| CATEGORII DOCUMENTE |
| Agricultura | Asigurari | Comert | Confectii | Contabilitate | Contracte | Economie |
| Transporturi | Turism | Zootehnie |
Max Weber - Etica protestanta si spiritul capitalismului
Protestantismul si capitalismul (Introducere)
Punerea in corelatie a 2 categorii mari de fapte:
Capitalismul (ca tip de organizare economica) a condus la dezvoltarea fara precedent a societatilor ajungand sa fie considerat singura cale rationala de dezvoltare moderna. A aparut in Europa Occidentala. S-a extins treptat ajungand un sistem de organizare economica de cuprindere mondiala.
Weber incearca sa raspunda la cum se explica ca a aparut intr-o anumita zona si a reusit doar in anumite societati. Face o geneza a capitalismului. Weber e considerat unul dintre adversarii lui Marx.
Capitalismul a aparut intr-o zona geaografica in care initial nu se intruneau complet conditiile stabilite in paradigma marxista. Inovarile tehnologice au fost preluate de Europa Occidentala si utilizate in forme noi de organizare economica, in timp ce in zona in care ele au fost produse au ramas vreme indelungata neschimbate in structurile lor economice si sociale. Din punct de vedere al disponibilitatilor in capital alte zone din Europa (Spania, Portugalia si Franta partial) erau intr-o situatie mult mai avantajoasa. Cea mai mare parte a aurului, argintului care provenea din Lumea Noua nu faceau decat sa tranziteze prin metropolele spaniole si portugheze. Tarile de Jos care erau in acea vreme colonii spaniole beneficiau mai bogatiile Lumii Noi. Afluxul de capital a determinat in Spania chiar un anumit declin al productiei internationale. S-au extins aspiratiile nobilimii si de aici dorinta de a nu mai munci. Spania a fost nevoita sa plateasca sume tot mai mari pentru importurile de produse necesare consumului alimentar si de produse manufacturate.
Pentru ca noul sistem de organizare economica de tip capitalist sa poata sa apara si sa se extinda a fost necesara combinatia mai multor factori si manifestarea unora care nu se regasesc in celelalte zone ale lumii. Acest factor e identificat in corelatia dintre etica religiei si comportamentele economice.
Pentru Weber, comportamentele economice au un continut etic intrinsec. Pentru omul modern, munca e o datorie, un semn de virtute si o sursa de satisfactie personala (aceasta e o trasatura a omului capitalist modern ). Spiritul capitalismului are o semnificatie care contrasteaza cu activitatea traditionala.
Comportamentul traditional
Muncitorii prefera munca mai putina in loc de bani mai multi. Orele de munca urmaresc maximum de confort si minimum de munca. Se dovedeste incapabil sa se adapteze la noi metode de munca. Intreprinzatorii se concentreaza pe o gama iversificata de produse si nu pe productia de calitate standardizata. Ritmul muncii e inegal. Se multumeste cu veniturile care permit o viata confortabila. Relatiile intreprinzatorilor cu lucratorii sunt, mai curand, personale si directe.
Alte trasaturi ale spiritului traditional :
Zgarcenia
Lipsa de scrupule in organizarea afacerilor
Acest spirit traditional a cedat locul unui nou spirit orientat dupa anumite principii morale. Deosebirile dintre cele doua tipuri de comportamente se observa si in modul in care intreprinzatorul urmareste castigul. Intreprinzatorul traditional dobandeste castigul prin camata, circulatia banilor, prin :
Participarea la finantarea unor tranzactii politice (revolutii, razboaie, confruntari intre grupari politice)
Exploatarea coloniala sau fiscala
Utilizarea fortei de munca aservita
Comertul monopolist cu colonii
Utilizarea diferitelor metode de impozitare
Castigurile realizate din acest comportament depind foarte mult de fluctuatiile politice.
Comportamentul capitalist
Capitalismul urmareste castigul in mod rational, prin :
Comercializarea continua pe o piata libera (dar dominata de reguli si legi)
Dezvoltarea de intreprinderi productive care folosesc conturi contabile
Operatii financiare
Administrarea permanenta a organismelor politice
Dezvoltarea intreprinderilor orientate in functionare de obtinerea profitului pe termen lung
Considerat la nivelul comportamentului individului, spiritul capitalist nu e o inventie absoluta a epocii moderne si a unei anumite zone geografice. Intotdeauna au existat intreprinzatori cares si-au condus in mod sistematic afacerile si si-au folosit economiile pentru ale investi. In perioadele premoderne, acestea au constituit cazuri izolate si nu au putut impune o noua ordine economica.
