Continutul si factorii determinati ai integrarii economice internationale

Continutul si factorii determinati ai integrarii economice internationale

Caracteristica esentiala a evolutiei economiei mondiale din a doua jumatate a secolului al XX-lea, integrarea economica internationala a determinat aparitia unor noi dimensiuni atat in relatiile economice dintre tari, cat si in cooperarea economica internationala si a dus la formarea unor noi centre de putere care au exercitat si exercita o influenta mare asupra raportului de forte din lumea contemporana.

In literatura economica, procesul de integrare economica internationala i se dau acceptiuni care variaza in limite destul de largi, de la un autor la altul si de la un curent de gandire la altul, precum si in functie de problemele noi, deosebit de dinamice care apar in economia mondiala. Se constata insa ca un element comun important al acestor opinii variate este faptul ca au in vedere caracterul obiectiv al adancirii interdependentelor economice dintre state in perioada postbelica si aspectele calitative noi pe care aceste interdependente le dobandesc mereu in economia mondiala contemporana. Orice demers teoretic cu privire la conceptul de integrare nu poate sa faca abstractie de manifestarea, cu o intensitate deosebita a procesului de globalizare, de mondializare si regionalizare a vietii economice si sociale. In conditiile actualei revolutii stiintifice si tehnologice, tarile trebuie sa-si gaseasca fagasuri noi de dezvoltare atat in cadrul national cat si in cel international. Se implineste astfel tot mai strans rezolvarea problemelor dezvoltarii si progresului fiecarei economii nationale, a intaririi interdependentei national-statale cu infaptuirea interdependentelor economice mondiale, a dezvoltarii regionale, subregionale si continentale.

Integrarea economica internationala reprezinta procesul complex de infaptuire a interdependentelor economice dintre economiile nationale, proces care se concretizeaza informarea si functionarea unor organizatii regionale, subregionale, zonal etc., cu caracter economic al statelor interesate, urmarindu-se dezvoltarea puternica si adancirea colaborarii dintre statele respective.

Procesul de integrare economica internationala are la baza institutionalizarea activitatii de colaborare economica a statelor participante. Insa, structura si mecanismele de functionare ale acestor organizatii integrationiste trebuie sa fie in conformitate cu interesele tarilor participante privind atat desfasurarea raporturilor reciproce cat si relatiile cu celelalte state ale lumii. Infaptuirea integrarii trebuie sa duca la inlaturarea formelor variate de discriminare care exista intre economiile nationale.

De asemenea organizatiile cu caracter integrationist si-au format prin participarea directa, nemijlocita a guvernelor tarilor in cauza. De stat abilitate din fiecare tara adopta si respectiv modifica acte juridice (tratate, acorduri etc.) privind formarea, directiile de evolutie, competentele si functiile acestora.

Integrarea economica internationala poate fi considerata o modalitate calitativ superioara de colaborare economica a tarilor, un raspuns la problemele complexe si variate cu care se confrunta statele lumii in conditiile adancirii interdependentelor economice internationale si care impun solutii adecvate de colaborare economica.

Ca urmare, aparitia si functionarea unor organizatii economice subregionale sau chiar la scara continentala, cunoscute sub denumiri variate - asociatii, uniuni, comunitati, uniuni vamale, piete comune, zone de liber schimb etc. - sunt rolul preocuparilor comune ale unor state de a rezolva probleme importante ale dezvoltarii economice cu care se confrunta realizand o cooperare tot mai stransa, facilitata de apropierea geografica sau alte elemente de ordin economic, social, politic, istoric etc. in consecinta, integrarea economica internationala nu se confunda cu integrarea care are alte semnificatii sau alte continut. Astfel integrarea economica pe plan international are la baza adancirea interdependentelor dintre ramurile complexului economic national-statal, a adanciri legaturilor dintre unitati din aceeasi ramura si din ramuri diferite, precum si dintre unitatile administrativ teritoriale ale tarii. Ea imbraca diverse forme, cum sunt: integrarea pe orizontala, in care sun cuprinse unitati ale caror activitati sunt complementare, integrarea pe verticala, care cuprinde unitati din ramuri diferite ale caror activitati sunt verigi succesive in circuitul economic national; integrarea agroindustriala, care reflecta procesul de intensificare a legaturilor de conlucrare dintre diferitele unitati industriale si agricole, uneori si de comercializare, reducandu-se verigile intermediare si sporind eficienta economica.

Tendinta puternica, obiectiva si de durata spre integrarea regionala sau subregionala este rezultatul actiuni unor factori multiplii , de ordin economic, politic si social-istoric, in conditiile adancirii interdependentelor economice dintre state.

In primul rand, printre factorii de ordin general care au determinat acest proces se numara amplificarea interdependentelor economice dintre statele lumii in perioada postbelica, pe fondul conditiilor specifice, zonelor adecvate de colaborare, potrivit relatiilor in dinamica lor, dintr-o zona sau alta si care sa permita fiecarei tari participarea la aceste forme de conlucrare care sa impulsioneze progresul sau economic in aceste conditii.

