Forme de integrare corporatiste

Forme de integrare corporatiste

Asocierea, integrarea, fuziunea si achizitia

Companiile moderne ridica la rangul de necesitate orientarea lor spre exterior, deoarece ele trebuie sa produca si sa ofere pietei numai ce se cere efectiv ,ele trebui permanent sa-si orienteze activitatea in functiile de dorintele si necesitatile cumparatorului.

Aceasta presupune incadrarea companiilor in structura mediului ambiant, sincronizarea activitatilor lor cu dinamismul, formele si directia evolutiei acestui mediu.

Companiile se pot combina dupa mai multe modele,de la o retea relativ informala, pana la absorbtia unei entitati de catre alta. Formele de combinare variaza in functie de gradul angajarii si de nivelul organizatiilor care isi unesc fortele:

• Alianta strategica a doua entitati in urmarirea unor obiective strategice;

Asocierea a doua firme si crearea unei unei organizatii separate iar companiile care au creat-o devin de sine statatoare;

Integrarea pe orizontala (implica o combinare a unor firme care activeaza in acelasi domeniu de activitate, cum ar fi, de exemplu, fuzionarea unui lant de supermagazine cu un altul), pe verticala (reprezinta combinarea functiilor de-a lungul lantului productiv si al distributiei intre stadiul de materii prime si cel de produs oferit spre vanzare consumatorilor)sau Integrarea conglomerata care este obtinuta prin combinarea firmelor angajate in domenii diferite de activitate.;

Fuziunea reprezinta combinarea a doua firme intr-una singura, care va detine patrimoniile unite ale celor doua.

Ne vom referi in continuare la aspectele definitorii ale fuziunii, avantaje si efectele nedorite ale fuziunii.

Fuziunea contopeste doua organizatii intr-una, conform conditiilor acordului de fuziune . Acesta specifica forma platii, numerar, valori mobiliare, altele si in ce conditii tranzactia devine efectiva, data, reprezentantii partilor. Pe data efectiva entitatile dobanditoare emit actiuni sau ofera cash, in raport corespunzator fostilor actionari ai companiei tinta.

Activele, drepturile si raspunderile contractuale sunt mostenite automat de compania rezultata, daca nu se specifica altfel in documentele de fuziune.

Principalele avantaje ale mecanismului de fuziune sunt : procedura flexibila (actionarilor le este oferita orice forma de plata) , transferul automat al activelor si pasivelor companiei absorbite catre compania absorbanta, cresterea eficientei manageriale, cresterea capacitatii de finantare, transferul de tehnologie (al know how-ului), dispersarea riscurilor si accesul la experienta si la contactele partenerului pe piata locala (valabil in tranzactiile internationale).

Exista si efecte nedorite ale fuziunilor, iar dintre cele mai intalnite sunt: conflicte intre participantii la tranzactie (flexibilitatea in alegerea platii poate genera astfel de conflicte), disponibilizarea personalului (o conditie aproape implicita a fuziunii), diminuarea cererii pentru noile produse/servicii rezultate in urma fuziunii etc.

Din punct de vedere tehnic, fuziunile sunt de doua feluri : absorbtii si consolidari.

• Absorbtiile

Absorbtia (fuziunea prin 'inghitire') este combinatia a doua firme, in urma careia firma achizitoare isi continua operatiunile, dar firma achizitionata isi inceteaza existenta. Activele si pasivele firmei achizitionate sunt preluate de firma care supravietuieste tranzactiei. O absorbtie poate imbraca forma unei fuziuni statutare sau a achizitionarii de active a firmei tinta.

Fuziunea statutara, denumita astfel pentru ca este realizata in conformitate cu statutul firmei, actiunile firmei achizitionate sunt preschimbate direct pe actiuni ale firmei achizitoare, iar existenta legala a firmei achizitionate inceteaza in mod automat. Desi ea implica un schimb de actiuni pe actiuni, firma achizitoare poate cumpara actiunile firmei tinta cu plata in numerar sau in alte active financiare si apoi, ca singur actionar al firmei tinta, le poate schimba in cadrul unei fuziuni statutare.

Achizitionarea de active consta in aceea ca firma achizitoare cumpara activele si, de obicei, isi asuma si pasivele firmei tinta. Cumpararea se face in schimbul numerarului sau al unor active ale achizitorului. Dupa cumparare, singurele active ale firmei achizitionate sunt numerarul sau activele primite de la achizitor. Dupa ce sunt achitate pasivele neasumate de achizitor, firma achizitionata este lichidata prin distribuirea activelor sale catre actionari sub forma de dividend de lichidare. Apoi, firma achizitoare este dizolvata.

• Consolidarile

O consolidare este reprezentata de combinarea a doua sau mai multe firme intr-o corporatie nou creata : firmele A si B sunt combinate intr-o noua firma, C. Acest lucru este, de obicei, realizat prin schimbarea actiunilor ordinare ale celor doua firme pe actiuni ale noii firme, C. Activele si pasivele lui A si B sunt transferate firmei C, iar vechile firme A si B isi inceteaza existenta.

Decizia finala in evaluarea unei tranzactii depinde de analiza fundamentala a companiei, de momentul ales pentru investitie ,de fundamentele sectorului, de analiza detaliata a produselor si pietelor la care participa compania. Evaluarea trebuie sa cuprinda elemente despre mediul de afaceri si reglementarile aplicabile, impactul ciclului economic asupra companiei, si recunoasterea stadiului actual, distributia geografica si riscul de piata.

Din punct de vedere financiar se analizeaza structura costurilor, inclusiv materiale si forta de lucru, precum si usurinta de finantare a companiei si disponibilitatile de capital.

Din punct de vedere al pietei relevante, se face o analiza comparativa a concurentei, a canalelor de distributie si perspective de schimbare a acestora. Se examineaza caracteristicile si necesitatile clientilor principali, flexibilitatea pretului si expectatiile inflationiste.

In plus se evalueaza atu-urile managementului (varsta, experienta), sprijinul marcilor (publicitate si promovare), precum si posibilitati de extindere.