Pentru ca noul comportament sa se generalizeze in intreaga societate, a fost necesar ca el sa-si aiba originea nu in comportamentele individului, ci in ceva comun tuturor membrilor unei societati, ceva care sa fie acceptat ca de la sine inteles : etica protestanta.
In sec. 16, in vestul europei s-au inregistrat o intensificare a activitatii economice si comerciale, a activitatii religioase prin Reforma. Aceasta situatie e aparent paradoxala intrucat intensificarea activitatii religioase si economice sunt incompatibile in mod obisnuit. Experientele multor societati probeaza ca intensificarea activitatii religioase e insotita de o diminuare a preocuparilor pentru aspectele laice, si invers duce la o scadere a pietismului, la indiferenta religioasa.
Societatile care au imbratisat protestantismul au facut, insa, exceptie de la aceste regularitati istorice. Pentru a explica aceasta exceptie, Weber face o analiza comparatica a doctrinelor teologice dominante in perioada capitalismului timpuriu.
Doctrinele protestante contin in mod explicit incurajari ale noului tip de comportament economic, cum e cazul, in special, cu doctrina predestinarii.
La catolici, faptul de a fi ales sau damnat depindea, in mare masura, de comportamentul indivizilor.
Protestantismul - starea de gratie/damnare e hotarata de o putere absoluta si nu depinde de ceea de face omul. Solutia : pentru a-si depasi indoielile si a se convinge ca e ales, omul trebuia sa lucreze in permanenta in slujba lui Dumnezeu (omul nu are alta solutie decat sa duca o viata asceta).
Doctrinele predestinarii si alte doctrine teologice conexe incurajeaza o viata activa, munca. Utilitatea muncii e judecata dupa rezultatele bune obtinute. Profitul, bunastarea sunt condamnabile numai daca ele conduc la lenevie, delasare.
Analiza doctrinelor teologice din cadrul protestantismului pun in evidenta faptul ca aceste contin in mod intrinsec ideile incurajarii planificarii si urmaririi permanente a castigului. In acest fel, protestantismul ca miscare religioasa a influentat dezvoltarea culturii materiale, a imprimat o tendinta generala activitatilor oamenilor.
Weber nu a intreprins o analiza in sine a ideilor religioase, ci si-a concentrat analiza asupra modului in care doctrinele Reformei, morala puritanilor au devenit un mod de viata pentru un intreg grup de oameni. Evitand reductionismul, weber arata ca etica protestanta a fost doar unul din multele fenomene care au condus la cresterea rationalismului in diversele aspecte ale vietii sociale. Intre protestantism si capitalism exista o legatura incidentala si nu o dependenta cauzala absoluta.
Introducerea autorului
Lacomia nesecata de castig, capitalismul nu sunt catusi de putin identice in practica, pentru a nu mai vorbi de spirit. Capitalismul ar putea sa se identifice cu infranarea, temperarea rationala a acestui impuls irational. Capitalismul e identic cu urmarirea profitului, a profitului mereu reinnoit, prin intermediul intreprinderii continue, ratioanle, capitaliste. Intr-o ordine sociala total capitalista, o intreprindere capitalista individuala care nu-si foloseste oportunitatile pentru a obtine profit ar fi sosrtita pieirii.
Def. - actiunea economica capitalista - e actiunea bazata pe urmarirea profitului prin utilizarea oportunitatilor de schimb, adica pe sansele pasnice de obtinere a profitului.
Caracteristicile capitalismului :
la prima vedere, forma specifica de capitalism occidental modern a fost influentat puternic de dezvoltarea posibilitatilor tehnice. In prezent, rationalitatea sa depinde in mod esential de capacitatea de calculare a celor mai importanti factori tehnici. Capitalismul rational modern are nevoie nu doar de mijloace tehnice de productie, ci si de un sistem juridic si o administratie calculabile in termenii unor reguli formale.
De ce nu au actionat la fel interesele capitaliste in China si India ?
De ce acolo dezvoltarea stiintifica, artistica, politica sau economica nu au intrat pe fagasul rationalizarii care e propriu occidentului ?
Astfel, se pune problema rationalismului specific al culturii vestic.
Se are in vedere influenta anumitor idei religioase asupra dezvoltarii unui spirit economic, relatiile dintre spiritul vietii economice moderne si etica rationala a protestantismului ascetic.
Partea I - Problema
Statisticile arata ca oamenii de afaceri, detinatorii de capital, personalul intreprinderilor moderne sunt protestanti in proportie covarsitoare. E adevarat ca participarea relativ mai mare a protestantilor in detinerea de capital se poate explica partial prin imprejurari istorice. Unele din partile vechiului Imperiu care erau cel mai dezvoltat economic, erau favorizate prin resurse naturale au trecut la protestantism in sec. 16. se naste intrebarea istorica de ce tinuturile cu cea mai mare dezvoltare economica au fost in acest timp extrem de favorabile unei revolutii in sanul Bisericii ?
