PRET SI CONCURENTA

1. Conceptul de pret. Functiile preturilor.

In acceptiunea cea mai larga, pretul reprezinta suma de bani incasata respectiv platita pentru cedarea, respectiv obtinerea unui bun economic, care constituie obiect al vanzarii-cumpararii.

J.F. Phelizon, afirma ca pretul reprezinta ' valoarea de schimb a unui bun sau serviciu estimata in bani'.

Alfred Marschall a subliniat rolul actiunii conjugate a cererii si a ofertei, in explicarea esentei pretului si in formarea pretului bunului pe piata. In absenta cererii pe piata, bunurile oferite spre vanzare nu au nici un pret indiferent de marimea ofertei. In absenta ofertei nu exista pret oricat de mare ar fi cererea acestora. Doar prezenta concomitenta a cererii si a ofertei pe piata explica formarea preturilor pe piata.

In cadrul sistemului economiei de piata pretul reprezinta un instrument principal de reglare a mecanismului economic, de semnalizare a starii sistemului economic si de anticipare a evolutiei sale.

Prin evolutia lor, preturile semnalizeaza producatorilor preferintele potentialilor cumparatori, iar acestora din urma le arata modificarile intervenite in conditiile de combinare si consumare a factorilor de productie. Ele reprezinta instrumentul care regleaza prioritatile in producerea bunurilor economice si orienteaza agentii economici in alocarea factorilor de productie de care dispun, potrivit cerintelor reflectate in volumul si structura cererii solvabile.

Preturilr reprezinta o importanta parghie economica prin mijlocirea carora se realizeaza anumite obiective economice si sociale, iar rolul esential al lor in cadrul mecanismului economiei de piata se desprinde din functiile pe care la indeplinesc

a)      Functia de calcul si de masurare a cheltuielilor si a rezultatelor. Prin intermediul preturilor capata expresie baneasca indicatorii ce caracterizeaza activitatea economico-sociala. Prin intermediul preturilor se oglindesc dimensiunile cantitativa atat a cheltuielilor cat si a rezultatelor obtinute, dimensiunile cantitative si structural-calitative ale diverselor activitati economice.

b)     Functia de informare, de analiza si fundamentare a deciziilor. Marimea si evolutia preturilor ofera informatiii semnificative la nivel micro si macroeconomic privind evolutia cheltuielilor si a veniturilor, raportul cerere-oferta, 'tensiunile' de raritate a bunurilor si serviciilor ca si a factorilor de productie, orientand atat deciziile producatorilor cat si ale consumatorilor. Preturile apar ca 'un sistem de semnale' privind activitatea la nivelul firmelor si a pietei in ansamblul sau. Astfel, prin evolutia lor, preturile semnalizeaza producatorilor, preferintele cumparatorilor, iar acestora din urma le arata modificarile intervenite in conditiile de combinare si consumare a factorilor de productie. Pe baza informatiilor oferite de preturi sunt fundamentate deciziile agentilor economici privind impartirea unei oferte limitate de factori de productie - intre producatori - si a unei cantitati limitate de bunuri si servicii - intre consumatori . Se adopta astfel decizii privind investitiile, introducerea noilor tehnologii, repartizarea si folosirea resurselor, participarea la schimburile economice externe, etc. Prin posibilitatile lor informational-economice, preturile constituie principala modalitate de cunoastere a performantelor intreprinderilor, ramurilor, economiei nationale si a tuturor genurilor de activitati.

c)      Functia de corelare a ofertei cu cererea. In functie de raportul dintre cerere si oferta si in functie de jocul preturilor pe piata, sunt corelate pe perioada scurta cererea si oferta, iar semnalul oferit de piata este utilizat pentru inlaturarea dezechilibrului economic.

d)     Functia de stimulare a intereselor agentilor economici producatori. Nivelul pretului influenteaza direct marimea profiturilor firmei si de aceea preturile sunt componenta motivationala principala a actiunii intreprinzatorilor si a optiunii consumatorilor. Astfel, preturile sunt elementul central al strategiilor agentilor economici stimulandu-i pentru:

reducerea costului de productie;

adaptarea nivelului si structurii productiei la exigentele cumparatorilor;

imbunatatirea calitatii;

preturile orienteaza si optiunile consumatorilor.

