MEDIUL EXTERN AL FIRMEI - DEFINIRE, COMPONENTE. MICROMEDIUL FIRMEI. MACROMEDIUL FIRMEI

MEDIUL EXTERN AL FIRMEI - DEFINIRE, COMPONENTE.     MICROMEDIUL FIRMEI. MACROMEDIUL FIRMEI

In activitatea oricarei firme, mediul sau ambiant joaca un rol esential in definirea strategiilor sale, in sesizarea si folosirea oportunitatilor de dezvoltare, constituind practic suportul realizarii obiectivelor de crestere economica, de profitabilitate sau doar de supravietuire. Mult timp, activitatea agentilor economici a fost studiata doar din punct de vedere al capacitatilor de productie si a profitului obtinut,    analiza mediului global sau a celui concurential fiind fie ignorate, fie rezumate la analiza cotei-parti de piata a firmei. Teoreticienii si practicienii analizei-diagnostic au inteles apoi ca firma functioneaza ca un sistem deschis al sistemului global, fiind permeabila la influentele mediului sau, pe care la randul ei este susceptibila de a-l influenta in mai mica sau mai mare masura, in functie de diverse caracteristici precum: marimea firmei, cota parte de piata, natura activitatii sale, tipul de piata pe care evolueaza, competitivitatea sectorului etc.

In opinia lui Phillip Kotler, mediul firmei, pe care acesta il numeste "global" poate fi definit ca fiind "ansamblul factorilor si fortelor externe intreprinderii care sunt in masura sa-i afecteze acesteia maniera de dezvoltare".

Interesanta este si conceptia specialistilor francezi care considera mediul ambiant al firmei ca fiind constituit din "ansamblul organizatiilor, actorilor si factorilor a caror existenta este nesusceptibila de a influenta comportamentul si performantele agentului economic". In aceeasi linie de gandire, se diferentiaza mediul intern, in care sunt incluse comportamentele indivizilor sau grupurilor de indivizi din cadrul firmei, care influenteaza deciziile si actiunile celorlalti membri ai staff-ului acesteia, de mediul extern firmei, respectiv institutiile si factorii care pot influenta firma din afara ei.

Mai orientata spre notiunea de piata, definitia mediului extern al firmei asa cum este vazuta ea de catre englezii Hill si Sullivan este urmatoarea: "mediul firmei consta in acei factori ce scapa controlului sau imediat si care sunt capabili sa-i influenteze relatiile cu partenerii de mediu".

Existand in mod obiectiv, sub forma unor conditii, constrangeri, bariere sau oportunitati exterioare adesea necontrolabile, mediul extern nu are aceeasi fizionomie pentru toate firmele dintr-un anumit spatiu economico-geografic. Fiecare dintre firmele apartinatoare unui mediu extern "comun" percepe in mod diferit presiunile exterioare, in functie de profilul, marimea, notorietatea dobandita si politica pe care o promoveaza. In orice caz, in structura mediului se disting mai multe componente, cu pozitii si grade de semnificatie variabile de la o firma la alta.

Analiza structurii mediului extern al firmei se poate efectua luand in calcul mai multe criterii, dintre care cele mai importante sunt natura elementelor componente si modul lor (direct sau indirect) de influenta asupra activitatii firmei. Istoric vorbind, treptele de influenta care au dus la detectarea dupa natura a componentelor de mediu s-au succedat de la cele proxime firmei pana la cele mai indepartate, fiind astfel delimitat mai intai mediul "imediat" al acesteia si apoi mediul "larg", prin extinderea celui dintai.

Cu timpul, notiunilor de mediu "imediat" sau specific si de mediu "largit" sau "extins" le-au luat locul conceptele de micromediu, respectiv macromediu, imbracate asa cum isi exercita influenta combinata asupra sistemului deschis care este firma. Este de remarcat ca elementele fiecarei trepte de influenta nu au impact numai asupra comportamentelor treptei adiacente, ci se manifesta pana la nivelul firmei, care receptioneaza practic cu o acuitate mai ridicata sau mai redusa toate tipurile de presiune din partea fortelor ce alcatuiesc mediul sau.