Reforma nu a insemnat eliminarea controlului Bisericii asupra vietii de zi cu zi, ci mai degraba inlocuirea formei anterioare de control cu alta noua. A insemnat repudierea unui control foarte lax in favoarea unei reglementari a totalitatii comportamentelor care era infinit mai impovaratoare.
Spiritul capitalismului
Incercare de definire a capitalismului. Domnia universala a lipsei absolute de scrupule in urmarirea intereselor egoiste prin castigarea de bani a fost o caracteristica specifica exact pentru acele tari a caror dezvoltare capitalist-burgheza, a rams inapoiata (potrivit standardelor occidentale). In toate epocile istorice, oriunde a fost posibil a existat castigul nemilos, necostrans de vreun fel de norme etice. Exact aceasta atitudine a fost unul dintre cele mai puternice obstacole interne pe care le-a intampinat pretutindeni adaptarea oamenilor la conditiile unei economii capitalist-burgheze ordonate. Cel mai mare opozant cu care a anut de luptat spiritul capitalismului a fost acel tip de atitudine si reactie fata de situatiile noi numit traditionalism.
Una din caracteristicile economiei capitaliste e aceea ca e rationalizata pe baza unui calcul riguros, indreptat cu precautie spre succesul economic, totul fiind intr-un contrast izbitor cu traiul taranului, orientat spre satisfacerea nevoilor minime ori cu capitalismul aventurierilor orientat spre exploatarea oportunitatilor politice si speculatia irationala.
Astfel, dezvoltarea capitalismului se intelege cel mai bine ca o parte a dezvoltarii rationalismului ca intreg si ar putea fi dedusa din pozitia fundamentala a rationalismului in privinta problemelor de baza ale vietii. Protestantismul ar trebui sa fie luat in considerare numai in masura in care a constituit o etapa anterioara dezvoltarii unei filosofii pur rationale.
Vocatia, cuvant si idee noi, produs al Rformei. Valorizarea indeplinirii datoriei in treburile pamantesti ca forma cea mai inalta pe care o poate lua activitatea morala a individului. Faptul acesta a conferit activitatii lumesti, de zi cu zi o semnificatie religioasa.
Conceptia asupra vocatiei aduce la lumina dogma centrala a tuturor cultelor protestante. Singurul mod de a trai acceptabil pentru Dumnezeu nu consta in transcederea moralitatii lumesti in ascetismul monastic, ci in indeplinirea obligatiilor impuse individului de pozitia sa in lume. Nu numai ca viata monastica nu are aproape nici o valoare ca mijloc de justificare in fata lui Dumnezeu, dar in viziunea lui Luther, renuntarea la indatoririle de pe lumea aceasta e produsul egoismului, reprezinta o sustragere din fata obligatiilor temporale. In schimb, munca in numele unei vocatii ii pare expresia deplina a dragostei fratesti.
Aceasta justificare morala a activitatii pamantesti a fost unul dintre cele mai importante rezultate ale Reformei. Totusi, Luther nu poate fi revendicat de catre spiritul capitalismului in sensul in a fost folosit anterior termenul.
Efectul Reformei ca atare a fost doar acela ca, in comparatie cu atitudinea catolica, accentul moral pus pe munca organizata in virtutea unei vocatii si consfintirea religioasa a conceptului de vocatie erau mult mai intense. Autoritatea Bibliei, de la care Luther credea ca derivase ideea de vovatie, favoriza in ansamblu o interpretare traditionalista. Urmarirea unui castig material dincolo de nevoile personale trebuie sa apara ca un simptom al lipsei de gratie, cu totul reprobabil, de vreme ce aparent poate fi obtinut numai pe seama altora.
Pentru Luther, conceptul de profesiune a rams traditionalist. La el, profesiunea e ceva ce omul trebuie sa accepte ca un dat divin, la care trebuie sa se adapteze.
Luteranismul reprezinta un pas inapoi fata de mistici, prin faptul ca Luther subminase partial fundamentele psihologice ale eticii ratioanle. Luther nu putea decat sa suspecteze tendinta spre autodisciplina de creare a iluziei unei mantuiri autonome. Astfel, ideea de vocatie in sens luteran are cel mult o importanta indoielnica pentru problemele de care suntem interesati. De aceea, e bine sa ne indreptam spre acele forme in care se poate percepe, mai usor decat in luteranism, o relatie intre viata practica si motivatia religioasa. A fost deja atrasa atentia asupra rolului jucat de calvinism si sectele protestante in istoria dezvoltarii capitaliste.
