Cunoasterea stiintifica - unitate indestructibila dintre invatare si creatie. Formele de comunicare in stiinta

Cunoasterea stiintifica - unitate indestructibila dintre invatare si creatie. Formele de comunicare in stiinta

invatarea si creatia stiintifica

Cunoasterea stiintifica este un proces complex daca o privim si din perspectiva altor componente ale sale.

Continutul cunoasterii stiintifice este dat, fireste, de creatia stiintifica. Aceasta este componenta ei decisiva, definitorie.

Cunoasterea stiintifica include, dupa opinia noastra, si un segment de invatare stiintifica (de asimilare). Aceasta se refera, in primul rand, la procesul de invatare stiintifica, sistematica prin scoala, contribuind la realizarea progresului stiintific si tehnic incorporat in forta de munca, conform schemei care urmeaza:

A se vedea Victor Stoica, Metodologia cercetarii stiintifice falsifica realitatea economica, comunicare la Sesiunea stiintifica organizata de Institutul de Cercetari Financiare si Monetare "Victor Slavescu', Bucuresti, noiembrie, 1998. 62

Din sistemul de invatare stiintifica, in mod firesc, nu face parte invatarea prin ucenicie, la locul de munca.

In contextul cursului de metodologie a cercetarii stiintifice economice, invatarea se extinde nu numai in sfera documentarii stiintifice, ci si asupra procesului de explicare a fenomenului economic. In fine, invatarea se reia cu fiecare noua tema de cercetare stiintifica.

Cele doua componente ale cunoasterii stiintifice, cea de cunoastere stiintifica (1) si cea de invatare (2), se intersecteaza si suprapun pe zona invatamantului universitar:

in invatamantul superior este vorba de un invatamant profesional aprofundat si, in buna masura, actualizat in raport cu noile realizari stiintifice si tehnice;

in invatamantul superior, studentii invata sa faca cercetare stiintifica si efectueaza practic aceasta activitate sub indrumarea profesorilor.

Introducerea in continutul cunoasterii stiintifice a invatarii stiintifice este legata si de imprejurarea ca fiecare tema noua de cercetare in cursul vietii de munca reprezinta o invatare atat in fazele incipiente, cat si finale ale cercetarii. Nimeni nu poate crea nimic inainte de a invata perfect, riguros creatia inaintasilor.

Acceptarea includerii invatarii stiintifice in ansamblul sau in continutul cunoasterii stiintifice, alaturi de creatia stiintifica nu inseamna ca am nega intr-un fel oarecare diferentele nete dintre aceste doua componente ale cunoasterii stiintifice.

Astfel, a crea inseamna a urma intotdeauna alte trasee (circuite informationale) si cu alte interconexiuni, in timp ce a invata are semnificatia de a repeta de mai multe ori aceleasi trasee, in cadrul unor conexiuni stabilite.

Din aceasta particularitate organica a procesului de invatare intelegem ca:

nu orice invatare se converteste in creatie stiintifica;

pericolul instalarii conservatorismului si al invechirii cunostintelor este considerabil si chiar foarte actual, inclusiv in invatamantul din tarile dezvoltate.

Combaterea acestui pericol se realizeaza insa, astazi, in lume, pe scara larga, prin promovarea metodelor active, gandirii de invatare si prin organizarea activitatii de cercetare stiintifica, in invatamantul superior, a cadrelor didactice. Este si motivul pentru care economistul american Robert Solow, laureat al Premiului Nobel, adresa studentilor chemarea de a contribui la verificarea oricarei teorii, notiuni sau afirmatii din manualele de invatamant.

Formele de comunicare in stiinta

Asimilarea si incorporarea cunostintelor stiintifice in formarea (stiintifica) a fortei de munca si in productia de bunuri si alte servicii se realizeaza prin comunicarea cunostintelor stiintifice in principal prin intermediul lucrarilor stiintifice, al literaturii de specialitate.

Variatele categorii de lucrari stiintifice constituie tot atatea forme de comunicare a informatiei stiintifice. Dintre acestea, in cele ce urmeaza, retinem ca fiind mai importante urmatoarele:

A. Lucrari cu autoritate stiintifica, de consacrare:

Monografia este o lucrare stiintifica ampla, exhaustiva care abordeaza o problema, o forma sau o zona teritoriala; contine concluzii importante si cuprinzatoare privind caile, directiile si perspectivele de evolutie, probleme ce se mai cer clarificate. Este destinata publicarii in editura; dimensiunea este variabila, de la cateva sute, pana la cateva mii de pagini.

Tratatul abordeaza unitar si coerent cele mai importante concluzii, principii, teorii formulate in limitele unei stiinte, precum si metodele de investigatie. Oglindeste starea de dezvoltare a unei teorii stiintifice sau a unei stiinte. Este destinat publicarii si contine cateva volume si mai multe mii de pagini.

Manualul (se inrudeste cu tratatul) prezinta cunostintele, tezele, concluziile, principiile, teoriile unei stiinte in mod sistematic si in conformitate cu principiile didactice destinate formarii profesionale a specialistilor.

Manualele selectate intr-o prima forma, susceptibile imbunatatirii si completarii se numesc Note de curs.

Manualele universitare mai ample, cu un nivel mai inalt de abordare pot fi asimilate sau identificate cu tratatul. Toate variantele de manual pot face obiectul publicarii in editura.