1.1. Micromediul firmei

Acesta cuprinde acei factori externi care influenteaza in mod direct, nemijlocit firma, iar aceasta poate exercita un anume control asupra lor, influentand la randul ei prin actiuni specifice configuratia micromediului. Pot fi identificate zece forte ale micromediului, grupate in doua trepte structurale, astfel:

Furnizorii

Furnizorii unei firme sunt acei factori economici de mediu care ii ofera acesteia resursele necesare pentru desfasurarea propriei activitati. Cand spunem resurse, ne referim la toata tipologia lor: materiale, umane sau financiare. Astfel, furnizorii trebuie priviti nu numai in acceptiunea lor traditionala, ci si ca prestatori de servicii private sau publice (unitati de transport, reparatii si intretinere, posta, telefon, telegraf, provideri de Internet) sau furnizori de resurse umane (oficii de distribuire a fortei de munca, organizatorii de targuri de joburi, unitatile de invatamant si pregatire profesionala, head-hunterii). Totusi, ponderea covarsitoare a furnizorilor "de contact" este data de firmele furnizoare de bunuri si servicii compatibile cu activitatea firmei.

Modul in care furnizorii pot influenta organizatia analizata depinde de cateva elemente care induc vulnerabilitati de o parte sau de alta a ecuatiei. Astfel, firma-clienta va fi vulnerabila in fata furnizorului sau daca:

acesta este unicul detinator al patentului pentru produsele/materiale/serviciile pe care i le livreaza;

acel produs ce face obiectul relatiei intre cei doi nu poate fi substituit, fiind in acelasi timp esential procesului de productie al firmei;

schimbarea furnizorului implica costuri ridicate, ceea ce este in general valabil avand in vedere ca o relatie avantajoasa cu un furnizor se construieste in timp, pe masura ce ambii parteneri capata incredere si isi acorda facilitati reciproc;

furnizorul este mai puternic (diferenta de marime) decat firma-clienta sau pur si simplu daca firma in cauza prefera produsele/serviciile acelui furnizor din diferite motive.

In aceste situatii, firma se gaseste sub o puternica presiune cel putin din partea acestei forte a micromediului sau: furnizorii. In cazul contrar (firma este mai mare ca talie decat furnizorii sai, produsele sunt usor de inlocuit, firma nu depinde de un numar restrans de furnizori sau costurile de schimbare a furnizorului sunt reduse), firma insasi se gaseste in pozitia de a-si exercita prin actiunile sale influenta asupra unei componente a micromediului, puterea sa de negociere cu furnizorii fiind ridicata. Un exemplu in acest sens il constituie firma Benetton, producatoare de articole de imbracaminte si accesorii, prezenta si pe piata romaneasca. Desi politica firmei este aceea de a franciza circa 80% din productia sa, fiind descrisa de aceea ca o companie neintegrata pe verticala, in materie de relatie cu furnizorii sai se comporta ca un tot unitar, activitatea sa de achizitii centralizate determinandu-i vaste economii de scara. Astfel, Benetton este unul dintre cei mai mari cumparatori de fire de lana din lume si lucreaza in principal cu circa 85 de furnizori.

Datorita cantitatilor comandate, precum si a paletei largi de furnizori, firma detine o pozitie extrem de avantajoasa in raport cu acesti parteneri de mediu.

Consumatorii finali si intermediarii

Acestia pot fi reuniti sub conceptul de clienti ai firmei, adica acele persoane juridice sau fizice carora firma le ofera produsele sau serviciile sale.

Consumatorii finali, fie ca sunt firme sau persoane fizice iau decizia de cumparare sondand propriile nevoi si facand practic o serie de pasi care sa le permita sa selecteze cel mai

potrivit produs dintr-o serie de variante. Din acest punct de vedere, mediul social al consumatorului, circumstantele individuale si psihologia sa se combina pentru a influenta decizia de cumparare.