e)      Functia de recuperare a costurilor si de redistribuire a veniturilor presupune ca prin nivelul lor preturile sa asigure agentilor economici compensarea cheltuielilor si obtinerea unui profit. Potrivit cu activitatea depusa, fiecare agent economic obtine venitul individual. Marimea acestuia depinde de diferenta dintre preturile primite pentru bunurile materiale si serviciile vandute si preturile platite pentru procurarea factorilor de productie. Deoarece exista diferentieri intre producatorii ce produc acelasi fel de produs in ceea ce priveste conditiile de productie, acelasi fel de produs se obtine cu costuri diferite de la un producator la altul, prin intermediul preturilor se realizeaza o distribuire/redistribuire a veniturilor producatorilor. Acei producatori care au costuri mai mici, deci conditii de productie mai bune, obtin prin intermediul pretului venituri mai mari.

2. Tipuri de pret.

Exista mai multe criterii de clasificare a preturilor:

a)      Din punct de vedere al modului cum se formeaza, preturile pot fi:

preturi libere - se formeaza in conditii de concurenta, prin jocul liber al cererii si al ofertei;

preturi administrate - preturi fixate de producatori (monopoluri, oligopoluri), sau de catre cumparatori (monopson, oligopson); preturi fixate de catre stat pentru bunurile si serviciile care intra in sfera lui de interventie.

b)      Din punct de vedere al momentului surprins in evolutia lor, preturile pot fi:

preturi curente - practicate efectiv pe piata;

preturi constante - folosite pentru a urmari dinamica unor indicatori economici, se utilizeaza preturile constante, adica se elimina din nivelul pretului actual cresterea de pret datorata inflatiei.

c)      Dupa natura obiectului pietei tranzactiilor exista:

preturi ale marfurilor corporale;

preturi ale serviciilor (tarife);

preturi ale factorilor de productie;

preturi ale titlurilor de valoare (cursuri).

d)     In functie de specificitatea tranzactiilor pe unele piete:

pretul de bursa - este stabilit prin mecanismul concurentei, in functie de cerere si oferta pentru marfurile cotate la bursa;

pretul de licitatie - pentru produsele care se vand prin sistemul licitatiilor publice.

e)      In functie de numarul de intermediari si de cantitatea de bunuri tranzactionate:

preturi cu ridicata;

preturi cu amanuntul.

f)       In functie de modul de folosire in practica economica

preturi director - sunt fixate de catre unul dintre producatorii care are un volum mai insemnat al productiei, fara a exista un acord intre firme, acestea il accepta si il folosesc in tranzactii;

preturi limita - se folosesc atunci cand se fixeaza un nivel minim sau maxim al preturilor pentru unele produse. In general aceste preturi sunt reglementate de catre stat si au rolul de a limita cresterea preturilor curente de piata in scopul stopariii sau al diminuarii inflatiei, cand se stabilesc limite maxime ale pretului. Alteori se pot stabili limite minime de pret pentru a stopa sau a limita concurenta prin pret.

g)      Dupa modul de stabilire si sfera de actiune, preturile pot fi:

preturi estimative - orice producator stabileste un anumit nivel de pret pentru produsele sau serviciile pe care el le realizeaza, pe baza estimarii costurilor si aprecierii profitului cuvenit in functie de o serie de factori;

preturi de piata - se formeaza si se utilizeaza efectiv in cadrul schimburilor dintre agentii economici;

preturi de transfer - sunt acele preturi la care circula marfurile intre filialele unei corporatii.

h)      In cadrul schimburilor internationale se practica urmatoarele tipuri de preturi:

pretul de bursa - se utilizeaza pentru marfurile fungibile ce se caracterizeaza prin omogenitate (perol, cereale, zahar, bumbac, ulei, metale neferoase), produse tranzactionate la bursa de marfuri. Se stabilesc pe baza raportului cerere-oferta;

preturile de licitatie - se stabilesc prin licitatii organizate pentru vanzarea unor marfuri in cadrul licitatiilor publice (obiecte de arta), sau la importul unor echipamente destinate investitiilor, sau pentru efectuarea unor lucrari de constructii-montaj.

