ORIGINILE SI FORMAREA ECONOMIEI MONDIALE

ORIGINILE SI FORMAREA ECONOMIEI MONDIALE

La originea economiei mondiale se afla proprietatea privata, deoarece aceasta permite realizarea schimburilor economice. La inceputuri, proprietatea era colectiva. Alti doi factori au contribuit la formarea economiei mondiale: diviziunea muncii (specializarea); aparitia plus-produsului (ceea ce se produce peste nevoile proprii).

Aparitia economiei mondiale a fost favorizata de dezvoltarea schimburilor la mare distanta, precum si de aparitia pietei mondiale.

Piata este locul in care cererea se intalneste cu oferta.

In evolutia formarii economiei mondiale, un moment important a fost reprezentat de sec. XVI, cand prima data toate regiunile cunoscute la acea data au fost unite prin relatii economice. Urmatorul moment important este reprezentat de prima revolutie industriala care se produce la sfarsitul sec. XVIII - inceputul sec. XIX in Anglia.

Pe baza revolutiilor istorice, formarea economiei mondiale a cunoscut 2 etape:

1) Mondializare prin comert exterior (Desfasurare de relatii economice internationale prioritar preponderent prin intermediul comertului); a inceput odata cu revolutia industriala si a durat pana la inceputul sec. XX.

2) Mondializare prin intermediul interventiilor straine (Relatiile dintre factori economici de pe tot globul se realizeaza prin intermediul interventiilor straine); de la sfarsitul primului razboi mondial.

Economia mondiala este un studiu al schimbului de activitati economice la care participa marea majoritate a agentilor economici de pe glob. Aceste schimburi economice nu se limiteaza doar la comert, ele includ si schimburi in domeniul cercetarii, produsului, consumului.

Trasaturi actuale ale economiei mondiale

Principalii actori sunt reprezentati de economiile nationale

Prezenta unor fenomene de globalizare, integrare si regionalizare

Economia mondiala este caracterizata de concurenta

Economia mondiala este un sistem caracterizat de interdependente.

In economia mondiala (si in orice economie de piata), perioadele de dezvoltare    alterneaza cu perioade de recesiune

Caracterul sau eterogen - Economia mondiala este formata din actori foarte diferiti

Economia mondiala poate fi reprezentata ca un sistem format din component fundamentale si elemente de conexiune: statele nationale, societatile trans-nationale, organizatii economice interstatale.

Elemente de conexiune: diviziunea muncii, Relatii economice internationale, piata mondiala.

Puterea este capacitatea unei entitati de a impune vointa sa asupra altei entitati, fie pe cale pozitiva (prin libera acceptare), fie pe cale negativa (prin constrangere).

Puterea economica reprezinta capacitatea de a controla procese si fenomene din economia mondiala sau de a impune anumite optiuni unor parteneri in relatiile economice internationale.

Factori de determinare a puterii la nivelul statelor nationale

Puterea fizica (data de suprafata si resurse naturale)

Puterea politica (stabilitatea sistemului politic, sprijinul populatiei pentru guvernanti, gradul de pregatire al administratiei

Puterea militara

Puterea economica

Puterea sistemului national de valori (inclusiv cele religioase)

Puterea comunicationala (capacitatea de a genera si transmite mesaje)

Aplicand aceste criterii, pe plan mondial exista trei tipuri de puteri

Puterea regionala (un stat)

Puterea mondiala (un stat care are posibilitatea de a juca un rol hotarator pe mai multe planuri)

Superputerea (un stat capabil sa manifeste o influenta semnificativa pe toate planurile

ECONOMIILE NATIONALE - PRINCIPALE COMPONENTE ALE ECONOMIEI MONDIALE

Economia nationala este unitara, datorita caracterului comun al activitatii existentei pietei inteme unice care constituie elementul fundamental al economiei nationale.

Economia nationala este un ansamblu de resurse materiale si umane, de activitati de productie ;i de schimburi de servicii care s-au constituit in ramuri, subramuri, sectoare de activitate, etc, intre care se stabilesc legituri reciproce pe baza carora se infaptuieste miscarea valorilor materiale si spirituale, se asiguri functionarea si dezvoltarea ecooomica a societitii.

Acest cadru are activitati economice tot mai diversificate si este integrat complexului economic.

Complexul economic national este ansamblul coerent in care activitatile econonuce sunt integrate atat pe orizontala cat si pe verticala. intr-un spatiu organizat unitar sub raport monetar. financiar. care are capacitatea necesara pentm stabilirea prioritatilor dezvoltarii. pomind de la criterii proprii de eficienta economica si este capabil de dezvoltare autocentrata si autointretinut.

