Uniunea Europeana si Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana

Uniunea Europeana si Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana

Uniunea Europeana

Este gruparea economica ce a inregistrat succesul de cea mai lunga durata in cadrul procesului integrator. Este o grupare alcatuita din 15 tari dezvoltate si industrializate, desi nivelul de industrializare difera semnificativ intre tarile membre.

In 1957, prin Tratatul de la Roma a fost creata Comunitatea Europeana, alcatuita din 6 tari membre (Belgia, Luxemburg, Olanda, Franta, Germania, Italia). Obiectivele Tratatului erau crearea unei piete comune in care tarile membre sa desfasoare politici comune agricole si regionale care sa sprijine dezvoltarea regiunilor mai putin dezvoltate din grup. Obiectivul final era crearea unei Europe unite care sa preintampine rivalitatile ce au dus la declansarea a doua razboaie mondiale in decurs de 30 de ani si care sa constituie un partener economic si politic de calibru egal pentru SUA.

La un deceniu de la creare, Comunitatea Europeana a devenit o uniune vamala, dar in continuare procesul de integrare a stagnat. In 1971, CE a aprobat un plan de dezvoltare pentru urmatorii 10 ani in care urma sa se realizeze o uniune economica. De atunci s-a creat o piata comuna in care insa se mai pastreaza bariere netarifare si impedimente in calea fluxului de forta de munca si de capital, majoritatea legate de problema dreptului de decizie nationala asupra politicii economice. Procesul luarii deciziilor in CE a devenit din ce in ce mai complex odata cu largirea comunitatii de la 6 la 12 membri (Marea Britanie, Irlanda si Danemarca au devenit membre in 1973, Grecia a fost admisa in 1981 iar Spania si Portugalia in 1985) si apoi la 15 membri (prin aderarea Austriei, Suediei, Finlandei in 1995). In actuala configuratie, Comunitatea Europeana este o vasta piata comuna cu o suprafata de 2.241.000 km² si o populatie de 367,8 milioane de locuitori, cu un PIB de 5767,2 miliarde de unitati monetare (ceea ce reprezinta aproximativ 25% din PIB mondial) si un PIB pe locuitor de cca 15.000 de unitati monetare. De asemenea, Uniunea Europeana realizeaza aproximativ 2/5 din comertul mondial, fiind cel mai mare importator de produse agricole, textile si imbracaminte, de exemplu.

In 1987 CE a votat Actul European Unic (AEU), un amendament la Tratatul de la Roma ce prevedea incheierea pana in anul 1992 a procesului de formare a Pietei Interne. Documentul a facilitat atingerea acestui obiectiv prin limitarea dreptului tarilor membre individuale de a se opune propunerilor CE. De asemenea, a largit atributiile Comisiei Europene in domenii cum sunt mediul inconjurator, politica monetara, sanatate, standarde de securitate si politica externa. Problemele nerezolvate de AEU privesc comertul cu servicii, politica agricola comuna, achizitiile guvernamentale, barierele tehnice in calea comertului si mobilitatea capitalului. Aceste probleme sunt controversate tocmai pentru ca decizia asupra lor implica un echilibru fragil intre cooperarea internationala si suveranitatea nationala.

In anul 1991, CE si EFTA au hotarat crearea Spatiului Economic European (SEE), cea mai mare si mai bogata 'piata comuna' europeana cunoscuta in istorie, deocamdata o mare zona economica libera. Cu toate ca anul 1992 a fost declarat anul final al integrarii economice regionale, analistii si factorii de decizie politica si-au dat seama ca integrarea este un proces continuu, un obiectiv ce nu poate fi infaptuit pana la o data stabilita.

Ideea perena de unificare europeana a culminat la intalnirea Consiliului European de la Maastricht (Olanda) din anul 1991, cand s-a cazut de acord asupra Tratatului privind Uniunea Europeana. Principalele prevederi ale acestui tratat se refera la: Marea Piata Europeana, Uniunea Economica si Monetara, Uniunea Politica, rolul Parlamentului European, cetatenia comuna etc. Acest Tratat avea menirea sa creeze, pana in anul 1999, o uniune economica si monetara a celor 15, cu o politica externa si de securitate comune, masuri comune in domeniul politicii sociale si o moneda unica (Euro).

In privinta extinderii UE spre est, prin integrarea statelor central si est-europene aflate in tranzitie la economia de piata, Tratatul de la Maastricht prevede, in articolul O, posibilitatea ca orice stat european sa devina membru al Uniunii Europene, daca indeplineste urmatoarele conditii: are un sistem de guvernamant bazat pe principiile democratiei; adopta o politica economica in concordanta cu principiile economiei de piata si concurentei libere; primeste avizul favorabil al Consiliului European.

Teama ca dupa crearea uriasei Piete Interne liberalizarea comertului intre tarile membre va fi insotita de crearea unei 'Fortarete Europene' in care se inaspresc barierele in comertul cu tarile nemembre, a determinat numeroase firme neeuropene, in special din Japonia si din SUA sa-si extinda prezenta in Europa. De exemplu, corporatia Toyota a investit 1 miliard $ intr-o firma de automobile din Marea Britanie. De altfel, tarile membre sunt divizate in privinta protectionismului. Germania, Marea Britanie, Danemarca si Olanda promoveaza, in general, un comert relativ liber, in timp ce alte tari membre, in special Franta si Italia tind sa fie mai protectioniste. O alta chestiune asupra careia interesele tarilor membre difera este aceea a politicii regionale, al carei obiectiv este dezvoltarea zonelor in declin sau mai putin dezvoltate din Grecia, Italia, Franta, Spania, Portugalia, Marea Britanie si Irlanda. Controversele privesc, in general, modul de elaborare si selectia proiectelor ce vor fi finantate din fonduri comunitare.