pretul de lista - este stabilit de catre exportatori pe baza cheltuielilor de productie la care se adauga profitul caracteristic pietei si care se inscriu in cataloage si se comunica firmelor importatoare in vederea negocierii contractului de vanzare-cumparare (medicamente, imbracaminte, laminate, tevi, etc.);

pretul de tranzactie sau pretul negociat - se stabileste prin tratative intre parteneri pentru fiecare partida de marfuri ce face obiectul contractarii si va fi consemnat in contracte, are la baza preturile mondiale de pe una sau de pe mai multe piete;

pretul practicat sub forma pretului de monopol - stabilit de catre organisme internationale ale producatorilor si exportatorilor, fara participarea cumparatorilor (pretul practicat de OPEC pentru vanzarea titeiului);

pretul de acord - are la baza acorduri internationale incheiate pe produse intre tari exportatoare si importatoare;

preturi de interventie - sunt preturi minime la care agricultorii pot vinde excedentele lor, daca pretul pietei este considerat prea mic. Acest pret este menit sa garanteze un venit minim pentru producatorul agricol ;

pretul prag - este un pret minim pentru intarea produselor straine pe teritoriul Uniunii Europene;

preturi de restituire - in vederea stimularii exporturilor agricultorilor din Uniunea Europeana. Daca un agricultor exporta produse agricole la preturile mondiale, iar acestea sunt inferioare pretului intern comunitar, li se restituie agricultorilor diferenta fata de preturile mondiale.

Factorii care influenteaza nivelul si modificarea preturilor

Nivelul preturilor si modificarea acestora se gasesc sub influenta unei multitudini de factori cum sunt:

Factori care actioneaza dinspre cererea consumatorilor:

utilitatea atribuita bunurilor de catre consumatori;

venitul cumparatorilor;

volum nevoilor consumatorilor;

structura cererii de consum;

posibilitatea de substituire a unor bunuri:

Factori care actioneaza dinspre oferta producatorilor:

nivelul costurilor unitare de productie;

structura ofertei si corelarea acesteia cu structura nevoilor;

pretul bunurilor similare pe alte piete;

pretul bunurilor substituibile;

pretul bunurilor complementare;

calitatea produselor si gradul lor de complexitate.

Raportul dintre oferta si cerere.

Diversitatea conditiilor de livrare a marfurilor intre partenerii tranzactiilor de piata.

Factorii monetari, cererea si oferta de bani.

Tipurile de piata concurentiala existente pentru produsul respectiv.

Interventia guvernamentala atat in planul ofertei cat si in planul cererii, in sensul cresterii saun sensul reducerii lor.

Masurile specifice adoptate de catre stat pentru mentinerea unui echilibru social-economic.

Nivelul mondial al preturilor.

10) Cursurile de schimb valutar.

Reglementarile cu privire la politica de dumping

Acesti factori nu actioneaza izolat si se intrepatrund unii cu altii, influentand nivelul si dinamica preturilor.

Conceptul de concurenta. Instrumente si functii.

Concurenta este una din trasaturile de baza ale oricarei economii de piata, care exprima comportamentul specific al agentilor participanti la tranmzactii si atesta raportul dinamic de forte dintre acestia. Din punct de vedere economic, concurenta semnifica rivalitatea, lupta dusa cu mijloace economice si extraeconomice intre producatori si/sau comercianti, in scopul fabricarii si/sau desfacerii unor marfuri, cuceririi unor segmente de piata) si obtinerii de profituri ridicate. Astfel, competitia are in centrul ei interesul unei firme de a intrece, prin caile si mijloacele utilizate, unul sau mai multi subiecti economici din acelasi domeniu de activitate.

Instrumentele luptei de concurenta sunt :

A.    Instrumente economice -care pot fi:

a)      Concurenta prin pret:

directa - aplicata cu ajutorul pretului de vanzare, ea vizeaza in principal reducerea, initial, a costurilor de productie fata de cele ale rivalilor, iar apoi scaderea corespunzatoare a preturilor:

indirecta - se concretizeaza prin intermediul unor metode si mijloace care, desi nelegate in mod evident de pret, au ca efect comprimarea efectiva a acestuia: vanzari pe credit, facilitati la transport si/sau la punerea efectiva in functiune a unui bun , etc.

b)          Concurenta in afara pretului se realizeaza mai ales prin tehnici precum: particularizarea produsului, cresterea calitatii lui, reclama.

