INFLATIA - Masurarea inflatiei

INFLATIA

1. Inflatia - notiuni generale

Definitia lui Brofenbrenner si Holzman din 1963 este mai plastica: "Inflatia este o stare de generalizare a excesului de cerere, in care "prea multi bani alearga dupa prea putine bunuri".

Deflatia este un proces monetar-material caracterizat prin scaderea durabila, pe termen lung a nivelului preturilor. Dezinflatia este un proces monetar-real care se manifesta prin incetinirea durabila si autointretinuta a ratei de crestere a nivelului general al preturilor. Ea exista intr-o tara unde rata cresterii preturilor este mai mica intr-un an, fata de anul precedent. Dezinflatie competitiva exista atunci cand o tara reuseste sa aiba o moneda puternica si o inflatie mai redusa decat a tarilor partenere. Stagflatia presupune cresterea in paralel a inflatiei si a somajului. Slumflatia presupune o inflatie accelerata pe fondul scaderii PIB(produs intern brut). Declansarea fenomenului inflationist poate fi urmarea importarii acestuia din alte economii, mai ales atunci cand moneda importatorilor e mai slaba decat a exportatorilor de inflatie.

Manifestarile specifice fenomenului inflationist sunt: cresterea preturilor, deficitul schimburilor cu strainatatea, scaderea calitatii vietii, cresterea armatei de someri, conflicte salariale, falimentul unitatilor neeficiente.

In mecanismul de producere a inflatiei distingem patru    etape: declansare, derulare, extindere si stagnare. Declansarea inflatiei este provocata de o serie de dezechilibre. Abaterile cererii agregate in raport cu oferta agregata, existenta si lansarea continua pe piata a unor cantitati mari de bani, dezechilibrul intre rata consumului si rata investitiilor. Cresterea tensiunii inflationiste prin accentuarea dezechilibrului cerere-oferta in sectoarele importante ale economiei, este urmata de presiunea inflationista, adica de cresterea autointretinuta, de ansamblu a preturilor si de al treilea moment care este socul inflationist, urmare a primelor doua faze sau a unor evenimente deosebite (socuri petroliere). Continutul celorlalte trei etape este sugerat de insasi denumirea lor: derulare, extindere, stagnare.

3. Masurarea inflatiei

Masurarea inflatiei se face cu ajutorul indicatorilor de preturi. Cel mai important indice de preturi este "Indicele preturilor de Consum" (IPC). Acest indicator masoara costul vietii, oferind informatii pretioase despre nivelul de trai dintr-o tara. Marimea costului vietii depinde de nivelul cheltuielilor curente efectuate intr-o anumita perioada de timp, de regula un an, pentru procurarea de bunuri alimentare, nealimentare si servicii necesare consumului populatiei.

"deflatorul PNB" este un indice al preturilor pentru intregul PNB si se calculeaza ca un raport intre PNB nominal si PNB real.

Pe baza acestor indicatori se calculeaza rata inflatiei:

, unde I poate fi IPC, IPP("Indicele Preturilor de Productie") sau deflatorul PNB.

4. Tipuri de inflatie. Cauzele inflatiei.

Orice exces de cerere (insuficienta a bunurilor sau fortei de munca) conduce la o crestere a preturilor si salariilor. Daca inflatia e deschisa economia continua sa functioneze cu un mecanism in care preturile sunt fixe. Inflatia reprimata apare atunci cand controlul guvernamental impiedica cresterea preturilor bunurilor de consum si a salariilor. Inseamna ca excesul de cerere este doar reprimat nu si redus. Cand controlul guvernamental inceteaza trebuie sa ne asteptam la cresteri de preturi si salarii.

Cand rata inflatiei are o singura cifra vorbim de inflatie moderata. Cand aceasta are doua, trei cifre avem de-a face cu inflatie galopanta, iar cand nivelul general al preturilor creste cu peste 50% lunar avem hiperinflatie.

Inflatia neanticipata, numai, este cea care afecteaza productia si ocuparea fortei de munca. In cazul inflatiei asteptate toate neajunsurile au fost prevazute si ca atare contracarate prin preturi indexate.

Cand ritmul de crestere a salariilor tine pasul cu ritmul de crestere a preturilor vorbim de inflatie echilibrata iar atunci cand ritmul de crestere al preturilor il devanseaza cu mult pe cel al salariilor, fenomenul este resimtit acut si inflatia este dezechilibrata.

Factorii care determina cresterea cererii globale sunt tot atatia factori care determina declansarea inflatiei. Printre ei se numara: sporirea inclinatiei spre consum si variatia cheltuielilor individuale cu investitiile in sectorul privat, cresterea cheltuielilor guvernamentale, sporirea ofertei de bani, combinatia dintre ultimele doua, cresterea exporturilor intr-o economie deschisa.