In calvinism exista o relatie destul de diferita intre viata religioasa si activitatea lumeasca, decat in cazul catolocismului si luteranismului. Asadar, se ia ca punct de plecare in ecrcetarea relatiei dintre vechea etica protestanta si spiritul capitalismului operele lui Calvin, ale calvinismului si ale celorlalte secte puritane. Dar nu trebuie sa se inteleaga sa ne asteptam sa descoperin ca vreunul dintre fondatorii sau reprezentantii acestei miscari religioase a intentionat sa promoveze spiritul capitalismului ca fiind telul muncii sale de-o viata. Nu putem sustine ca urmarirea bunurilor pamantesti (conceptul ca scop in sine) avea pentru vreunul dintre ei o valoare etica pozitiva. Programele de reforma etica nu s-au aflat niciodata in centrul interesului pentru nici unul dintre reformatorii religiosi. Idealurile lor etice, rezultatele practice ale doctrinelor lor se bazau doar pe ea si erau consecintele unor motive pur religioase. Astfel, consecintele Reformei au fost rezultate neprevazure si chiar nedorite ale eforturilor reformatorilor. Adesea, au fost foarte departe sau chiar in contradictie cu ceea ce credeau ei insisi ca aveau sa obtina.
Observatii
Nu se face nici o incercare de a evalua in vreun sens ideile Reformei (fie ca e vorba de valoarea lor sociala sau religioasa). Incercam doar sa clarificam rolul pe care l-au jucat fortele religioase in formarea retelei din ce in ce mai extinse a culturii noastre lumesti moderne , in interactiunea complexa a numerosilor factori istorici diferiti. In acest timp, trebuie sa ne debarasam de ideea ca e posibil sa se deduca Reforma din anumite transformari economice. Nu avem nici o intentie de a sustine teza ca spiritul capitalismului a pututa aparea numai ca rezultat al anumitor efecte din cadrul Reformei sau chiar ca sistemul economic capitalist ar fi creatia Reformei. Dorim doar sa evaluam daca si in ce masura fortele religioase au luat parte la formarea calitatii, expansiunea cantitatii a acelui spirit in toata lumea. Vrem sa stabilim ce aspecte concrete ale culturii noastre capitaliste le pot fi atribuite.
Partea II Etica practica a protestantismului ascetic
Avem 4 forme principale de protestantism ascetic:
Suntem interesati de influenta acelor sanctiuni psihologice care, provenind din credinta religioasa, practicarea religiei) au conferit o directie conduitei practice, i-au facut pe indivizi sa o urmeze mereu. Sanctiunile erau derivate din soecificitatile ideilor religioase.
A fost o credinta pe care s-au dat cele mai mari lupte politice si culturale din sec. 16 si 17 in tarile cele mai dezvoltate : Tarile de Jos, Anglia, Franta. Focarul doctrinei e Dumnezeu, nu omul. Numai o mica proportie dintre oameni sunt alesi pentru iertarea vesnica. O parte a omenirii e sortita mantuirii, iar restul e osandita. A presupune ca meritul si vina oamenilor joaca un rol in determinarea acestui destin ar insemna sa credem ca hotararile absolut libere ale lui Dumnezeu sunt supuse prin influenta umana, ceea ce e o contradictie imposibila.
In extrema sa lipsa de umanitate, acesata doctrina trebuie sa fi avut o anumita consecinta pentru viata unei generatii care a cedat logicii ei. E vorba de un sentiment de singuratate fara precedent ; nimeni nu-l poate ajuta. Eliminarea completa a mantuirii prin Biserica, sacramente a constituit diferenta absolut decisiva fata de catolicism. Mijlocul de descarcare periodica a sentimentului emotional al pacatului a fost inlaturat.
Se sustine ca ar fi o datorie absoluta sa ne consideram alesi si sa combatem toate indoielile ca ispite ale diavolului, de vreme ce lipsa de incredere in sine este rezultatul credintei insuficiente, deci al gratiei imperfecte. In locul pacatosilor smeriti carora Luther le promitea iertarea daca se vor incredinta lui Dumnezeu in credinta penitenta, sunt cultivati acei sfinti increzatori in sine. Pentru a dobandi incredere in sine se recomanda o activitatea lumeasca intensa ca fiind mijlocul cel mai potrivitt. Ea e singura care risipeste indoielile religioase si confera certitudinea iertarii. Faptele bune sunt mijloacele tehnice, nu pentru a cumpara mantuirea, ci pentru a se debarasa de teama damnarii. Dumnezeu ii ajuta pe aceia care se ajuta singuri. Calvinistul isi creeaza el singut propria mantuire sau mai degraba convinegerea mantuirii. Luteranii au acuzat aceasta linie de gandire ca ar duce inapoi la doctrina mantuirii prin fapta.