B.     Instrumente extraeconomice

a)      legale - furnizarea de informatii utile cumparatorilor, sponsorizari;

b)     nelegale si ilegale - falsificarea unor retete de fabricatie, incalcarea prevederilor in vigoare, presiuni morale, spionaj economic.

Functiile concurentei sunt:

optimizarea raportului input-output, in vederea atingerii eficientei;

stimularea creativitatii si initiativei;

satisfacerea intr-un grad cat mai inalt a necesitatilor de consum;

eliminarea de pe piata a producatorilor necompetitivi;

reducerea costurilor de productie si a preturilor de vanzare;

stimularea tendintei de egalizare a inzestrarii agentilor cu prod-factori de productie.

Concurenta nu inseamna disparitia cooperarii economice. Dimpotriva, ea presupune aceasta notiune, deoarece este imposibil ca in lumea actuala a schimbului sa existe agenti economici capabili sa evolueze fara sprijin pe piata. Fiecare are nevoie cel putin de furnizori, daca nu si de informatii, ori cooperarea reprezinta maniera deschisa de desfasurare a oricarei activitati, in vederea armonizarii nevoilor cu posibilitatile lor de satisfacere.

Formarea preturilor pe diferite tipuri de piete.

Piata cu concurenta pura si perfecta - presupune existenta unor raporturi de piata in legatura cu care sunt indeplinite doua conditii de principiu:

Toti producatorii sa-si vanda intreaga oferta, la pretul pietei, fara a putea influenta in vreun fel nivelul acestuia;

Toti consumatorii potentiali sa fie capabili sa achizitioneze in totalitate bunurile de care au nevoie, in cantitatea dorita, la acelasi pret de piata, pe care nici ei sa nu-l poata modifica dupa bunul plac.

Pentru a putea vorbi despre o piata cu concurenta pura si perfecta este nevoie sa fie indeplinite concomitent urmatoarele conditii:

atomocitatea pietei - adica exista un numar foarte mare de agenti economici identici care participa la oferta si la cererea bunului. Fiecare dintre ei are o dimensiune neglijabila in raport cu dimensiunea pietei, astfel incat nici unul din ei sa nu dispuna de o asemenea pozitie incat sa-i permita sa exercite vreo influenta in favoarea sa asupra cantitatilor oferite sau cumparate ori asupra nivelului pretului.

omogenitatea produsului - se refera la situatia in care toti producatorii produc acelasi produs omogen, cu trasaturi identice, creat in aceleasi conditii de acces la resurse, fara nici un fel de favorizare (publicitate de exemplu). Astfel, cumparatorilor le este indiferent de la care agent economic se aprovizioneaza pentru a-si satisface nevoile de consum;

accesul liber pe piata - in acest context, accesul sau iesirea intr-o/dintr-o ramura sau industrie nu este impiedicata de bariere tehnologice, juridice, financiare sau institutionale;

transparenta perfecta a pietei - se refera la informarea completa si oportuna a tuturor participantilor la schimb, privind tipul, natura, caracteristicile, pretul produselor, nivelul si structura cererii si a ofertei;

perfecta mobilitate a factorilor de productie - presupune libertatea si capacitatea fiecarui agent economic de a utiliza prod-factori asa cum considera ca e mai bine, pentru obtinerea celor mai profitabile rezultate economice.

Piata perfecta are doar un singur pret pentru acelasi produs. Daca ar exista doua nivele deferite de pret pentru un produs, cumparatorii s-ar grabi sa cumpere la pretul mai mic, fortandu-l asfel sa creasca.Vanzatorii s-ar grabi sa vanda la pretul mai mare fortandu-l astfel sa scada.

Formarea nivelului pretului pe piata cu concurenta perfecta are loc la nivelul punctului de echilibru dintre curbele cererii si a ofertei, situatii in care cantitatile cerute sunt egale cu cantitatile oferite.

