Etica. Etica profesionala. Codul de conduita etica profesionala

Etica. Etica profesionala. Codul de conduita etica profesionala

Cele mai multe organizatii profesionale dispun un cod etic elaborat si rafinat pe parcursul timpului.

Cuvantul "etica" deriva de la grecescul "ethos", care inseamna "caracter". In timp ce moralitatea studiaza in principal notiunile de "bine" si "rau" in ceea ce priveste comportamentul uman, etica studiaza modul si motivatia pentru care oamenii actioneaza de o anumita maniera. In acceptiunea sa moderna, etica se bazeaza inclusiv pe moralitate avand drept obiectiv asigurarea unui cadru coerent de principii si repere care asista indivizii in obtinerea de cunostinte si acumularea de experienta in vederea adoptarii unor decizii etice.

O decizie etica poseda urmatoarele caracteristici considerate cumulativ:

este o decizie competenta, adica se bazeaza pe cunostintele si experienta acumulata;

este o decizie luata in contextul identificarii cu claritate, intr-o situatie particulara, a persoanelor interesate, a obligatiilor fiecarei parti implicate, precum si a problemelor specifice;

este o decizie echilibrata, in sensul ca permite identificarea si ierarhizarea principiilor etice relevante intr-o situatie particulara;

este o decizie pertinenta,    adica se bazeaza pe determinarea si estimarea tuturor optiunilor relevante de decizie si actiune;

este o decizie pragmatica, in sensul ca permite actionarea pe baza de obiective partiale, clare, posibil de atins, in mod obiectiv si responsabil tot timpul pana la formularea concluziilor.

Pe baza acestor caracteristici s-au creeat in timp diverse modele de luare a deciziilor. Modelele de luare a deciziilor nu sunt altceva decat procedee sistematice care ajuta indivizii in adoptarea unor decizii etice in diferite circumstante. Spre exemplu, atunci cand o anumita persoana se afla intr-o dilema etica, un astfel de model o poate ajuta sa identifice responsabilitatile, consecintele si prioritatile, astfel incat sa poata evalua rezultatele diferitelor modalitati de actiune.

Plecand de la conceptul de etica prezentat mai sus, etica profesionala preia cadrul de repere si principii generale ale eticii si le particularizeaza la nivelul unei profesii. Etica profesionala include standarde de comportament pentru un profesionist dintr-un domeniu, atat din punct de vedere pragmatic, cat si ideal. Spre exemplu, in timp ce din punct de vedere ideal, etica profesionala ii impune unui contabil sa lucreze la cele mai inalte standarde din domeniu, pentru a atinge cel mai inalt nivel de performanta profesionala, din punct de vedere pragmatic, contabilul trebuie actioneze de o asa maniera incat sa raspunda cerintelor publicului larg vis-à-vis de profesia sa. Un profesionist se raporteaza atat la principiile etice generale, actionand ca un individ responsabil,    cat si principiile etice profesionale, respectand un set de norme si valori profesionale.

Un cod de conduita etica profesionala este destinat in principal incurajarii unui comportament profesional ideal, dar trebuie elaborat astfel incat sa fie realist si aplicabil. Totusi, nici un cod de etica profesionala nu este exhaustiv, in sensul ca nu poate anticipa acele situatii in care este necesara exercitarea unui rationament profesional cu privire la adoptarea comportamentul etic; codul etic poate cel mult sa furnizeze principii care sa poata fi utilizate in aprecierea fiecarei situatii in parte.

Cu toate ca prevederile codului etic specific unei anumite profesii difera de prevederile unui cod etic apartinand unei alte profesii, ele au in comun cel putin un aspect: cerinta ca membrii respectivei profesii sa aiba o atitudine morala si profesionala cu mult superioara celei care le este impusa prin lege. Codul etic al profesiei de auditor nu face exceptie din acest punct de vedere.

De cele mai multe ori, codul de etica profesionala este cel care indica existenta unui corp de profesionisti, deoarece doar acestia au interesul de a impune anumite standarde de comportament pentru a putea elimina persoanele care afecteaza imaginea acesteia. Pentru a face o distinctie intre profesiile consacrate si non-profesii, Greenwood[1] releva existenta a cinci atribute care caracterizeaza o profesie:

Existenta unei teorii coerente. Existenta unei astfel de teorii intr-o profesie serveste la sustinerea si solutionarea rationala a celor mai complexe probleme care pot interveni in practica. De aceea, practicarea unei profesii nu necesita doar pregatirea teoretica, ci si experienta practica.

Autoritate. O profesie este caracterizata prin existenta unui organism profesional care are autoritatea de a impune normele de conduita etica si profesionala membrilor comunitatii profesionale respective. Totodata, membri profesiei sunt singurii care au unanim recunoscuta competenta in domeniul respectiv.

Sanctiuni ale comunitatii. Orice deviere majora de la comportamentul profesional acceptat de catre membrii profesiei respective este sanctionata rapid si eficient de catre organismul profesional.

Cod etic profesional. Existenta unui cod etic profesional obliga pe toti membrii profesiei respective sa adere la acesta.

Existenta unei culturi. Orice profesie opereaza prin intermediul unei retele foarte bine definite de companii profesionale, universitati si centre de cercetare, organizatii profesionale, toate acestea avand interese si scopuri comune. Interactiunea dintre aceste grupuri, prin rolurile pe care le indeplinesc in societate, genereaza o configuratie unica a acelei profesii, numita cultura profesionala.

Greenwood subliniaza totusi ca diferenta reala dintre o profesie si o non-profesie este mai curand cantitativa decat calitativa, deoarece aceste cinci atribute pot apartine, dar intr-o masura mai mica, unui domeniu care inca nu s-a definit ca o profesie de sine-statatoare. Diferenta consta mai curand din faptul ca profesiile bine definite si organizate poseda aceste caracteristici in cea mai mare masura.

De asemenea, Greenwood este de parere ca toate cele cinci caracteristici se regasesc intr-o mare masura in contabilitate, astfel incat ea poate fi definita ca o profesie de sine-statatoare:

are un fond de cunostinte teoretice si practice complexe si bine definite;

exista organisme profesionale care isi exercita autoritatea in privinta asigurarii serviciilor catre public;

aplica sanctiuni membrilor care nu se conformeaza cerintelor profesiei;

creeaza un cadru propriu de reglementare prin intermediul emiterii de norme profesionale si a codului de etica profesionala de catre organismul profesional;

are o imagine puternica in cadrul societatii prin intermediul culturii sale profesionale.