In cursul dezvoltarii sale, calvinismul a adaugat un element pozitiv, ideea necesitatii ca fiecare individ sa-si demonstreze credinta in activitatea lumeasca.
Implicatii
In miscarea protestanta, consecintele pe care le-a avut asupra tendintelor de conduita ascetica ale primilor adepti formeaza cea mai puernica antiteza fata de relativa neajutorare morala a luteranismului. Gratia luteranilor care putea fi recastigata intotdeauna prin cainta penitenta, nu continea, in sine, nici o sanctiune pe ceea ce reprezinta pentru noi cel mai important rezultat al protestantismului ascetic, o ordonare rationala sistematica a vietii morale ca intreg. Credinta luterana a lasat aproape neschimbata vitalitatea spontana a actiunii impulsive, a emotiei naive. Motivarea pentru autocontrolul constant si, astfel, pentru o reglementare deliberata a vietii individului, pe care doctrina sumbra a calvinismului o oferea, lipsea. Pentru luteranul obisnuit, chiar si cel mai capabil, nimic nu era mai sigur decat faptul ca se ridica deasupra status naturalis doar temporar, atata timp cat il afecta o confesiune, o predica. Diferentele de conduita, care sunt izbitoare, se datoreaza gradului mai redus de ascetism al vietii in luteranism, spre deosebire de calvinism. Luteranismul (datorita doctrinei gratiei divine) nu prevedea o sanstionare psihologica a conduitei astfel incat sa forteze rationalizarea metodica a vietii.
S-a desprins prima data din miscarea calvinista
in
Istoric, doctrina predestinarii e si punctul de pornire a miscarii ascetice numita pitiesmul. Atata timp cat miscarea a ramas in cadrul Bisericii Reformate, e aproape imposibil sa trasam linia de demarcatie dintre calvinistii pietisti si nepietisti. Pietismul inseamna patrunderea conduitei controlate metodic, supravegheate in confesiunile non-calviniste. Dar, cu necesitate, luteranismul simtea acest ascetism rational ca pe un element strain.
Munca intr-o profesiune era activitatea ascetica prin excelenta. Si pietismul, desi intr-o maniera mai moderata, a stabilit o aristocratie a celor alesi, primitori ai harului divin, cu toate rezultatele psihologice evidentiate. Printre ele se numara doctrina terminismului. Conform acesteia, gratia le era oferita tuturor oamenilor, dar fiecaruia fie intr-un anumit moment bine definit in viata sa, fie candva pentru ultima data. Oricine lasa acel moment sa treaca iesea din sfera de actiune a universalitatii gratiei. Se afla in aceasta situatie ca aceia neglijati de Dumnezeu din doctrina calvinista.
Opozitia fata de spovedania privata care desi neimpartasita de toti era caracteristica multor pietisti (mai ales pastorilor) era generata de aceasta aristocratie a gratiei. Opozitia aceasta a contribuit la slabirea legaturilor dintre pietism si luteranism. Sub influenta repudierii conventiculelor si abtinerii de la confesiune s-a dezvoltat o dependenta de sacramente esential luterana. Importanta unei vieti crestine active, cu o activitate misionara si cu o munca profesionista urmand o vocatie. Rationalizarea practica a vietii din punctul de vedere al utilitatii era esentiala. Aversiunea ferma fata de speculatia filosofica privita drept periculoasa pentru credinta, preferinta pentru cunoasterea empirica.
Implicatii pentru studiu
In baza religioasa a ascetismului sau exista o oscilare, incertitudine care il face mai slab decat calvinismul ( cu consistenta sa de fier), iar aceste lemente se datoreaza partial influentelor luteranismului si caracterului sau emotional, dovada de ingustime. In comparatie cu calvinismul, rationalizarea vietii era in mod necesar mai putin intensa deoarece starea de gratie trebuie dovedita permanent si se reflecta in starea emotionala actuala. Locul increderii in sine pe care cel ales incearca sa o dobandeasca, sa o reinnoiasca mereu muncind neobosit, cu succes in profesiunea sa, a fost luat de o atitudine de smerenie si abnegatie. Toate acestea arata influenta conceptiei luterane despre mantuire, posibila prin iertarea pacatelor si nu prin sanctificarea practica.
Astfel, orientarea nevoilor religioase spre satisfactia emotionala imediata nu a putut dezvolta o motivatie atat de puternica pentru rationalizarea activitatii lumesti ca si nevoia de confirmare a alesilor calvinisti, cu preocuparea lor excesiva fata de lumea de dincolo.