Figura nr. 7

pret

C exces de O

cerere

P₃

E

P_E

P₁ exces de oferta

Q₁ Q₂ Q_E Q₄ Q₅ cantitate

Ca rezultat al interactiunii dintre cerere si oferta se formeaza un pret de echilibru, atunci cand se realizeaza egalitatea intre cantitatile cerute si cele oferite pentru un anumit bun. Din graficul prezentat rezulta ca cele doua curbe ale cererii (C) si ale ofertei (O), se intersecteaza in punctul E, in care se realizeaza pretul de echilibru (P_E) corespunzator cantitatii de echilibru (Q_E). Daca pretul de piata este mai mare decat pretul de echilibru, nu se mai realizeaza echilibrul pietei. La pretul p₃, producatorii sunt interesati sa creasca productia pana la nivelul Q₄, dar la acest pret cererea este numai Q₂. Apare astfel un exces de oferta, care va crea presiuni asupra pretului p₃, fortandu-l sa se apropie de nivelul pretului de echilibru, iar cantitatea produsa sa se apropie de cantitatea de echilibru Q_E.

Daca nivelul pretului de piata s-ar micsora sub nivelul pretului de echilibru (p₁), producatorii ar diminua cantitatea oferita la nivelul Q₁, in schimb cumparatorii datorita pretului mai redus ar spori cererea pana la cantitatea Q₅. Astfel, intre cantitatea ofertei si cea a cererii , apare un exces de cerere , care va influenta pretul pietei sa urce spre nivelul pretului de echilibru si astfel va stimula producatorii sa creasca oferta spre cantitatea de echilibru.

Pornind de la cele prezentate mai sus, putem spune ca:

pretul de echilibru apare spontan, ca un rezultat al jocului liber al fortelor pietei pentru fiecare bun si reprezinta acel nivel al pretului la cere are loc egalizarea cantitatii cerute cu cea oferita din bunul respectiv;

la nivelul pretului de echilibru se asigura volumul maxim al desfacerilor;

pretul de echilibru al unui bun se formeaza in legatura cu nivelul preturilor de echilibru ale celorlalte bunuri pe piata;

coincidenta intre cerere si oferta este un punct catre care piata tinde in baza presiunilor vanzatorilor si a cumparatorilor. In realitate pe piata exista in permanenta, fie o situatie de exces, fie o situatie de deficit.

Piata cu concurenta imperfecta. Trasaturile acestui tip de piata au in vedere faptul ca:

exista un anumit grad de atomizare a ofertei si a cererii, dar bunurile sunt diferentiate prin aspect, calitate, etc.;

in masa producatoriloe se deosebesc cativa care se impun, controland anumite segmente ale ofertei prin diverse mijloace;

nu exista o mobilitate perfecta a factorilor de productie;

se intalnesc situatii extreme (monopol, monopson), dar si situatii intermediare (oligopol, oligopson).

Monopolul presupune existenta pe piata a unui singur producator, care asigura intreaga oferta dintr-un bun ce nu poate fi inlocuit in consum, controland piata si impunand un pret de vanzare superior celui din concurenta de oligopol. Caracteristicile monopolului sunt:

oferta este concentrata in puterea unicului fabricant al unui produs nesubstituibil;

produsele sunt diferentiate;

exista controlul absolut asupra resurselor folosite si a rezultatelor obtinute;

informatiile asupra costurilor, preturilor si organizarii pietei sunt incomplete;

se constata rigiditate in utilizarea si mobilizarea prod-factorilor;

datorita impunerii de bariere la intrarea pe piata a altor posibili producatori, manifestarile concurentiale sunt suprimate.

In conditiile pietei de monopol pretul nu mai constituie un factor exogen firmei. Monopolul fixeaza pretul, prin faptul ca detine piata in intregime. Independenta monopolului rezulta din faptul ca este liber sa aleaga pretul pe care il doreste, pret care va avea, in mod evident, repercursiuni asupra nivelului cererii.

Oligopolul - semnifica acea stare a pietei in care numarul producatorilor/vanzatorilor de bunuri similare sau diferentiate este relativ redus, iar cel al cumparatorilor este mare. Desi ofertantii n-au posibilitatea controlului asupra preturilor, ei pot influenta piata atat din punct de vedere al productiei propriu-zise, cat si al pretului creat, in scopul maximizarii profiturilor. Drept urmare, hotararea unui agent nu poate fi complet independenta de deciziile celorlalti.

Daca piata este dominata numai de doua firme, se foloseste termenul de duopol.

