Criza economica din 1929-1933

Criza economica din 1929-1933

Criza economica mondiala a inceput brusc intr-o perioada de prosperitate si optimism economic, printr-un krach bursier pe Wall Street in octombrie 1929, cuprinzand Statele Unite si raspandindu-se apoi in intreaga lume. Criza financiara a fost un indicator al depresiunii generale a economiei mondiale: productia si preturile industriale s-au prabusit, marasmul agricol, latent dupa sfarsitul Primului Razboi Mondial, s-a accentuat, comertul international s-a dezorganizat. Somajul, mizeria, antagonismele sociale s-au extins.

In august 1929 se ajunsese la imprumuturi de 8.5 mld dolari SUA pentru finantarea operatiunilor speculative ceea ce a impins Indicele Dow Jones Industrial Average de la 191 puncte in anul 1928 la 381 puncte in septembrie 1929. Volumul imprumuturilor nu depasea masa monetara in sens restrans M1 care era de aprox. 26.6 mld dolari (M1 = banii aflati in circulatie + depozite care se pot transforma in lichditati).

Populatia cu economii, bancile si firmele investeau masiv in titluri corporative, speculand la bursa pe termen scurt, bazandu-se pe obtinerea unui castig mau bun dintr-un randament ridicat al valorilor mobiliare comparativ cu dobanda bancara. Pentru a stopa cresterea speculatilor, FED (banca federala) a decis cresterea ratei scontului/dobanzii la 6%.

Analizand separat M1 (masa monetara in sens restrans) si M2 (masa monetara intermediara = M1 + depozite pe termen mai mare de 2 ani) nu exista nici un indiciu ca s-ar fi putut ajunge in situatia in care bancile sa nu poata face fata platilor. Prin urmare, FED (banca federala) a judecat corect, la prima vedere. Dar, FED probabil nu a analizat in profunzime structura creditelor bancare, intrucat bancile nu finantau numai speculatiile la bursa, ci si creditul de consum. Apoi, nu trebuie neglijat ca in luna octombrie incepea un nou an financiar in SUA si toate companiile faceau raportari. Pe cale de consecinta, companiile doreau lichiditati ca sa faca plati in contul dividendelor. Asa este si acum. Nu in mod intamplator luna octombrie este o luna cu probleme in SUA. Desi, pana in luna mai a anului 1929, creditul speculativ s-a redus cu 650 milioane dolari, masura de crestere a ratei dobanzii adoptata de FED a restrans pas cu pas masa monetara din economie, ceea ce a condus la declansarea unei crize de lichiditate pe termen scurt, intr-un moment in care volumul tranzactiilor la bursa de valori atingea maxime istorice, iar cei ce jucau nu ma puteau sa-si inchida pozitiile intrucat, din lipsa de bani, nu gaseau cumparatori.

Prin urmare, FED nu a anticipat corect miscarile in piata de capital pe termen scurt si nu a tinut cont de platile ce urmau sa se faca in luna octombrie. FED ar fi trebuit sa micsoreze rata dobanzii ca sa evite o criza de lichiditate. Numai ca a procedat exact invers.

Dupa un maxim istoric in 3 septembrie 1929, Bursa de Valori din New York a scazut cu 17%, dupa care a inceput sa recupereze, dar pe un curs fluctuant. Criza financiara a debutat joi 24 octombrie 1929 si a atins un varf in cursul zilei de marti 29 octombrie. In 5 zile Dow Jones Industrial Average a pierdut 23%. Desi, economai americana intrase in recesiune, in 1930 existau semne de revenire. Totusi, erorile de politica au dus la o prabusire economica fara precedent. In iunie 1930, presedintele Hoover a semnat Legea Smoot - Hawley (de la numele celor doi senatori, initiatori ai legii) prin care tarifele vamale au fost majorate cu 52% pentru aprox. 20.000 produse din import. Legea Smoot - Hawley urmarea protectia produselor agricole americane in fata celor din import, mai ieftine si totodata mentinerea preturilor pe piata interna.

