor de vaita tot mai scurte ale produselor sub aspect tehnologic. Firmele rationale devin STN, apar fuziuni, iar un prodis finit este tot mai mult rezultatul unor input-uri de provenienta tot mai diversificata, iar subansamblele (piesele ) ce alcatuiesc un bun sunt furnizate din diferite colturi ale lumii.

dezvoltare (internationala/nationala) a afacerilor economice implica surse de finantare tot mai mari pentru investitiile necesare acestui proces. Adica economia nationala nu are surse suficiente de finantare a noilor investitii, fapt pentru care apeleaza la surse externe, adica la tarile dezvoltate, care pretind la randul lor rentabilitati satisfacatoare. Apare astfel concurenta intre firme pentru a atrage fondurile disponibile.

economiile moderne din epoca contemporana cladite si in acelasi timp prognozeaza, avand ca suport informatia. Comunicarea este tot mai mult o marfa, iar progresele inregistrate in telecomunicatii si informatii amplifica caracterul de corectitudine si rapiditate al mesajului. De fapt poate ca, chiar informatia si rapiditatea cu care ea se transmite pot explica ritmul accelerat cu care se desfasoara globalizarea si amploarea cu care sunt cuprinse in sfera ei tot mai multe activitati ale societatii.

Implicatiile globalizarii asupra societatii contemporane

Globalizarea presupune:

piete noi, adica pietele de capital si comert exterior sunt conectate la nivel global si opereaza continuu, datorita noilor tehnologii ale informatiilor si telecomunicatiilor;

instrumente noi: internet, telefoane celulare, retele multimedia;

activitati noi: OMC cu autoritate recunoscuta asupra guvernelor nationale, societati transnationale multe avand o putere economica mai mare decat a multor state, ONG-urile;

reguli noi, adica acorduri multilaterale asupra comertului, asupra dreptului (intelectuala si industriala) care sunt mai puternice chiar decat multe politici nationale.

In prezent globalizarea poate fi cel mai lejer perceputa prin tendintele de dereglementare si liberalizare, care au loc in societate, adica deschiderea catre lume si inlaturarea barierelor sunt rezultatul direct al faptului ca statele nu mai pot ele singure sa realizeze totul, anarhia ramanand de domeniul trecutului.

Largirea sferei de actiune a OMC, de la comertul cu produse tangibile la cel cu servicii si miscari de capital, se datoreaza faptului ca in lumea contemporana este imposibil sa faci schimb liber de marfuri, daca nu exista schimbul liber de servicii sau miscari libere de capitaluri.

Beneficiile evidente ale globalizarii:

noi oportunitati pentru dezvoltare;

o mai buna alocare a resurselor;

rata mai inalta a profitabilitatii si a productivitatii;

o mai rapida difuzie a inovarii;

acces mai usor la pietele de capital.

Tarile cu beneficii mari de pe urma globalizarii sunt tarile industrializate, bogate, al caror venit pe locuitor este cel mai mare din lume, iar acestea controleaza 86% din PIB-ul mondial, 60% din ISD pe plan mondial, 80% din pietele de export, 74% din reteaua telefonica mondiala si detin 97% din .. din intreaga lume.

Cu toate progresele inregistrate inegalitatile dintre tari sporesc. Ultimele decenii au demonstrat aceasta tendinta de dezvoltare a avutiei la nivelul unor tari, corporatii (cei mai bogati 200 de oameni ai globului in ultimii 4 ani si-au dublat averea, ajungand la mai mult de 1000 miliarde de dolari); averile (activele) primilor 3 miliardari sunt mai mari decat PIB-ul celor mai sarace tari si ale celor 600 de milioane de locuitori ai loc; pana in anul 2000 primele 10 corporatii in domeniul comunicatiilor controlau 86% din piata mondiala.

Pericolele globalizarii:

inegalitati economice si sociale la nivel de tari si continente;

o crestere accentuata a marginalizarii;

noi amenintari privind securitatea individuala:

insecuritatea economica si financiara, manifestata prin crize economice si financiare extinse, datorate legaturilor dintre piete (exemplu: criza din Argentina);

insecuritatea locului de munca si a veniturilor, datorita restructurarii continue a economiei, a companiilor si a institutiilor de protectie sociala (atat in tarile bogate, cat si in cele sarace, conpetitia globala a condus angajatorii la adoptarea unor politici in domeniul fortei de munca mult mai flexibile si a unor angajamente privind angajarea mult mai rezervate;

insecuritatea sanatatii datorata in special insecuritatii pe piata muncii, dat si a turismului care a permis raspandirea virusului HIV, dar si a altor boli grave. In 1999 mai mult de 34 de milioane de oameni traiau infestati cu virusul HIV, din care 6 milioane se infectasera chiar in acel an. Pentru 9 tari din Africa se prevede o reducere cu 17 ani a sperantei de viata pana in 2010, ceea ce presupune revenirea la nivelul anilor 60;

insecuritatea culturala datorata extinderii retelelor globale si a dominarii unor produse de firma pe piata globala. Fluxurile culturale sunt unidirectionate de la tarile bogate catre tarile sarace; este necesara o sustinere a culturii nationale pentru a putea supravietui alaturi de cea straina;

insecuritatea personala determinata de utilizarea noilor tehnologii in mod fraudulos pentru trafic de droguri, comert cu arme, spalare de bani, crima organizata. Astazi traficul cu carne vie reprezinta o afacere de 11 miliarde de dolari, comertul international de droguri reprezinta 12% din comertul mondial, iar crima organizata realizeaza venituri estimate la 1,5 bilionae pe an, rivalizand cu cele mai mari corporatii din lume;

insecuritatea mediului datorita degradarilor produse de industrie si exploatarea irationala a resurselor naturii. Globalistii isi transfera capacitatile de productie invechite si poluante catre tarile lumii a treia, unde mana de lucru este ieftina si legislatia mai permisiva. Consecintele pentru mediu si oameni sunt catastrofale, resursele naturii sunt consumate fara discernemant, iar deseutile in exces polueaza tot;

insecuritatea politica datorata conflictelor armate in diferite zone ale globului, dar si comertului ilicit de arme.

Globalizarea trebuie sa se bazeze pe urmatoarele principii:

echitate- reducerea disparitatilor internationale si intre natiuni;

etica - prevenirea violarii drepturilor omului;

securitatea umana - redicerea instabilitatii societatilor si a vulnerabilitatii indivizilor;

durabilitate - reducerea distrugerilor mediului inconjurator.