Concurenta monopolistica si oligopolul

Concurenta monopolistica si oligopolul

Obiective:

Identificarea caracteristicilor concurentiei monopolistice.

Identificarea caracteristicilor oligopolului si analiza comportamentului firmelor atunci cand aceste firme colaboreaza si atunci cand sunt in concurenta.

Trecere in revista:

Acum cunoasteti cele doua structuri extreme ale pietii: concurenta perfecta si monopolul. Acum veti invata despre concurenta monopolistica si oligopol, cele doua structuri care exista intre cele mentionate mai sus. Acestea sunt structurile de piata in care functioneaza cele mai multe firme. Firmele din amandoua dintre aceste structuri au o inclinatie descendenta a curbei cererii pentru produsele lor, astfel fiecare are un oarecare control asupra pretului. Concurenta monopolistica este ca un turneu de golf in care fiecare jucator se lupta pentru un record personal. Firmele in oligopol sunt mai degraba ca jucatorii dintr-un meci de tenis, unde actiunile fiecarui jucator depind de cum si unde loveste adversarul mingea.

Concurenta monopolistica

In cazul concurentei monopolistice, multe firme ofera produse care difera usor. Asa cum expresia concurenta monopolistica sugereaza, aceasta structura contine elemente atat ale monopolului, cat si ale competitiei. Elementul "monopolistic" este faptul ca fiecare firma are un oarecare control asupra pretului sau. Din cauza ca produsele diferitilor furnizori sunt putin diferite, curba cererii a fiecarei firme are o inclinatie descendenta. Elementul de "concurenta" al concurentei monopolistice este faptul ca barierele de intrare sunt atat de joase incat orice profit pe termen scurt va atrage noi concurenti, eliminand profitul pe termen lung.

Caracteristicile pietii

Din cauza ca barierele de intrare sunt scazute, firmele in concurenta monopolistica pot, pe termen lung, sa intre si sa iasa din piata cu usurinta. In consecinta, exista destui vanzatori care se comporta intr-un mod competitiv. Exista de asemenea destui vanzatori care tind sa se piarda in multime. O firma particulara, care decide un pret, nu-si face griji in legatura cu reactia celorlalte firme de pe piata. De exemplu, intr-un oras mare, un restaurant individual, o benzinarie, o farmacie, o curatatorie chimica sau un magazin tind sa actioneze intr-un mod independent fata de concurenta.

Diferentierea dintre produse

In cazul concurentei perfecte, produsul tuturor furnizorilor este identic, cum ar fi un busel de grau. In cazul concurentei monopolistice, produsul difera lejer intre furnizori, ca in cazul diferentei dintre un post de radio rock si altul. Furnizorii diferentiaza produsele in patru modalitati principale.

Diferentele fizice

Cel mai evident mod in care produsele difera este aspectul lor fizic si calitatile lor. Diferentele dintre produse sunt in mod evident interminabile. Sampoanele, de exemplu, difera prin culoare, aroma, consistenta, capacitatea de a face spuma si designul sticlei. Ambalajul este de asemenea conceput astfel incat produsul sa se detaseze intr-o zona aglomerata, la fel ca ciorapii intr-o coaja de ou de plastic si iaurtul intr-un tub.

Locatia

Numarul si varietatea locatiilor unde un produs se gaseste sunt de asemenea niste mijloace de diferentiere. Unele produse par sa se gaseasca pretutindeni, inclusiv pe Internet. Gasirea altor produse cere unele cautari si calatorii.

Serviciile

Produsele difera de asemenea prin serviciile care le acompaniaza. De exemplu, unele restaurante care ofera mancare la pachet livreaza la domiciliu. Altele nu. Unele magazine care ofera produse en datail ofera prezentari ale produselor din partea unor angajati bine pregatiti. Altele sunt mai degraba de autoservire.

Imaginea produsului

Un ultim mod in care produsele difera sta in imaginea pe care producatorul incearca sa o dezvolte in mintea consumatorului. De exemplu, unele produse folosesc imaginea unei celebritati pentru a spori vanzarile.