A luat nastere la mijlocul sec. 18 in cadrul Bisericii Anglicane. Nu era destinat sa constituie o noua Biserica, ci doar o noua trezire a spiritului ascetic in interiorul celei vechi. In cursul dezvoltarii sale (mai ales dupa extinderea sa in America) a devenit o entitate separata.
Combinatie intre un tip de religie complet emotionala, dar inca ascetic, si o indiferenta crescanda fata de bazele dogmatice ale ascetismului calvinist sau chiar o repudiere a acestora.
i-a impresionat caracterul metodic, sistematic al conduitei in scopul obtinerii unei certitudo salutis. Certitudinea a constituit punctul central al aspiratiei religioase. Cainta implica o lupta emotionala de o asemenea intensitate incat ducea la starile cele mai infricosatoare de extaz. Faptul acesta a format baza unei credinte in posedarea nemeritata a gratiei divine, a unei constiinte imediate a justificarii, iertarii.
Nu era privit ca o Biserica, ci ca o secta. Principiu: numai adultii care si-au castigat personal credinta ar trebui sa fie botezati. Justificarea prin aceasta credinta era radical diferita de ideea de a munci in slujba lui Christos care domina dogma ortodoxa a vechiului protestantism. Consta, mai degraba, in apropierea spirituala a darului Sau de mantuire. Aceasta se petrecea prin revelatie individului, prin lucrarea Sfantului duh in individ. Era oferita oricui si era suficient ca indivizii sa astepte Duhul si sa nu se opuna venirii lui printr-o atasare pacatoasa de lume. Au repudiat orice idolatrizare a fapturiii omenesti ca pe o diminuare a veneratiei datorate numai lui Dumnezeu. Au realizat cea mai radicala devalorizare a tuturor sacramentelor ca mijloc de mantuire, si astfe, au indeplinit rationalizarea religioasa a lumii in forma sa cea mai extrema. Toate comunitatile baptiste doreau sa fie Biserici pure, in sensul conduitei fara pata a membrilor lor. Repudierea sincera a lumii si a intereselor sale, supunerea neconditionata fata de Dumnezeu erau singurele semne incontestabile ale adevaratei renasteri. Dar gratia lui Dumnezeu nu putea fi castigata, ci numai persoanele care urmau dictatele constiintei lor se puteau considera renascuri in mod justificat.
Ideea ca Dumnezeu vorbeste numai atunci cand faptura omeneasca tace inseamna un stimul pentru cantarirea chibzuita a planurilor de actiune, justificarea lor atenta in termenii constiintei individuale. Comunitatile baptiste de mai tarziu au adoptat acest tip de conduita linistit, moderat, eminamente constiincios.
Intensitatea interesului pentru ocupatiile economice a sporit considerabil datorita diferitilor factori ce actionau in cadrul sectelor baptiste. Refuzul de a accepta functii in serviciul statului, care reprezenta la origine o indatorire religioasa, rezultand din repudierea tuturor celor legati de interesele lumesti. O opozitie invincibila fata de orice idolatrii a fapturii omenesti. Era un rezultat al principiilor apolitice sau chiar antipolitice. Intreaga rationalitate iscusita a conduitei baptiste a fost fortata sa se manifeste in profesiunile apolitice.
Imensa importanta pe care doctrina baptista a mantuirii a atribuit-o constiintei ( privita ca relevarea lui dumnezeu) a conferit conduitei lor in confesiunile lumesti un caracter care a avut o semnificatie cruciala pentru dezvoltarea spiritului capitalismului.
Principiul cel mai important al eticii capitaliste era dictonul cinstea e cea mai buna politica . Forma specifica de ascetism lumesc a baptisilor consta in adoptarea practica a acestor maxime.
Am preferat sa cercetam efectele pe care le-ar putea avea in conduita individului adoptarea subiectiva a unei credinte ascetice. Efectul disciplinei Bisericii nu a fost in nici un caz intotdeauna acelasi dimpotriva, supravegherea ecleziastica a vietii individului care (asa cum era practicata in Bisericile de stat calviniste) ducea aproape la o inchizitie care putea chiar sa intarzie acea eliberare a puterilor individuale care era conditionata de urmarirea ascetica rationala a mantuirii, iar in unele cazuri chiar a facut-o.
Reglementarile mercantiliste ale statului ar putea dezvolta industrii, dar cu siguranta nu singure, spiritul capitalismului. Acolo unde au adoptat un caracter despotic/autoritarist l-au impiedicat direct. Astfel, un efect similar ar fi putut rezulta din inregimentarea ecleziastica, atunci cand a devenir excesiv de despotica. A intarit un tip anume de conformare exterioara, dar in unele situatii a slabit motivatiile subiective ale conduitei ratioanale.