In al doilea rand, evolutia procesului integrarii economice internationale se afla intr-o stransa legatura cu dezvoltarea puternica a stiintei, tehnicii si tehnologiilor moderne, care impune transformarii structurale de profunzime si rapide, trepte si forme noi ale diviziunii mondiale a muncii, precum si modalitati adecvate de realizare a lor. Folosirea eficienta a potentialului material, tehnic, stiintific, uman, financiar al fiecarei tari impune largirea spatiului activitatii productive, a schimburilor, a circulatiei bunurilor materiale, a serviciilor, a rezultatelor cercetarilor stiintifice, persoanelor si capitalurilor pe plan subregional, regional etc. ca parte inseparabila a interdependentelor economice la scara planetara, a "mondializarii" vietii economice a popoarelor. Are loc o crestere a gradului de complementarizare a economiei nationale, iar varietatea modalitatilor de realizare a integrarii economice este urmarea unor evaluari mai aproape de realitate a acestei complementaritati.

In al treilea rand o seama de organizatii economice aparute in procesul integrarii sun o consecinta a preocuparii tarilor in curs de dezvoltare de a rezolva, pe calea conlucrarii economice, probleme comune cu care si datorita unor disfunctii din economia mondiala. Formele comune pe cere le imbraca organizatiile integrationiste ale acestor state urmaresc nu numai obtinerea unor resurse deficitare de catre participanti ci, indeosebi, marirea capacitatii pietei care se creeaza in acest mod.

In al patrulea rand se manifesta factori mai mult sau mai putin specifici unor grupe de state si unor perioade. Astfel, in cazul tarilor vest-europene care au fondat Comunitatile Economie Europene, si-au exercitat influenta si multi factori de ordin economic si politic specific situatiei internationale din deceniile imediat postbelice. Este vorba, printre altele, de probleme complexe ala reconstructiei economiilor nationale, in conditiile dramatice ale divizarii Europei in blocuri politico-militare si ale "razboiului rece" asa cum arata experiente istorica, formarea si consolidarea acestor comunitati economice in procesul integrarii vest-europene au permis acestor state sa infaptuiasca obiective de importanta vitala pentru progresul lor economic si sa se afle astazi printre tarile cu nivel ridicat de dezvoltare. De asemenea prabusirea regimurilor totalitariste au permis eliminarea numeroaselor restrictii si distorsiuni care se manifestau in perioada postbelica in relatiile economice dintre statele din vestul Europei si cele din Europa centrala si de Est.

In al cincilea rand, tendinta puternica de integrare regionala si subregionala are la baza si alte motivatii, cum ar fi, convergenta intereselor economice si vecinatatea tarilor, complementaritatea lor economice, presiunile concurentiale care vin din afara zonei geografice respective, tendintele hegemoniste intraregionale, comertul intraregional, efectuarea preferentiala de catre parteneri ai investitiilor in zona data etc.

Rezulta astfel ca integrarea economica internationala raspunde unor cerinte obiective ale dezvoltarii economice a statelor lumii. Pe baza unor asemenea factori, procesul integrarea economica interstatala este o realitate pe toate continentele si o componenta de baza a infaptuirii interdependentelor economice dintre state.

Raspunzand unor factori obiectivi si dinamici integrarea economica internationala trebuie sa se manifeste ca un proces constient, bazat pe o strategie stiintific fundamentata.

Totodata, intemeindu-se pe principiile democratice ale raporturilor dintre state, pe principii normale de drept international, procesul complex al integrarii economice internationale presupune participarea si aderarea libera, suverana a statelor, potrivit intereselor lor, la modalitati specifice de colaborare, caracterizate prin mare stabilitate in timp cu structuri organizatorice proprii care dispun de mijloace pentru infaptuirea obiectivelor urmarite.

De aceea, procesul obiectiv al integrarii economice internationale nu inseamna ca nu trebuie sa aiba drept consecinte pierderea individualitatii economiei nationale, micsorarea insemnatatii sau disparitia acestora, ori manifestarea unor elemente de vasalitate economica. Factorii obiectivi care determina procesul de integrarea economica internationala evidentiaza ca infaptuirea interdependentelor economice dintre state si prin acest proces, trebuie sa aiba ca finalitate procesul economic al fiecarei tari participante, intarirea interdependentei si suveranitatii nationale. In aceste conditii, atat economia nationala, cat si economia mondiala precum si economic la nivel regional sau subregional pot functiona cu bune rezultate nu aloca economiile nationale joaca rol de celule de baza.

Dezvoltarea economica a tarilor cere o ordine economica si politica internationala profund democratica, bazata pe pluralism pe interdependenta si suveranitate reala a tuturor tarilor, nu numai a unora. Strategiile internationale, regionale sau globale, de ordin economic, industria, agrar, financiar, ecologic etc. trebuie sa fie elaborate si adoptate pe baze democratice si sa tina cont in aplicarea lor, de interesele, regulile si valorile nationale, de armonizare a intereselor economice nationale in favoarea tuturor. Totalitarismul, care a fost invins pe plan politic si economic international in mai multe tari nu poate fi admis, in nici un chip, a fi reinstaurat pe plan international, regional sau subregional. Integrarea economica internationala inseamna cooperare fructuoasa, reciproc avantajoasa a tarilor, pe baza competitivitatii si concurentei loiale, respectarii principiilor democratice si in viata internationala, inlaturarii si prevenirii oricarei forme de dictat. In acelasi timp, regionalismul promovat prin procesul integrarii economice internationale nu trebuie utilizat in dauna organizarii si dezvoltarii multilaterale a comertului mondial si a circuitului economic international in ansamblu, a dezvoltarii ample a raporturilor economice dintre toate statele lumii.