Aceasta dezvoltare este imperios necesara pentm ca acel stat sa obtina independenta economica. Aceasta reprezinta capacitatea exercitarii depline a suveranitatii asupra formei de stmcturare economica a spatiului national, asupra folosirii resurselor nationale pentru elaborarea si aplicarea unor strategii de dezvoltare a stabilitatii modului de incadrare in diviziunea mondiala a muncii.

STRUCTURA ECONOMIEI NATIONALE

Poate fi abordata din mai multe puncte de vedere corespunzatoare criteriilor care stau la baza alcatuirii ei. Se disting urmatoarele tipuri de structuri ale economiei nationale:

Structura materiala - reflecta compartimentarea activitatii economico-sociale in cadmldiviziunii sociale a muncii corespunzator specializarii productiei in cadml societatii. Principalele ramuri existente in economia nationala sunt: industria, agricultura, constructiile, transporturile, telecomunicatiile, circulatia marfurilor, creditul, gospodaria comunala, invatamantul, cultura si arta, stiita, ocrotirea sanatatii, asistenta sociala.     Economia nationala poate fi structurata si pe domenii, sectoare de activitate:

> sectorul primar, ce include industria extractiva,agricultura si silvicuhura;

> sectorul secundar: industria prelucratoare si constructiile;

> sectorul tertial: serviciile;

> sectorul cuatemar: cercetare stiintifica.

Structura tehnica - pune in evidenta alcatuirea economiei nationale prin prisma instrumentelor si a tehnologiilor existente.

Structura demoeconomica - pune in evidenta gruparea populatiei active pe sectoare, ramuri, subramuri si in cadml lor pe sex, varsta, nivel de pregatire, etc.

Structura organizationala - evidentiaza:

Gruparea activitatilor economice pe domenii mari ce se constituie in subsisteme ale economiei nationale ( ex: subsistem comercial, financiar-bancar )

Compartimentarea activitatii pe niveluri si verigi organizatorice constituite pe baza diviziunii sociale a muncii

Structura teritoriala - reflecta compartimentarea economiei nationale pe zone si regiuni economice

Structura de proprietate - evidentiaza componenta, alcatuirea economiei nationale din punct de vedere al proprietatii

CIRCUITUL ECONOMIC MONDIAL

Una din trasaturile importante ale pietei mondiale = diversificarea formelor relatiilor economice intemationale si, pe aceasta baza, a componentelor pietei mondiale care cuprinde;

1. comertul international = totalitatea operatiunilor cu marfuri

2. fluxul intemational al serviciilor.

3. piata intemationala a capitalurilor - cuprinde operatiile legate de plasarea in/din strainatate a capitalurilor sub diverse forme (investitii directe, imprumuturi si cumparari de titluri de valoare)

4. piata tehnologiilor si a altor rezultate ale cercetarii stiintifice.

5. piata intemational a fortei de munca.

Toate acestea sunt in stransa legatura unele cu altele si cunosc o dezvoltare continua.

Circuitul economic mondial = totalitatea fluxurilor economice internationale de produse, servicii, capitaluri, forta de munca, cunostinte tehnico-stiintifice care iau nastere intre agentii economici din diferite tari.

Circuitul economic mondial:

- are caracter istoric, pentru ca s-a dezvoltat pe masura dezvoltarii fluxurilor     economice intemationale.

are caracter dinamic, pentru ca formele si continutul s-au perfectat continuu

are caracter obiectiv - fiecare economie nationala este obligata sa participe la circuitul economic mondial

Circuitul economic mondial - 2 tendinte:

Tendinta de mondializare a sistemului economic mondial - rezulta din dezvoltarea si apropierea accentuata dintre pietele de marfuri si financiare si prin cresterea accelerata a schimbului mondial

organizarea economiei mondiale in zone din ce in ce mai integrate (Europa Occidentala, America de Nord, Asia)

Componentele circuitului economic mondial pot fi structurate pe 2 criterii:

a) d.p.d.v. al naturii fizice:

• fluxuri comercile internationale
• fluxuri financiare valutare intemationale
• fluxuri de cooperare economica intemationala

b) d.p.d.v. al orientarii geografice:

• fluxuri intre tari dezvoltate (fluxuri Nord-Nord )
• fluxuri intre tari dezvoltate si tari in curs de dezvoltare (Nord-Sud )
• fluxuri intre tari dezvoltate si tarile Europei de Est ( Est-Vest)
• fluxuri intre tarile Europei de Est si tari in curs de dezvoltare (Est-Sud )
• fluxuri intre tari in curs de dezvoltare ( Sud-Sud )
• fluxuri intre tari apartinand aceleiasi grupe, comunitati economice sau zone geografice