Cu intermediarii (cealalta categorie de clienti) lucrurile pot fi complet diferite, in functie de puterea lor de negociere derivata din marimea lor, gradul de ocupare a pietei, capacitatea de a influenta consumatorul final etc. Intermediarii sunt agenti economici implicati in promovarea, distribuirea si vanzarea produselor unei firme catre utilizatorii finali.

Cum scopul oricarei activitati productive este vanzarea profitabila a bunurilor sau serviciilor sale, este evidenta preocuparea firmei pentru intretinerea unor raporturi lucrative cu clientii sai. Asa cum am explicat anterior, acestia, ca forta a micromediului pot genera presiuni importante la nivelul firmei, care trebuie in permanenta sa anticipeze si sa previna impactul negativ sau sa speculeze schimbarile pozitive. Acest lucru nu este usor mai ales in conditiile in care, ca tendinta generala se constata mai ales in ultimii ani formarea si consolidarea in multe medii economice a unei clientele avizate, sofisticate si puternice.

Astfel, clientii devin pe zi ce trece tot mai pretentiosi, deoarece asteptarile lor privind calitatea, fiabilitatea si durabilitatea produselor si serviciilor primite cresc neincetat. Acest fapt este verificabil atat in cazul clientelei pentru bunuri de consum cat si al celei pentru bunuri industriale, indiferent de zona, avand drept cauze o mai buna cunoastere a caracteristicilor produsului cautat si o constientizare a pozitiei de forta a clientului - fenomen devenit evident in numeroase sectoare economice.

Alaturi de aceste schimbari, aparitia grupurilor si aliantelor de cumparatori constituie un fenomen recent care le-a rapit multor fabricanti capacitatea de control asupra pietei. De aceea, vremurile in care Napoleon se referea cu dispret la englezi numindu-i "natie de negustori" si proslavind astfel preeminenta actului de a produce fata de cel de a vinde par demult apuse. In micromediul actual al firmei, clientul, ca este el consumator final sau intermediar de vanzare are un cuvant important de spus si trebuie luat in seama ca atare.

Concurentii

Spre deosebire de categoriile de factori externi prezentate anterior, respectiv furnizorii si clientii firmei, concurentii nu se afla in contact nemijlocit cu aceasta, dar ii marcheaza relatiile cu mediul exterior. In cercul concurentilor sunt cuprinsi agentii economici cu profil similar sau diferit de al firmei, care sunt susceptibili de a satisface aceleasi nevoi ale clientilor, fiind percepute de consumatori ca alternative pentru satisfacerea nevoilor lor. Din punctul de vedere al firmei concurentii nu sunt toti la fel, ei diferentiindu-se in patru categorii.

Concurentii directi sunt cel mai usor de identificat de catre firma, ei reprezentand acei agenti economici care ofera acelasi tip de produse sau servicii in vederea satisfacerii acelorasi nevoi ale clientelei. In general, aceste produse sunt vandute la preturi apropiate unele de altele si adesea prin intermediul acelorasi distribuitori ajung practic alaturi pe rafturile magazinelor.

Principala modalitate de diferentiere este publicitatea, adesea agresiva, dar nu mai putin costisitoare, folosita in incercarea de a sublinia avantajele consumatorului in situatia alegerii produsului propriu in locul celui concurent. Concurenta directa este deci devoratoare de bani si doar firmele cu adevarat potente financiar ii supravietuiesc. De aceea multe firme evita de a intra in concurenta directa preferand refugierea pe segmente de piata marginale, mai putin disputate dar si mai putin profitabile.