Conceptia despre starea de gratie religioasa ca un statut care il delimiteaza pe posesorul sau de degradarea fiintei in lume. Obtinerea gratiei divine nu putea fi garantata prin sacramente magice, prin usurarea in spovedanie, prin faptele bune ale individului. Era posibila numai prin confirmare, intr-un tip de conduita specific, cu totul diferit de modul de viata al omului natural. Individul era stimulat sa-si supravegheze metodic propria stare de gratie in propria conduita ascetica. Aceasta conduita ascetica insemna o planificare rationala a intregii vieti in conformitate cu vointa lui Dumnezeu.
Intr-o asemenea epoca, fortele religioase reprezenta influente decisive pentru formarea caracterului national. Pentru a intelege conexiunea dintre ideile religioase fundamentale ale protestantismului ascetic si maximele sale pentru conduita economica de zi cu zi, e nevoie sa cercetam scrierile care au derivat in mod evident lin practica patorala.
Richard Baxter : discutie asupra avutiei si dobandirea ei. Avutia ca atre reprezinta o mare primejdie, ispitele sale nu inceteaza niciodata. Urmarirea ei nu e doar lipsita de noima in comparatie cu importanta covarsitoare a Imparatiei lui dumnezeu, dar e suspecta din punct de vedere moral. Aici, ascetismul pare sa se fi intors mai dur impotriva dobandirii bunurilor pamantesti decat in tezele lui calvin, care nu vedeau in avutia clerului nici un obstacol pentru eficacitatea sa, ci mai degraba o sporire dezirabila a prestigiului. De aceea, le permitea clericilor sa-si foloseasca mijloacele in mod profitabil.
Obiectia morala reala se refera la relaxarea data de securitatea posesiunii, bucurarea de avere avand drept consecinte inactivitatea, cedarea la ispitele carnii si, mai presus de toate, distragerea de la urmarirea unei vieti in sfintenie. Posesiunea poate intampina obiectii doar prin faptul ca implica pericolul relaxarii. Odihna vesnica a sfintilor are loc pe lumea cealalta. Pe pamant omul trebuie, pentru a fi sigur de starea sa de gratie, sa implineasca faptele celui care l-a trimis. Nu timpul liber si bucuriile vietii, ci doar activitatea slujeste la sporirea gloriei lui Dumnezeu.
Astfel, irosirea timpului este cel dintsi si, in pincipiu, cel mai grav dintre pacate. Pierderea timpului prin socializare, conversatii neimportante, desfatare si mai mult somn decat este necesar pentru sanatate merita condamnarea morala absoluta. Contemplarea inactiva este si ea lipsita de valoare sau chiar direct reprobabila daca se face pe seama muncii zilnice a cuiva. Opera principala a lui Baxter este dominata de predicarea repetata a activitatii continue, intense a trupului si a mintii. Lipsa vointei de a munci este simptomatica pentru lipsa gratiei. Nu exista exceptari de la indatorirea de a munci. Averea nu scuteste pe nimeni de nerespectarea ei neconditionata. Pentru fiecare Providenta lui Dumnezeu a pregatit o vocatie care ar trebui sa o profeseze si in care ar trebui sa munceasca.
Diferentierea oamenilor in clase si ocupatii stabilita in cursul evolutiei istoriei a devenit pentru Luther un rezultat direct al vointei divine. Perseverenta individului in locul si intre limitele pe care i le-a atribuit Dumnezeu era o indatorire religioasa.
Baxter : scopul providential al diviziunii muncii urmareste sa fie cunoasterea prin roadele sale. Sprcializarea ocupatiilor duce la o imbunatatire cantitativa si calitativa a productiei si, astfel, serveste binelui comun care este identificat cu binele celui mai mare numar de oameni cu putinta. Munca nespecializata pe care lucrataorul obisnuit este adesea fortata sa o accepte este o stare de tranzitie adesea de neevitat, dar totdeauna cu efecte negative. Unui om fara profesiune ii lipseste caracterul sistematic si metodic care este cerut de ascetismul lumesc. Dumnezeu nu cere munca in sine, ci munca rationala intr-o profesie. O persoana poate combina mai multe profesiuni daca faptul este util pentru binele comun si al persoanei respective. Si nu dauneaza nimanui, nu conduce la tradarea vreuneia dintre vocatii. Nici chiar schimbarea profesiei nu intampina obiectii daca nu este nechibzuita si daca este facuta in scopul de a urma o vocatie mai placuta lui Dumnezeu, ceea ce inseamna una mai folositoare.