Inflatia provocata de costuri se deosebeste de inflatia provocata de cerere prin faptul ca preturile si salariile cunosc o crestere chiar inainte de a se ajunge la folosirea deplina a fortei de munca. A aparut in perioada datorita cresterii

Tipurile de inflatie prin costuri sunt de mai multe feluri: inflatie exogena prin costuri, inflatie prin preturi relative sau pretentii legate de venituri si inflatie de inertie.

1.Preturile de import ridicate pentru bunurile intermediare (vezi socul petrolului), adaosurile mari practicate de firme si aducatoare de profituri substantiale, salariile nejustificat de mari, rezultat al negocierilor intre patronat si sindicate sunt tot atatea cauze ale inflatiei prin costuri.

salariilor.

2. Agentii economici, de regula, compara produsul lor (sau pretul factorilor de productie) cu produsele (sau pretul factorilor) altor agenti economici. Un caz particular il constituie modelul comportamental in care un agent incearca sa mentina o relatie fixa intre pretul (sau salariul sau) si cel al unui grup de referinta, mentinand in mod artificial un anume nivel al pretului pe care nu-l justifica cheltuielile de productie. Preturile mari vor conduce la inflatie.

3.Gospodariile casnice si firmele incearca sa-si protejeze venitul real dorit ajustandu-si nivelul salariilor si preturile lor la inflatia viitoare asteptata. In masura in care cresterea nivelului preturilor este rezultatul unei incercari de protejare a venitului real al agentilor sau grupurilor de agenti, aceasta inflatie poate fi denumita "inflatie de inertie".

Deoarece nu se declanseaza tot timpul un soc al cererii sau al ofertei inflatia se desfasoara, de regula, in acelasi ritm avand de a face cu o inflatie inertiala. In conditiile inflatiei inertiale exista posibilitatea aparitiei stagflatiei, care inseamna prezenta unei inflatii accentuate in perioade cu somaj mare.

In concluzie, cei doi factori care, la nivelul fiecarei firme, apasa asupra preturilor sunt costurile si cererea. Pentru ansamblul economiei efectul cresterii preturilor asupra salariilor si al salariilor crescute asupra maririi costurilor declanseaza spirala inflationista. Conditiile economice generale care activeaza bucla inflatiei sunt:

-o crestere a contributiilor sociale sau fiscale ale firmelor mareste costurile, provoaca o crestere a preturilor si activeaza spirala inflationista.

-o explozie a preturilor la materiile prime importate creste costurile, declanseaza cresterea preturilor si porneste spirala inflationista.

-crearea excesiva de moneda (datorita deficitului bugetar sau unui exces de credit) actioneaza asupra cererii si da posibilitatea cresterii preturilor.

5. Cai de combatere a inflatiei

Antidotul impotriva inflatiei se compune in opinia multor economisti din urmatoarele patru ingrediente: blocarea preturilor, blocarea monedei, blocarea cheltuielilor publice, blocarea veniturilor si costurilor.

Cateva din caile de lupta impotriva inflatiei sunt formulate mai jos:

1.Evitarea crearii suplimentare de moneda si deci limitarea creditului care va duce la cresterea ratei dobanzii. Aceasta poate fi o cale simplista deoarece o intreprindere careia ii este refuzat creditul renunta la o investitie. Urmarea va fi cresterea somajului inaintea reducerii inflatiei.

2.Limitarea cheltuielilor bugetare de catre guvern    echivaleaza cu o comanda sociala mai redusa pentru firme ceea ce va conduce la un somaj mai mare. Dar nu e sigur ca somajul mai mare va reduce inflatia deoarece somerii fac presiuni asupra costurilor prin pretentiile de majorare a ajutoarelor de somaj.

3.Blocarea salariilor este o cale de stopare a inflatiei dar poate degenera in conflict social generalizat.

4.Efecte durabile in lupta impotriva inflatiei se vor obtine numai prin cresterea productivitatii muncii si prin intarirea concurentei. Cresterea productivitatii poate fi sustinuta numai prin investitii in tehnica noua, cercetare, in general in progres tehnic.

6. Legatura somaj - inflatie

Intre inflatie si somaj exista o relatie invers proportionala. Atunci cand rata somajului deviaza de la rata sa naturala, in general, se schimba si rata inflatiei. Cand rata somajului este mai mare decat rata sa naturala, inflatia va cunoaste procesul de reducere. Ea se va stabiliza cand somajul efectiv se va gasi la nivelul ratei sale naturale. In astfel de conditii inflatia nu va creste, dar nici nu va scadea. De aceea, pe termen lung singurul nivel al somajului care se impaca cu o inflatie stabila este rata naturala a somajului.