Problemele cu care se confrunta UE (rata inalta a somajului, o ramanere in urma in dezvoltarea noilor industrii bazate pe tehnologii inalte, mentinerea masurilor protectioniste in politica agricola comunitara, lipsa unor politici comune in domenii ca educatie, sanatate, protectie sociala, afaceri interne, securitate si afaceri externe) evidentiaza dilema fundamentala cu care se confrunta si statele participante la economia mondiala: cum sa profiti de beneficiile cooperarii si comertului international si sa pastrezi in acelasi timp niveluri politic acceptabile de control in politica economica si sociala. Aceasta dilema devine tot mai evidenta pe masura ce membrii UE incearca sa depaseasca piata comuna indreptandu-se spre uniunea economica si politica, inclusiv prin extinderea Uniunii spre est, extindere pe care Consiliul European de la Madrid (1995) o considera o necesitate politica si o ocazie istorica pentru Europa.
 

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana

Relatiile Romaniei cu CE dateaza din anul 1980 cand a fost semnat primul acord comercial al CE cu o tara din Europa de est.

Un nou acord de comert si cooperare a intrat in vigoare in mai 1991 iar in primavara anului 1992 au inceput negocierile pentru incheierea Acordului de Asociere la Uniunea Europeana, acord semnat la sfarsitul aceluiasi an, Romania devenind una dintre cele 6 tari asociate la UE (Bulgaria, Republica Ceha, Ungaria, Polonia, Romania si Republica Slovaca). Semnarea si aplicarea acestui Acord (intrat in vigoare la 1 februarie 1995) constituie inceputul unei etape noi in relatiile Romaniei cu UE, prevazand crearea treptata a cadrului legislativ si institutional pentru integrarea tarii noastre ca membru cu drepturi depline in Uniunea Europeana. Principalele prevederi ale Acordului de Asociere (cunoscut si sub denumirea de Acord European) permit crearea si dezvoltarea:

a) dialogului politic intre Parlamentul European si Parlamentul Romaniei;
b) unei zone de libera circulatie a marfurilor, capitalurilor si persoanelor;
c) cadrului de tranzitie cat mai rapida a Romaniei catre economia de piata.

In perioada martie-iunie 1995 a fost elaborata Strategia nationala de pregatire a aderarii Romaniei la UE si la 22 iunie 1995, in cadrul Consiliului European de la Cannes, a fost depusa cererea oficiala de aderare a Romaniei la Uniunea Europeana.

Momentul inceperii negocierilor de aderare urma sa fie determinat de Consiliul Uniunii pe baza evaluarii progreselor Romaniei in indeplinirea criteriilor de aderare, criterii stabilite in 1993 de Uniunea Europeana pentru toate tarile central si est-europene candidate la aderare si cunoscute drept criteriile de la Copenhaga. Aceste criterii sunt:

In baza Strategiei de pregatire a aderarii tarilor asociate din Europa centrala si de est si a masurilor prevazute in Cartea Alba a Comisiei Europene privind sprijinirea acestor tari in procesul de integrare, Romania urmareste integrarea sa in structurile europene prin 4 mijloace:

In iulie 1997 in documentul intitulat Agenda 2000 Comisia Europeana a evaluat cererile de aderare ale tarilor semnatare ale Acordurilor de Asociere si a decis ca in Romania procesul de reforma trebuie accelerat in vederea crearii unei economii de piata functionale.

In urma unei noi evaluari, in decembrie 1999, cu ocazia reuniunii Consiliului European de la Helsinki, Romania a fost nominalizata sa paseasca intr-o etapa mai avansata a procesului aderarii, si anume de Parteneriat pentru Aderare. Proiectand pe termen scurt (pentru anul 2000) si pe termen mediu (urmatorii 3 ani) obiectivele ce decurg din Acordul European, din Programul National de Dezvoltare si din Programele sectoriale prezentate Comisiei Europene in anul 1999, Parteneriatul pentru Aderare contureaza strategia si desemneaza instrumentele de sprijin ale UE (programele¹⁶ Phare, Sapard, Ispa) pentru progresul pregatirii de aderare.

Intre obiectivele anului 2000 in domeniul economic, Parteneriatul pentru Aderare a retinut:

Procesul de integrare a Romaniei in UE este un proces complex, de durata, care depinde de evolutiile interne legate de infaptuirea reformei economice, in primul rand de respectarea de catre Romania a prioritatilor stabilite prin Parteneriatul pentru Aderare.

BIBLIOGRAFIE

• V. SORECEANU- CRESTEREA ECONOMICA SI POLITICA IN DOMENIUL PROTECTIEI MEDIULUI NATURAL, teza de doctorat, ASE, Facultatea de Economie Generala, Bucuresti, 1998

• V. SORECEANU- CRESTEREA ECONOMICA SI MEDIUL NATURAL, ed Economica, Bucuresti 2000

• N. DOBROTA - ECONOMIE POLITICA, ed Niculescu, Bucuresti, 1999

• UNIUNEA EUROPEANA- INSTITUTII, POLITICI, ACTIVITATI

• V. PLATON- PROTECTIA MEDIULUI SI DEZVOLTARE ECONOMICA, ed Didactica si Pedagogica, Bucuresti, 1997