Nevoia de normalizare si standardizare in audit

Nevoia de normalizare si standardizare in audit

Procesul de audit se desfasoara intr-un context stabilit de catre legislatia fiecarui stat. Chiar daca auditul financiar este solicitat de catre companii in scopul cresterii credibilitatii situatiilor financiare publicate de catre acestea, acest proces nu se poate desfasura la intamplare. Insusi faptul ca auditorul actioneaza ca un garant al bunei-credinte si al profesionalismului managementului unei anumite companii, implica obligatia morala pentru auditor de a asigura la randul sau un serviciu de o inalta calitate profesionala. Datorita importantei tot mai mare pe care auditul o capata in desfasurarea oricarei afaceri, in timp s-a impus necesitatea elaborarii de standarde profesionale in domeniu, care sa asigure o calitate minima a procesului de audit, si implicit o anumita prestanta profesiei de auditor.

Indiferent de legislatia adoptata de fiecare tara sau de prevederile standardelor internationale de audit, exista cateva caracteristici comune datorita atat internationalizarii afacerilor, cat si a influentei standardelor americane din domeniu sau a marilor cabinete de audit.

Spre exemplu, o mare parte din standardele americane de audit se regasesc si in standardele internationale de audit si determina conduita etica si profesionala a auditorilor. S-ar putea sintetiza astfel:

Standarde generale

Examinarea trebuie efectuata de catre o persoana care are o calificare profesionala adecvata ca auditor.

In tot ceea ce priveste misiunea incredintata, din punct de vedere mental trebuie mentinuta tot timpul o stare de independenta de catre auditor sau auditori.

O grija profesionala adecvata (due professional care) trebuie exercitata in timpul examinarii si pregatirii raportului.

Aceste standarde generale determina gradul de profesionalism pe care un auditor trebuie sa il indeplineasca. Cele mai multe misiuni de audit extern sunt efectuate de catre o persoana sau un grup de persoane care indeplinesc anumite cerinte legate de pregatirea profesionala. Rapoartele de audit, datorita faptului ca asigura gradul cel mai mare de credibilitate, sunt semnate de catre auditori. Acesta determina practic o presiune a utilizatorilor in ceea ce priveste nivelul de calificare profesionala a celor care profeseaza meseria de auditor.

Tarile dezvoltate din punct de vedere economic impun ca cei care doresc sa practice meseria de auditori sa adere inainte la o organizatie recunoscuta pentru profesionalismul ei in domeniu. Evident, cu cat utilizatorii doresc un nivel profesional mai ridicat al auditorilor, cu atat vor fi impuse conditii mai exigente pentru ca o anumita persoana sa faca parte din organizatia respectiva. Din acest punct de vedere, cele mai multe organisme profesionale prevad cel putin urmatoarele cerinte:

Cerinte privind pregatirea profesionala: studii de specialitate in domeniul financiar-contabil, de preferat studii universitare cu specializarea contabilitate.

Experienta privind practica in domeniu: inainte de acordarea dreptului de libera practica in domeniul de audit, candidatii trebuie sa aiba un numar minim de ani de practica de specialitate (de exemplu, intr-un cabinet de audit sau de expertiza contabila).

Promovarea unui examen de specialitate: acesta consta intr-o testare complexa, cu accent pe disciplinele de contabilitate.

Standarde de lucru

Auditul trebuie planificat in mod adecvat, iar asistentii, daca exista, vor fi supervizati in mod corespunzator.

Auditorii trebuie sa obtina o intelegere suficient de buna a sistemului de control intern, astfel incat sa poata planifica procesul de audit de o maniera care sa permita determinarea naturii, fondului de timp si intinderii testelor de audit care vor fi aplicate.

Auditorii trebuie sa obtina probe de audit adecvate si suficiente cu ajutorul verificarilor, observatiilor, interviurilor si confirmarilor, astfel incat sa formeze o baza suficient de solida pentru emiterea unei opinii in legatura cu situatiile financiare examinate.

Standardele de lucru sunt mult mai specifice (particularizate) decat standardele generale. Acestea se constituie pentru auditori in ghiduri profesionale de lucru care ajuta la intelegerea modului in care se colecteaza probele de audit pe care isi vor fundamenta opiniile. Cantitatea si calitatea probelor de audit care vor fi colectate se determina in functie de eficienta si credibilitatea pe care o prezinta structura de control intern a clientului. Din acest motiv cel de al doilea standard prevede intelegerea si verificarea sistemului de control intern. Cel de al treilea standard de lucru subliniaza importanta probelor de audit. Fara probe adecvate si suficiente nu se poate emite o opinie de audit, iar auditorul care ar face altfel ar da dovada de neprofesionalism si se expune unor sanctiuni profesionale si materiale destul de grave.

Standarde de raportare

Rapoartele auditorului vor specifica daca situatiile financiare sunt prezentate in conformitate cu referentialul contabil relevant (sau daca prezinta o imagine fidela).

Rapoartele de audit vor identifica acele circumstante in care exista abateri de la standardele contabile (de la imaginea fidela) in perioada curenta in raport cu perioada precedenta.

Daca nu se precizeaza altfel, informatiile din situatiile financiare trebuie privite ca avand un grad rezonabil de adecvare.

Raportul de audit trebuie sa contina fie exprimarea unei opinii vizand situatiile financiare in ansamblul lor, fie exprimarea faptului ca o astfel de opinie nu poate fi emisa. Cand nu se poate emite o opinie privitor la situatiile financiare in ansamblul lor, o motivatie a acestui fapt trebuie prezentata. In toate cazurile in care numele unui auditor este asociat cu situatiile financiare ale unei entitati, raportul trebuie sa contina indicatii clare privind caracterul examinarii pe care auditorul a efectuat-o, in cazul in care a avut loc o examinare, precum si nivelul de responsabilitate pe care acesta si-l asuma.