Concurentii indirecti sunt firmele care ofera produse similare consumatorilor, dar cu caracteristici diferite ce satisfac alte nevoi sau preferinte. Este cazul de exemplu, al restaurantelor rapide (tip Mc Donald's) in raport cu restaurantele clasice; toate aceste firme activeaza in acelasi domeniu dar se adreseaza unor grupuri socio-economice diferite. Cu toate ca acesti concurenti indirecti sunt mai putin amenintatori decat cei directi, ei prezinta totusi un pericol deoarece conserva disponibilitatea de a ataca o alta piata sau o alta clientela daca doresc, transformandu-se astfel in concurenti directi.

Substituentii sunt acei concurenti care produc si/sau comercializeaza bunuri si servicii diferite de ale firmei, dar care, satisfacand aceleasi nevoi de consum, pot inlocui produsele firmei noastre. Astfel, daca un consumator doreste sa-si redecoreze interiorul, fabricantul de vopsele se afla in competitie cu producatorul de tapet sau de lambriuri, desi cele trei produse apartin unor industrii diferite. Produsele inlocuitoare si fabricantii lor sunt un real pericol pentru o firma ale carei produse sunt substituibile, alegerea consumatorului atarnand uneori de o campanie publicitara mai agresiva sau pur si simplu de faptul ca dezvoltarea tehnologica poate crea produse care imbunatatesc modul in care este satisfacut consumatorul (de ex: storcatorul manual versus storcatorul electric).

Nou-venitii sunt acei concurenti abia intrati pe o piata sau intr-un sector si care vor ataca pozitiile firmelor deja implantate. Delimitam in principal doua categorii de potentiali nou-intrati pe piata.

Sindicatele si actionariatul

Aceste grupuri sociale apartin categoriei detinatorilor de interese in ceea ce priveste o firma. Sindicatele sunt interesate de profitabilitatea si cresterea firmei precum si de modul in care se reflecta acestea in castigurile salariale ale personalului si de siguranta locurilor de munca. Actionariatul este interesat pe de-o parte de maximizarea valorii patrimoniului firmei in capitalul careia detine actiuni, iar pe de alta parte de rentabilitatea capitalului investit, tradusa in dividendele incasate sau incasabile.

Ambele forte ale micromediului se afla in legatura directa si quasi-permanenta cu firma si pot, prin actiunile lor sa-i influenteze evolutia. Astfel, daca este evident ca firma este vulnerabila fata de actionarii sai in raport direct cu participarea acestora la formarea capitalului, relatia cu sindicatele este mult mai delicata. Un sindicat puternic creeaza in principiu un climat bun de munca, cu salariati motivati si bine remunerati, dar constituie uneori din punctul de vedere al firmei, un obstacol in calea realizarii unor obiective cum ar fi reducerea cheltuielilor sau reasezarea normelor de lucru, fiind in acelasi timp un semnal negativ pentru potentialii investitori.

Daca in cazul salariatilor putem vorbi in niste limite de un anume atasament fata de firma angajatoare, pentru actionari conceptul este depasit. Ei sustin interesele firmei atat timp cat sunt multumiti de "pretul" fidelitatii lor. Altminteri, decizia de a se debarasa de actiunile firmei in favoarea altui plasament mai avantajos este nu numai usoara, dar si legitima. Firmele cotate in bursa sunt mai cu seama expuse acestui "joc" investitional si atacurilor speculative din partea unor agenti din micromediul lor, fosti sau viitori actionari.

1.2. Macromediul firmei

Alaturi de influenta fortelor ce alcatuiesc micromediul sau extern, firma este marcata totodata de incidenta climatului general, specific societatii in care isi desfasoara activitatea. Acest climat este rezultatul interactiunii la scara nationala si uneori chiar internationala a mai multor factori, care reflecta toate fatetele societatii in structura careia activitatea economica reprezinta doar una din componente. Ansamblul acestor factori alcatuiesc macromediul extern al firmei, care exercita o influenta indirecta asupra acesteia, in timp ce influenta inversa este nesemnificativa sau inexistenta.

Macromediul cuprinde un set complex de variabile care impreuna formeaza un cadru guvernat de urmatorii factori: factorii economici, factorii tehnici si tehnologici, factorul demografic si structura populatiei, factorii socio-culturali, factorii politico-legislativi si factorii naturali.