Legea a avut un efect dezastruos asupra economiei americane, intrucat si alte tari au adoptat masuri de retorsiune. Confruntandu-se cu un protectionism generalizat in comertul international, exporturile americane au scazut cu 61%, iar importurile cu 66%, ceea ce a impins economia americana in depresiune si odata cu ea si restul lumii. Pana in 1933, Produsul Internt Brut real al SUA a scazut cu 29%. Datorita cereri agregate scazute, preturile s-au redus la toate produsele in medie cu peste 30%. Numai produsele agricole au scazut cu 51%, in conditiile in care aprox. 30% din populatie lucra la acea data in agricultura. Intrucat nu a existat un plan de salvare, mii de banci au intrat in faliment. In intervalul 1929-1933, au disparut aprox. 10.000 banci, din 25.000 cat existau in 1929.

Contractia cererii agregate au fortat patronii sa-si restranga activitatea industriala sau sa o inchida. In anul de varf al depresiunii, 1933, somajul a ajuns la 24,9%, respectiv 12 milioane de persoane. Dar, in anul de varf al recesiunii se infiinteaza Corporatia de Finantare a Reconstructiei (Reconstruction Finance Corporation) pentru finantarea lucrarilor la autostrazi, a ipotecilor la imprumuturi agricole, a bancilor si afacerilor. Aparitia acestei corporatii, alaturi de modificarea legislatiei bancare (Legea Glass Steagall) au fost singurele masuri pozitive luate de administratia Hoover si care au ajutat economia americana sa-s revina putin in urmatorii ani, prefigurand sub aspect institutional, ceea ce Roosevelt a denumit 'New Deal'. Criza economica, acutizand infruntarile politice, a favorizat ascensiunea regimurilor autoritare, a agravat tensiunile internationale, a devenit o catastrofa la scara mondiala. Singura tara care nu a fost atinsa de aceasta a fost URSS. Anul de varf al crizei economice a fost 1932.

Wall Streetul se prabuseste prima data pe 24 octombrie 1929. La Bucuresti, vestile ajung insa mai greu. Marea criza economica sau Marea depresiune a fost o perioada caracterizata printr-o scadere dramatica a activitatii economice mondiale

Inceputul marii crize economice in Statele Unite este de obicei asociata cu prabusirea bursei de actiuni din ziua de marti (asa-numita Martea neagra) 29 octombrie 1929. Criza economica a avut efecte devastatoare, atat in tarile puternic industrializate cat si in cel mai putin dezvoltate, a caror economii depindeau in cea mai mare masura de exporturile de materii prime. Nivelurile comertului mondial au scazut rapid, la fel cum au scazut de altfel si veniturile personale, veniturile bugetare si profitul din afaceri. Orasele din intreaga lume au suferit puternic de pe urma crizei, in special cele care depindeau de industria grea. Activitatea in constructii a fost practic oprita. Zonele rurale a suferit de pe urmna scaderii preturilor marfurilor agricole cu 40 - 60%. [1] Mineritul si exploatare lemnului au avut probabil cea mai dramatica scadere, deoarece cererea scazuse puternic iar alternativele de reangajare a a muncitorilor mineri sau forestieri erau cele mai reduse.

Marea depresiune economica s-a incheiat in momente diferite in tarile globului. In majoritatea tarilor au fost concepute programe de refacere si cele mai multe au trecut prin diferite prefaceri politice, care le-au impins spre extremele dreapta sau stanga. Societatile bazate pe democratia liberala au iesit puternic slabite din criza si dictatorii precum Adolf Hitler, Iosif Vissarionovici Stalin sau Benito Mussolini au ajuns la conducerea unora dintre cele mai puternice state si au pregatit conditiile pentru declansarea in 1939 a celui de-al doilea razboi mondial.

Tarile industriale aveau milioane de someri, fabricile stateau inchise, institutiile de credit se prabuseau. O puternica concurenta incepe intre tarile capitaliste, ceea ce duce la un adevarat nou razboi comercial. Tarile capitaliste se vad nevoite sa-si reduca productia industriala.

Criza economica, al carei punct maxim a fost in anii 1929-1930 si care a atins toate tarile, in afara de U.R.S.S., a inceput sa cedeze spre 1933. Toate tarile au putut sa iasa partial din aceasta criza, intensificand exploatarea muncitorilor, taranilor si a tarilor coloniale sau inapoaite economiceste, precum si incepand pregatirile militare in vederea unui nou razboi.

Elev: Dragan Marius

Clasa: XI C