Costurile diferentierii produselor

Firmele din cadrul concurentei monopolistice consuma mai mult pentru reclama si alte cheltuieli promotionale pentru a-si diferentia produsele. Acest fapt duce la o crestere a costului mediu. Unii economisti sustin ideea ca rezulatul concurentei monopolistice este crearea prea multor firme si diferentierea artificiala a produselor. Altii cred ca consumatorii sunt dispusi sa plateasca un pret mai mare pentru o posibilitate de alegere mai mare.

Despre firmele aflate in concurenta monopolistica se spune ca opereaza in . inseamna ca o firma ar putea sa-si coboare pretul mediu vanzand mai mult. Un asemenea exista, de exemplu, in cazul benzinariilor, farmaciilor, bancilor, magazinelor, restaurantelor, motelurilor, librariilor si florariilor.

Ca exemplu specific, analistii din domeniul industriei sustin ideea ca cele 22 000 de pompe funebre ale natiunii ar putea sa faca fata la 4 milioane de inmormantari, dar numai 2,4 milioane de oameni mor. Astfel industria opereaza la 60% din capacitatea ei. De aici rezulta un cost mediu mai mare al inmormantarilor deoarece resursele raman nefolosite in cea mai mare parte a timpului.

Oligopolul

Oligopolul este un cuvant care provine din greaca care inseamna "putini furnizori". Atunci cand te gandesti la "afacere mare", te gandesti la oligopol, o piata dominata numai de cateva firme. Poate trei sau patru firme sunt semnificative pentru trei patrimi ale productiei pietei. Din cauza ca in cazul oligopolului exista putine firme, fiecare trebuie sa ia in consideratie efectele propriilor actiuni asupra comportamentului rivalilor. Din industriile oligopolice fac parte piata otelului, uleiului, automobilelor, cerealelor pentru micul dejun si tabacul.

In unele oligopoluri, cum ar fi otelul sau uleiul, produsul este identic sau nediferentiat printre producatori. Astfel, un oligopol nediferentiat vinde o marfa, cum ar fi un lingou de otel sau un baril de ulei. In alte oligopoluri, cum ar fi automobilele sau cerealele pentru micul dejun, produsul este diferentiat intre producatori. Un oligopol diferentiat vinde produse care difera intre producatori, cum ar fi Ford si Toyota sau Wheaties de la General Food si Corn Flakes de la Kellogg's.

Firmele intr-un oligopol sunt interdependente. Din aceasta cauza, fiecare firma stie ca orice schimbare a preturilor sale, a productiei sau a reclamei poate duce la o reactie a rivalilor sai. Fiecare firma poate reactiona daca alta firma schimba vreunul dintre aceste aspecte.

Barierele de intrare

De ce au evoluat unele industrii intr-o structura de piata oligopola, dominata de doar cateva fimre, pe cand altele nu? Desi motivele nu sunt intotdeauna clare, la     un oligopol se pot gasi adesea urme ale unor bariere de intrare, cum ar fi sau numele marcii construit prin ani intregi de publicitate. Majoritatea barierelor care exista la monopol exista si la oligopol.

Poate cea mai importanta bariera de intrare este . Scara eficienta minima este cea mai scazuta rata de productie la care firma profita de toate . Daca scara eficienta minima a unei firme este relativ mare in comparatie cu productia industriei, atunci este nevoie doar de cateva firme pentru a produce cantitatea totala ceruta pe piata. De exemplu, o fabrica de automobile de ar putea produce destule vehicule pentru a acoperi aproape 10 la suta din piata Statelor Unite. Pentru a putea concura cu producatorii existenti, o noua companie trebuie sa vanda destule automobile pentru a ajunge la o scara de operare competitiva.

Pretul crescut de intrare

Investitiile totale necesare pentru a ajunge la marimea sunt adesea enorme. O noua fabrica auto sau o noua fabrica producatoare de cipuri pentru calculator poate costa peste 1 miliard $. Costul mediu pentru dezvoltarea si testarea unui nou medicament este de peste 300 milioane $. Reclama pentru un nou produs care sa concureze cu marcile stabile ar putea avea un cost enorm. O incercare ratata de a-si securiza un loc pe piata ar putea paraliza o noua firma. De aceea, majoritatea produselor noi vin de la firme deja existente pe piata, care sunt mai capabile de a rezista unei posibile pierderi. De exemplu, McDonald's a cheltuit 100 milioane $ pe incercarea ratata de a introduce Arch Deluxe. Unilever a pierdut 160 milioane $ atunci cand noul lor detergent, Power, nu a avut prindere.