Factorii economici

Acestia reprezinta ansamblul elementelor de natura economica din mediul ambiant cu

actiune semnificativa asupra activitatii firmei. Ei compun ceea ce se numeste mediul economic, care include practic evolutia tuturor actorilor economici ai societatii. Determinarea corecte a etapei din ciclul economic in care se afla la un moment dat economia nationala este necesara in procesul ajustarii corespunzatoare a activitatii firmei la conditiile de mediu, cunoscandu-se in mare relatiile formate in acea etapa de dezvoltare macro-economica intre variabile ca forta de munca, nivelul veniturilor, inflatia, nivelul dobanzilor etc.

De asemenea, intre ciclul economic mondial si cel al anumitor zone geografice sau state pot exista decalaje temporare (vezi in Europa decalajul intre Est si Vest) sau cu tendinta de permanentizare. In acelasi timp, chiar daca economia mondiala trece printr-o perioada de recesiune, economia nationala a unui stat poate sa se gaseasca intr-o evolutie favorabila, uneori chiar profitand de inchiderea unor oportunitati pentru concurentii sai la nivel international.

Se prezinta in continuare o serie de elemente punctuale de care influenteaza mediul economic si implicit firmele care il compun si pe care acestea trebuie sa se urmareasca pentru a lua decizii corecte la timpul potrivit:

ratele dobanzilor la credite bancare pot avea un dublu impact: asupra disponibilitatii consumatorilor de a face achizitii de produse non-primordiale si asupra posibilitatilor firmei de a se finanta in vederea unor investitii. Din punctul de vedere al consumatorului, o rata mare a dobanzii nu numai ca ii limiteaza cheltuielile curente, dar il impiedica sa faca (alte) imprumuturi, ceea ce inseamna o reducere pe o spirala din ce in ce mai stransa a cheltuielilor totale pentru bunuri non-vitale. In acelasi timp in anumite sectoare de activitate, cresterea dobanzilor pune firmelor serioase probleme, deoarece cererea pentru produsele lor poate creste atunci cand rata dobanzilor este scazuta si apoi sa scada dramatic cand dobanzile sunt mari (ex: domeniul constructiilor). Odata cu cresterea dobanzilor, strategia firmei trebuie regandita in sensul concentrarii pe sublimarea concurentei, pentru a-si apropia clientela redusa de pe piata.

distributia veniturilor in societate. Exista mari diferente intre zonele geografice ale lumii in ceea ce priveste nivelul si distributia veniturilor, in principal datorita profilului industrial al fiecarei societati. Cu cat este mai bine consolidata si bine reprezentata in structura societatii o categorie de consumatori cu venituri medii-mari, cu atat nivelul consumului este ridicat, rotatia bunurilor si serviciilor, precum si a masei monetare este accelerata; acestea constituie atributele unei piete bogate pentru toate tipurile de produse, o piata care contine in dezvoltarea actuala sursele dezvoltarii viitoare.

nivelul fiscalitatii este un alt important factor economic, care influenteaza viata firmei. Guvernele care impun o fiscalitate ridicata iau efectiv din puterea de cumparare a consumatorilor, transferand banii din sectorul privat in cel public si cheltuindu-i centralizat in numele comunitatii ale carei interese le reprezinta. O fiscalitate excesiva impinge agentii economici in zona gri sau neagra a economiei unde acestia se refugiaza in incercarea de a supravietui.

cursul de schimb al monedei nationale este o alta variabila economica ce afecteaza macromediul in care firma isi desfasoara activitatea. Daca moneda nationala se apreciaza in raport cu celelalte monede, produsele nationale devin mai scumpe pe pietele respective, deci exportul este afectat; in caz de relatie inversa activitatea de export este stimulata.