Oligopolul cauta pretul convenabil pe piata, in raport cu gradul in care el se poate impune fata de concurenti, dar si fata de posibila reactie a acestora (sau fata de reactia consumatorilor).

Carecteristicile oligopolului sunt urmatoarele:

se inregistreaza un grad mare de concentrare economica;

intrarea si ramanerea intr-un sector sau altul sunt conditionate de elemente tehnico-economice si financiare;

se constata interdependenta dintre agentii economici ofertanti. De aceea este foarte important ca in luarea deciziilor sa se tina seama de reactia concurentilor.

Daca este vorba despre oligopoluri care produc bunuri omogene, competitia se realizeaza, in principal, prin intermediul preturilor. Daca este vorba despre oligopoluri care produc bunuri diferentiate, competitia se realizeaza atat prin intermediul preturilor, cat si in afara pretului. In ambele cazuri, la intrarea in ramura se practica utilizarea de bariere de diverse tipuri, avand in vedere: demensiunea productiei; mentinerea pietelor de desfacere; strategiile de pret; strategiile de produs; etc. Scopul agentilor economici monopolisti este de maximizare a profitului.

Modul de stabilire a nivelului pretului are anumite particularitati pentru diferite tipuri de oligopoluri. Pot sa apara situatii diametral opuse in mecanismul de cautare a pretului de echilibru in conditiile pietei de oligopol :

un mod de comportament oligopolist cooperant cum este cazul cartelului, atunci cand firmele recunoscandu-si interesul comun, se inteleg cu privire la nivelul si dinamica preturilor, la impartirea pietelor;

un mod de comportament necooperant, atunci cand oligopolistii abandoneaza interesul comun in favoarea interesului propriu, adoptand decizii proprii privind nivelul pretului, volumul productiei, etc.

In ipoteza comportamentului cooperant se porneste de la premisa potrivit careia toate firmele de pe o piata cu concurenta de oligopol decid sa coopereze in avantaj reciproc. Consecinta este aparitia cartelurilor, a grupurilor de fime care actioneaza ca o singura entitate economica mare. Un cartel reprezinta o intelegere libera intre mai multe firme mari din aceeasi ramura a productiei, care isi propun sa exercite un monopol pe piata, determina pretul si nivelul productiei pentru firma. Cartelul nu presupune o fuziune a firmelor. Fiecare firma actioneaza ca o unitate autonoma economic si juridic, pastrandu-si proprietatile dar limitandu-si independenta sa din anumite puncte de vedere conform intelegerilor intervenite in mod liber. Astfel, cartelurile pot fi simple sau perfectionate.

In cazul cartelurilor simple se stabilesc intelegeri intre firmele participante cu privire la:

limitarea pretului in sensul ca membrii sai se angajeaza sa nu vanda produsele pe piata interna la un pret sub cel convenit;

limitarea productiei si a ofertei la cota stabilita;

cartelul fixeaza zonele de desfacere a produselor pentru membrii sai.

Forma perfectionata a cartelului presupune constituirea si a unui birou central de vanzare care achizitioneaza cantitatile produse, pe baza cotelor-parti, la un pret fix, urmind ca vanzarile sa le realizaze acesta la un pret mai mare. Diferenta de pret va fi distribuita intre firmele care constituie oligopolul, proportional cu cotele parti livrate de fiecare dintre ei.

Principalul obiectiv al cartelului este de a maximiza profiturile combinate ale tuturor membrilor aderenti la intelegere. Marimea profitului este in functie de volumul vanzarilor si de nivelul costurilor unitare.

Acordurile intre membrii cartelului sunt destul de fragile, existand numerosi factori care determina destramarea lor:

obstacole legale cm ar fi legislatia 'anti-trust', prin care cartelurile pot fi interzise in anumite tari;

daca costurile si cererea catre firma difera, este dificil mai ales in cazul produselor diferentiate sa se stabileasca un pret unic de vanzare. Aceste diferente fac ca pretul care asigura profitul maxim sa difere de la o firma la alta.

In situatia cartelului necooperant, fiecare firma incearca pe cont propriu independent de celelalte, sa-si maximizeze profitul, urmand ca echilibrul pietei sa se infaptuiasca fie dinspre cantitatile de bunuri create, fie pretul stabilit, miscarea celuilalt element fiind lasata la latitudinea pietei.