Eficienta utilizarii factorilor de productie

Eficienta utilizarii factorilor de productie

1 Eficienta economica - formele eficientei economice

Eficienta economica:

- este forma concreta cu cea mai larga sfera de actiune pe care o imbraca rationalitatea economica;

- este cerinta fundamentala care se impune in toate activitatile economice;

- pune in balanta eforturile (cheltuielile) cu veniturile (rezultatele) agentului economic.

Eficienta economica reprezinta maximum de bunuri economice si valoare noua ce se poate obtine la un moment dat cu minimum de factori de productie utilizati si consumati.

Activitatea unui agent economic este eficienta atunci cand incasarile obtinute din vanzarea bunurilor pe piata sunt mai mari decat cheltuielile care s-au facut (incasari > cheltuieli).

Modalitatile de exprimare a eficientei economice (E_c) sunt:

a) prin randamentul factorilor de productie utilizati:

E_c = V_r / C_Fp,

unde

V_r = venituri realizate;

C_Fp = consumul de factori de productie.

- exprima veniturile obtinute la unitatea de factor de productie consumat, deci eficienta economica este cu atat mai mare cu cat rezultatele obtinute sunt mai mari;

b) prin consumul factorilor de productie, pentru obtinerea rezultatelor:

E_c = C_Fp / V_r

- exprima consumul de factori de productie pentru obtinerea unei unitati de venit, deci E_c este cu atat mai mare cu cat consumul de factori pe unitatea de produs este mai mic permitand sporirea ofertei de bunuri prin economisirea de factori.

Eficienta economica se prezinta sub doua forme principale:

1. Rentabilitatea - capacitatea unei activitati economice de a aduce profit.

- are un prag minim (punct de echilibru), reprezentat de egalitatea dintre volumul incasarilor firmei din activitatea sa si volumul costurilor efectuate pentru obtinerea veniturilor respective;

- se exprima absolut - prin marimea profitului obtinut; relativ - prin rata rentabilitatii, calculata ca rata a profitului (R_pr)

R_pr = (profit / costuri totale) x 100

2. Productivitatea reprezinta rodnicia sau randamentul cu care sunt utilizati factorii de productie.

- nivelul productivitatii (W) se calculeaza ca raport intre productia obtinuta (Q) si factorii implicati (F).

W = Q / F

2 Productivitatea muncii

Productivitatea muncii reprezinta rodnicia cu care se cheltuieste munca umana. Productivitatea apare sub urmatoarele forme:

Nivelul productivitatii muncii exprima cantitatea de produse (Q) obtinuta intr-o unitate de timp (t) sau consumul de munca necesar obtinerii unei unitati de produs.

W_m = Q / t, sau W_m = t / Q

Cantitatea de munca utilizata se poate exprima nu numai prin unitati de timp, ci si prin numar de lucratori.

Dinamica productivitatii muncii exprima cresterea ei in timp si se calculeaza sub forma indicelui de crestere a productivitatii muncii, exprimandu-se procentual.

I_Wm = (W_m1 / W_m0) x 100,

unde

W_m1 = nivelul productivitatii muncii din perioada curenta;

W_m0 = nivelul productivitatii muncii din perioada anterioara, de baza.

Asupra nivelului si dinamixcii productivitatii muncii influenteaza urmatorii factori:

- factori tehnici:

. gradul de inzestrare tehnica,

. tehnologia existenta in productie,

. nivelul atins de cercetarea stiintifica etc.;

- factori economici:

. organizarea productiei si a muncii,

. nivelul calificarii lucratorilor,

. cointeresarea materiala etc.;

- factori sociali:

. nivelul de trai,

. conditiile de munca,

. responsabilitate etc.;

- factori educationali:

. pregatirea scolara si profesionala,

. nivelul de cultura;

- factori psihologici:

. grad de adaptabilitate la disciplina muncii;

. satisfactia adusa de munca;

. climatul relatiilor cu ceilalti lucratori;

. traditii, obiceiuri, religie etc.;

- factori structurali:

. evolutia structurii productiei, a structurii de ramuri tehnice etc;

- factori naturali:

. conditii de clima, fertilitate;

. accesibilitatea resurselor naturale etc.

- factori ce decurg din gradul de integrare a economiei nationale in economia mondiala:

. tipuri de specializare tehnica si economica;

. gradul de competitivitate a produselor nationale pe piata mondiala etc.

Caile de sporire a productivitatii muncii sunt urmatoarele:

- promovarea tehnologiilor noi;

- buna organizare si conducere a activitatii economice;

- climatul social adecvat al muncii;

- competenta profesionala a factorului uman;

- realizarea motivatiei economice a participantilor la productie.

Nevoile nelimitate si in continua diversificare, pe de o parte, si resursele rare, limitate pe de alta parte, impun cresterea productivitatii muncii pe aceasta baza putandu-se obtine:

- bunuri economice mai multe cu cheltuieli mai putine;

- costuri mai mici pe unitatea de produs;

- valoare nou-creata mai mare pe unitatea de factor utilizat si consumat;

- preturi si tarife stabile eventual mai mici;

- PIB pe total si pe locuitor in crestere constanta si apreciabila;

- investitii nete mai mari, cresterea economica si a gradului de ocupare a fortei de munca;

- cresterea salariilor, nivelul superior al productivitatii muncii facand posibila sporirea acestora;

- costuri nationale egale sau mici decat cele straine;

- nivel de trai si calitate a vietii mai bune si mai apropiate de cele ale tarilor dezvoltate.

3 Cai de crestere a eficientei economice

Aprecierea eficientei economice a unei activitati presupune luarea in considerare a implicatiilor economice si sociale ale acesteia. O activitate economica este eficienta nu numai atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile, ci pentru societate are eficienta reala daca se desfasoara in conditii de compatibilitate cu mediul natural, evitand degradarea acestuia.

Cresterea eficientei economice presupune:

- competitia libera si loiala dintre agentii economici;

- cunoasterea cererii pe piata si anticiparea ei;

- promovarea tehnologiilor moderne;

- alegerea si utilizarea celor mai bune metode de management si gestiune.

Evolutia eficientei economice reflecta raportul dintre echilibru si dezechilibru in economie.