Utilitatea unei profesiuni se masoara in principal in termeni morali, in termenii importantei bunurilor produse in profesiunea respectiva pentru comunitate.
Un criteriu suplimentar se refera la profitabilitatea privata. Caci daca Dumnezeu ii arata unuia dintre alesii Lui sansa obtinerii unui profit, acesta trebuie sa o fructifice fara un scop anume. Crestinul credincios trebuie sa urmeze chemarea profitand de oportunitate.
Averea este maligna din punct de vedere etic numai in masura in care reprezinta o tentatie spre trandavie si bucuriile pacatoase ale vietii, iar dobandirea ei este rea numai atunci cand se face cu scopul de a trai mai tarziu fericit, fara griji. Dar ca indeplinitre a indatoririi intr-o vocatie nu este doar permisibila moral, ci chiar impusa cu fermitate.
Sublinierea importantei ascetice a unei profesiuni stabile a oferit o justificare etica pentru diviziunea specializata si moderna a muncii. Intr-un mod similar, interpretarea providentiala a obtinerii de profit justifica activitatile omului de afaceri.
Acest ascetism s-a intors cu toata forta impotriva unui lucru : gasirea de bucurie spontana in viata, in tot ce are aceasta de oferit. Aversiunea puritana fata de distractii nu era una doar de principiu. Sportul era acceptat daca slujea unui scop rational, acela de recreare necesar pentru eficienta fizica. Manifestarea unei bucurii de a trai impulsive, care ii indeparta pe oameni atat de la munca intr-o profesie, religie era dusmana ascetismului rational.
Omul este doar un custode al bunurilor care au ajuns la el prin gratia lui Dumnezeu. El trebuie sa dea socoteala pentru fiecare banut care i s-a incredintat si este cel putin riscans sa il cheltuiasca pentru un scop care nu serveste gloriei lui Dumnezeu, ci doar bucuriei personale.
Ascetismul protestant lumesc :
a actionat cu forta impotriva placerii spontane create de posesiuni
a restrans consumul (mai ales cel de produse de lux)
a avut efectul psihologic de a elibera dobandirea bunurilor de inhibitiile traditionaliste
a rupt fraiele impulsului achizitiv prin faptul ca nu doar l-a legalizat, dar l-a considerat ca fiind voit direct de Dumnezeu.
Campania contra ispitelor carnii, a dependentei de lucrurile exterioare a fost nu o lupta impotriva castigului rational, cu una impotriva folosirii irationale a averii.
Ascetismul considera extrem de reprobabila urmarirea avutiei ca scop in sine. Dar obtinerea ei ca rod al muncii intr-o profesiune era un semn al binecuvantarii lui Dumnezeu.
Atunci cand limitarea consumului se combina nu aceasta eliberare a activitatii achizitive, rezultatul practic inevitabil este evident: acumularea capitalului prin constrangerea ascetica de a economisi. Constrangerile care erau impuse consumului de avutie au servit la cresterea ei deoarece au facut posibila investirea productiva a capitalului. Taria acestei influente nu este pasibila de o demonstratie statistica exacta.
Fara indoiala, aceste idealuri puritane au fost inclinate sa cedeze sub presiunea excesiva a ispitelor bogatiei. Urmeaza sfatul ca aceia care castiga atat de mult cat pot si economisesc tot ce pot sa si daruiasca atat cat pot, astfel incat sa dobandeasca mai multa gratie divina si sa constituie o comoara in Ceruri.
Efectul economic al acelor miscari religioase s-a produs in general numai dupa depasirea punctului culminant al entuziasmului pur religios. Atunci, intensitatea cautarii Imparatiei lui Dumnezeu a inceput sa lase loc treptat virtutii economice sobre. Radacinile religioase au disparut cu timpul, fiind inlocuite de interesele utilitariste mundane.
Luase nastere o etica economica specific burgheza. Ad constiinta ca beneficia de gratia deplina a lui Dumnezeu si ca este binecuvantat vizibil de El, omul de faceri burghez, atata timp cat ramanea intre limitele corectitudinii formale, utilizarea pe care o dadea averii sale nu era reprobabila, isi putea urmari interesele pecuniare dupa voie, simtind ca astfel indeplinea o indatorire.
Puterea ascetismului religios ii dadea asigurarea linistitoare ca distribuirea inegala a bunurilor de pe lumea aceasta era un aranjament special al Providentei divine care urmarea scopuri secrete necunoscute oamenilor.
|
Politica de confidentialitate | Termeni si conditii de utilizare |
Vizualizari: 1920
Importanta: 
Termeni si conditii de utilizare | Contact
© SCRIGROUP 2024 . All rights reserved