Modul de actiune al firmelor pentru a contracara eventualele efecte negative din punctul lor de vedere este implantarea pe mai multe piete astfel incat daca pe una din ele aprecierea monedei afecteaza vanzarile, scaderea eventuala pe alte piete sa compenseze pierderile si sa echilibreze tendintele.

Factorii tehnici si tehnologici

Forta care in prezent produce cel mai mare impact este tehnologia. A fost nevoie de ceva timp pentru ca economistii sa ajunga la aceasta concluzie si sa statueze faptul ca statele puternice se numara printre factorii determinanti in progresul tehnic si tehnologic. Initial, specialistii considerasera tehnologia ca fiind un "factor rezidual" al dezvoltarii societatii, ei plasand in continuare in modelele econometrice drept factori principali munca si capitalul. Ceea ce a determinat redefinirea rolurilor diversilor factori a fost constatarea ca in tarile industrializate factorul tehnologic a fost responsabil de 40% pana la 75% din rata cresterilor economice inregistrate.

Tumultul tehnologic care ne inconjoara exercita si va exercita efecte majore asupra intreprinderilor si a societatii in ansamblul sau. Consecintele se vor simti la nivelul unei bipolarizari a structurilor industriale, astfel: in majoritatea marilor sectoare, marcate de tendinte puternice de agregare (constructii de masini, exploatari petroliere, chiar informatica) raman si se vor mentine mai degraba firmele de talie mare si foarte mare, cunoscute la nivel mondial. In alte sectoare (industria textila, confectii), precum si in anumite segmente specializate din sectoarele mari se vor putea dezvolta microfirme, firme mici si mijlocii, avantajate de flexibilitatea si adaptabilitatea lor. Insa acele firme care nu vor putea opta pentru dimensiunea optima si conforma sectorului in care evolueaza, risca pendularea pe un drum de mijloc dezavantajos in orice caz.

Factorul demografic si structura populatiei

In viziunea unor autori, acest factor are cea mai mare influenta la nivelul macromediului firmei, deoarece populatia, oamenii sunt cei care formeaza si sustin pietele.

Elementele care contureaza si modifica evolutia mediului demografic sunt: dimensiunea actuala si prognozata a populatiei, ritmul sau de crestere, repartizarea pe grupe de varsta si categorii etnice, nivel de pregatire, tipuri de menaj si caracteristici regionale. In ceea ce priveste dimensiunea efectiva si previzionata a populatiei, se observa o tendinta de crestere accelerata a acesteia, la nivel mondial, manifestata printr-un ritm de crestere de 1,5% pana la 2% pe an, puternic diferentiata pe tari.

Structura etnica a unei populatii merita amintita si ea ca factor determinant al cererii si al comportamentului de consum, cu influenta directa asupra activitatii firmei. Astfel, fiecare categorie etnica (sau rasiala) are cerinte definite si deprinderi proprii de cumparare, iar ofertantii trebuie sa vina in intampinarea acestor nevoi si sa-si orienteze oferta in functie de aceste considerente si de dinamica ponderilor acestor elemente etnice pe piata.

Factorii socio-culturali

Societatea in care se nasc, se formeaza si traiesc oamenii le modeleaza acestora convingerile si valorile, astfel incat analiza gradului de cultura al societatii permite identificarea principalelor credinte, atitudini, obiceiuri si norme comportamentale care o guverneaza. Sistemul de valori al societatii, ca si comportamentele ce motiveaza acest sistem constituie elemente de directionare in evolutia afacerilor, influentand situatia anumitor sectoare si a produselor aferente.

Valorile culturale sunt transmise de la o generatie la alta, fiind accentuate de institutiile educationale si sociale. Valori fundamentale precum onestitatea, valoarea atasata vietii umane, munca au tendinta de a persista in timp. Alte norme culturale pot insa suferi modificari dramatice. Astfel, casatoria nu mai este considerata o conditie prealabila pentru alcatuirea familiei sau pentru a avea copii. De asemenea, divortul si recasatoria au creat noi tipuri de familii, modificand peisajul socio-cultural. Desigur si aici, ca si in cazul celorlalti factori ai macromediului, exista diferente intre diverse societati sau intre zone geografice diferite.

