Economia faptica si economia teoretica

Economia faptica si economia teoretica

Cuvantul "economie" are un dublu inteles, iar pentru o mai buna perceptie trebuie facuta distinctia dintre cele doua dimensiuni ale economiei, Economia teoretica si Economia faptica, care sunt esentialmente diferite.

Economia faptica, reala se prezinta ca:

- un ansamblu de activitati si procese economice de productie, de repartitie, de schimb si de consum;

- o masa de bunuri si servicii economice rezultate din activitatile si procesele respective;

- o totalitate de participanti la organizarea si desfasurarea activitatilor si proceselor producatoare de bunuri si servicii;

- un sistem integrat de relatii sociale ce au loc intre subiectii economici.

De aici, desprindem concluzia ca economia ca practica sociala este un microunivers, in centrul caruia sta omul cu nevoile sale, un sistem global format din mai multe subsisteme, intre care se detaseaza ca importanta:

- omul, in dubla sa ipostaza: de producator - agent economic si consumator;

- unitatile economice, in care se integreaza si lucreaza oamenii;

- bunurile si serviciile economice;

- faptele si respectiv operatiunile economice;

- relatiile interumane de cooperare, de intrajutorare si de comunicare.

Economia reala a evoluat in ritmuri, proportii si coordonate diferite de la o epoca la alta, astfel incat atunci cand omul devine liber, in dublul sens: economic, deposedat de mijloacele de productie, si juridic eliberat de orice norme care-i limitau miscarea si il impiedicau sa-si vanda forta de munca oricui pe un timp determinat, economia reala devine ceea ce este si astazi:

- o economie de piata liber concurentiala;

- o economie puternic marcata de diviziunea sociala a muncii si de diviziunea manufacturiera, de fabrica;

- o economie in care munca fizica a omului este inlocuita de munca masinilor;

- o economie in care statul isi face simtita prezenta atat in calitate de element al suprastructurii cat si de agent economic;

- o economie cu randamente si eficienta crescande;

- o economie fondata pe profit, castig, bunastare materiala si spirituala.

Economia faptica, reala este baza aparitiei si existentei economiei teoretice, care este rezultatul observarii si cercetarii sistematice si permanente, efectuate de specialisti, si despre care se poate vorbi, in mod inddreptatit, dupa ce economia teoretica devine stiinta de sine statatoare. Aparitia economiei teoretice ca stiinta se datoreaza clasicilor englezi Adam Smith si David Ricardo, care sunt considerati adevaratii parinti ai economiei politice ca stiinta.

Ca exponenti ai capitalismului matur si ai burgheziei industriale in continua ascensiune, ei au ramas partizanii ordinii naturale si ai liber schimbismului, incluszand in sfera muncii producatoare de bunuri si venit net toate ramurile si pe primul loc industria manufacturiera, intelegand si explicand relatiile de determinare dintre diviziunea manufacturiera, productivitatea muncii si avutia nationala. Smith si Ricardo fundamenteaza stiintific comertul exterior prin teoria costurilor absolute si comparative (relative). Prin ei, ECONOMIA devine stiinta in adevaratul sens al cuvantului, intrunind cele trei conditii de baza pentru a fi socotita ca atare:

1. obiect de studiu propriu;

2. metoda de cercetare proprie;

3. sistem propriu de categorii si legi economice