Enciclopediile si dictionarele de specialitate sunt lucrari de referinta indispensabile in planul informatiei generale de specialitate. Cu unele exceptii, majoritatea nu includ rezultate originale, ci compileaza cu rigoare acumularile existente intr-un domeniu al stiintei. Fac obiectul publicarii, insumand unul sau mai multe volume, iar numarul de pagini este variabil.

B. Lucrari, pre si postconsacrare, vizand verificarea ipotezelor existente si formularea de noi ipoteze si directii de cercetare:

Studiul stiintific este o lucrare de cercetare stiintifica veritabila, care solutioneaza unele probleme si formuleaza altele noi, atat in planul ipotezelor, cat si al metodelor de cercetare; prefigureaza noutatile si tendintele viitoare de dezvoltare din stiinte. Dimensiunile studiului stiintific sunt mult mai reduse (decat lucrarile precedente), de regula situandu-se intre 20 si 100 de pagini. Unele se publica imediat, independent in brosuri sau in cadrul unor culegeri; altele mai tarziu, in functie de confidentialitate si alte interese.

Articolul stiintific este o forma prescurtata a unui studiu in care se redau principalele probleme, concluzii si propuneri in vederea publicarii in reviste de specialitate; are dimensiuni reduse, de regula pana la 20 de pagini.

Raportul de cercetare este rezultatul unui studiu stiintific in care se cuprind principalele constatari si solutii practice pentru un agent economic (firma, stat etc), in special cand studiul s-a facut la comanda, pe baza de contract. Rareori, cu clauza speciala se poate publica sub forma concluziilor sau daca nu, cu titlu de informare a opiniei publice stiintifice.

Raportul stiintific imbraca forma de Memoriu stiintific, in cazul in care concluziile stiintifice ale raportului se prezinta Academiei Romane sau altor foruri stiintifice interne si internationale.

Comunicarea stiintifica este un rezultat partial sau final al unui studiu stiintific individual sau in grup; este axata, de regula, pe o idee de baza, insotita de analize de confirmare sau infirmare a ipotezelor, cu caracter de informare sau de dezbatere stiintifica inaintea publicarii; este rodul unor cercetari indelungate, individuale sau de echipa. Se prezinta scris (circa zece pagini) pentru sesiuni de comunicari stiintifice, unde se expun in 5-15 minute.

Referatul stiintific este rezultatul unui studiu stiintific individual sau in grup, destinat prezentarii intr-o dezbatere stiintifica, cu o tematica de regula restransa (conferinta, simpozion etc), in vederea explorarii unor solutii si desprinderii unor concluzii si propuneri generale, cat mai larg acceptate, care preced decizii la scara firmei, ramurii, tarii si la scara internationala. Se prezinta scris (si tradus in limba straina, dupa caz, de regula, cu dimensiune intre 10-20 pagini care se expun oral, intre 5-15 minute, in functie de locul referatului stiintific in cadrul reuniunii si de importanta acestuia, apreciata de moderator. in cazul anumitor reuniuni stiintifice, nationale sau internationale, raportul stiintific se transmite inainte organizatorilor si se studiaza de cei interesati, astfel ca in zona respectiva se trece direct la dezbatere.

Interventia stiintifica este o forma de participare la o reuniune stiintifica prin care autorul comenteaza, apreciaza si corecteaza concluziile sustinute de un autor de comunicare sau de referat stiintific. Ea se expune oral pe durata a circa 5 minute; in forma scrisa ea cuprinde pana la 6 pagini.

C. Lucrari de popularizare a literaturii stiintifice:

Eseurile stiintifice prezinta concluziile si reflectiile stiintifice ale autorului intr-o problema de interes major, ca si opiniile altor oameni de stiinta, intr-o forma cat mai accesibila si pe cat posibil literara. Prin acesta se urmareste formarea si cucerirea opiniei publice pentru o problema de atitudine economica, sociala, culturala etc. Eseul stiintific se adreseaza in mod firesc unui public cititor cat mai larg posibil. Eseul stiintific poate avea dimensiuni restranse, ale unui paragraf, capitol, brosura sau ale unei carti.

Scrierile de popularizare se adreseaza celui mai larg public, constituindu-se ca instrument de cultura stiintifica, de convietuire si acceptare a unor produse, servicii sau schimbari pe care le genereaza un domeniu, o teorie stiintifica sau o tendinta in viata sociala, in plan national sau global.

Notele de lectura, comentariile si recenziile sunt forme relativ distincte de semnalare a aparitiei unor lucrari stiintifice, de evaluare cat mai exacta a mesajului stiintific si de plasare a unei lucrari stiintifice in randul celorlalte din literatura domeniului, existente in tara sau in strainatate. Oricine poate si trebuie sa realizeze astfel de lucrari, insa cele mai izbutite sunt, de regula, ale acelora care stapanesc domeniul stiintific caruia ii apartine lucrarea stiintifica.

Teza de doctorat si lucrarea de licenta sunt lucrari stiintifice asimilabile unora din cele prezentate mai inainte. Ele reprezinta faza de inceput a unei cariere stiintifice si didactice, si respectiv, de terminare a studiilor universitare.

Toate formele de comunicare reprezinta la un loc literatura economica de specialitate, suportul principal al informatiei stiintifice, documentele primare indispensabile asimilarii, invatarii stiintifice, formarii specialistilor si inovarii productiei de bunuri si de servicii in societatea moderna.