Factorii politico - legislativi

Acestia se refera pe de-o parte la elementele cadrului reglementat de functionare a agentilor economici si pe de alta parte la elementul politic referitor la raporturile dintre fortele politice ale societatii si la doctrina de guvernare. Mediul legislativ cuprinde sistemul de legi si acte normative cu caracter obligatoriu si sistemul institutiilor centrale si locale menite sa vegheze la respectarea acestora. Legislatia de afaceri are o menire multipla. Ea este chemata sa defineasca si sa previna concurenta neloiala protejand astfel firmele ce ar putea deveni victime ale unor concurenti mai putini etici. De asemeni, reglementarile in vigoare asigura protectia consumatorului fata de practicile comerciale incorecte, permitand si incurajand infiintarea si activitatea organizatiilor pentru protectia consumatorului, despre care am vorbit mai pe larg in analiza micromediului firmei. In fine, o a treia menire a sistemului legislativ este protejarea intereselor societatii fata de actiunile economice reprobabile ale unor firme, care obtin profituri generand societatii costuri uneori inimaginabile in termeni de scadere a calitatii vietii prin poluare.

Componenta politica a macromediului este definita de relatiile care se stabilesc intre puterea politica, la nivel guvernamental si in teritoriu, si lumea afacerilor. Diferentele care se inregistreaza intre tari se datoreaza atat dezvoltarii istorice diferite, cat si crearii unor profile nationale in domeniul politicii. Este de notorietate ca guvernele cu orientare politica de dreapta sunt percepute ca fiind mai degraba favorabile lumii afacerilor decat cele cu orientare de stanga.

Pe langa influentele diverse pe care le are politicul in viata agentilor economici dintr-o tara, puterea politica poate actiona si in plan extern pentru favorizarea sau doar protejarea unor firme din interior, prin mijloace ca: instituirea unor bariere vamale protectioniste, crearea unor avantaje concurentiale prin subventii de la stat (in agricultura) sau oferind sprijin politic pentru obtinerea unor contracte de export. De asemenea, in dorinta atragerii investitiilor straine, guvernul unei tari poate crea facilitati care sa contureze un mediu investitional propice dezvoltarii unor afaceri profitabile sau ocolirii unor reglementari din propriile tari (a se vedea existenta paradisurilor fiscale ale lumii).

Factorul natural

Mediul natural este un dat pe care societatea umana in dezvoltarea ei nu are dreptul sa- pericliteze. Deteriorarea calitatii acestui mediu este una din problemele majore cu care se confrunta firmele si consumatorii in momentul de fata. Evenimente ca poluarea aerului, a apei, formarea gaurilor in stratul de ozon si aparitia efectului de sera sunt prea des realitati ale lumii in care traim, iar consecintele lor sunt o plata prea grea a unor nesemnificative profituri sau interese de moment.

Protejarea mediului natural devine deci nu numai un comandament, dar si o necesitate vitala la nivelul fiecarui actor economic.

Rolul guvernelor in asigurarea unui mediu curat este hotarator, insa se constata diferente mari in ceea ce priveste preocuparile si eforturile acestora de a promova reglementari cu caracter ecologic.

In Romania, decizia politica de integrare in structurile europene a insemnat evident alinierea la standardele legislative ale acestora, grabind astfel acest proces inexorabil de reconsiderare a mediului intr-o optica ecologica si mai ales de insanatosire a climatului natural prin inchiderea sau "ecologizarea" industriilor poluante. Oricat de dificil ar parea efortul de a gasi si aloca fondurile necesare unei asemenea initiative si chiar daca multi agenti economici din sectoarele vizate vor inregistra pierderi sau vor disparea, beneficiile pe termen lung sunt incomensurabile, demersul in sine fiind absolut obligatoriu.