Costurile de diferentiere de produse

Oligopolistii cheltuiesc deseori milioane si uneori miliarde incercand sa diferentieze produsele lor. Unele din aceste investitii ofera consumatorilor informatii pretioase si le ofera o gama mai mare de produse. Cu toate acestea, unele forme ale diferentierii produselor par a fi de mica valoare. Slogane ca "Generation Next" (Urmatoarea Generatie) sau "Always Coca-Cola" (Intotdeauna Coca-Cola) poarta putine informatii, insa Pepsi si Coke cheltuiesc sume enorme pe asemenea mesaje. In 2000, Coke a cheltuit aproape 2 miliarde $ pe publicitate. Investitiile pentru diferentierea produselor creaza bariere de intrare.

Cand oligopolistii cad la o intelegere

Pentru a scadea concurenta si a creste profitul, firmele oligopole, in special cele care ofera produse identice, pot incerca sa cada la o intelegere, sau sa hotarasca un pret. Aceasta intelegere consta in divizarea pietii si fixarea pretului. O organizatie este o grupare de firme care hotarasc sa se comporte ca un singur monopolist pentru a creste preturile pietei si a maximiza profitul grupului.

Comparate cu alte firme concurente, firmele unite produc de obicei mai putin, cer preturi mai mari, au un profit mai mare si incearca sa blocheze intrarea unor noi firme. Consumatorii pierd surplusul consumatorului din cauza preturilor mai mari si potentialele firme care ar dori sa intr sufera din cauza ca le este refuzata sansa de a concura.

Intelegerile si organizatiile sunt ilegale in Statele Unite. Chiar si asa, profitul monopolistic poate fi atat de tentant incat unele firme incalca legea. Alte tari sunt mai tolerante fata de organizatii. Unele chiar le sustin, cum este cazul celor 11 natiuni din OPEC, organizatia tarilor exportatoare de petrol. Daca membrii OPEC s-ar intalni vreodata in SUA, oficialii ar putea fi arestati pentru fixare de pret. Chiar daca sunt in afara legii in unele tari, organizatiile pot opera pe tot globul deoarece nu exista legi internationale impotriva lor.

Cel mai mare obstacol in mentinerea unei organizatii profitabile este tentatia de a incalca intelegerea. Oferind un pret cu putin sub pretul oferit, firmele individuale din organizatie isi pot mari propriile vanzari si profitul. O organizatie cand inselarea devine un obicei raspandit.

Un alt obstacol pentru organizatii este intrarea firmelor rivale. Profitul organizatiei atrage intrarea, intrarea creste aprovizionarea pietei si cresterea aprovizionarii duce la scaderea pretului. Succesul continuu al unei organizatii depinde astfel de abilitatea de a impiedica intrarea noilor firme sau de a face noile firme sa intre in organizatie.

In sfarsit, organizatiile, ca si monopoliile, trebuie sa-si faca griji de faptul ca schimbarile tehnologice le-ar putea eroda puterea pe piata. De exemplu, combustibilul pe baza de hidrogen ar putea inlocui benzina in cazul automobilelor.

Succesul initial al OPEC a atras atat de multi furnizori de petrol incat OPEC detine mai putin de jumatate din productia de petrol mondiala. Din aceasta cauza, OPEC a pierdut o mare parte din puterea sa pe piata. Eforturile pentru crearea unor organizatii in pietile mondiale de bauxita, cupru, cafea si alte produse au dat gres pana acum.

Cand oligopolistii concureaza

Din cauza ca oligopolistii sunt interdependenti, analizarea comportamentului lor este dificila. Intr-o extrema, firmele din industrie ar putea sa-si coordoneze comportamentul astfel incat sa actioneze ca in cazul monopolului, formand o organizatie, asa cum am discutat mai inainte. In cealalta extrema, oligopolistii ar putea sa concureze atat de brutal incat apar razboaiele de preturi, cum sunt cele care au izbucnit pe piata tigarilor, calculatoarelor, biletelor de avion si serviciilor de telefonie interurbana.

Acum ati trecut prin toate cele patru structuri ale pietei, incluzand concurenta perfecta, concurenta monopolistica, monopolul si oligopolul