TIPOLOGIA FIRMELOR MULTINATIONALE

TIPOLOGIA FIRMELOR MULTINATIONALE

La inceputul anilor '90, familia firmelor multinationale la nivel mondial (global) a ajuns sa numere cel putin 37.000 de societati-mama si aproximativ 200.000 de societati-fiica ale acestora. Mai mult de 90% dintre firmele-mama isi au sediul in tari puternic industrializate, in timp ce mai mult de jumatate din filialele lor sunt localizate in tari in curs de dezvoltare. Dintre primele 100 de FMN, 53 sunt localizate in Europa Occidentala, 27 in Statele Unite, 14 in Japonia, iar restul in Australia, Canada si Noua Zeelanda. Insa, desi aria de intindere a retelelor globale ale FMN se largeste, cea mai mare parte a activitatilor este realizata de un numar redus de firme. Astfel, primele 50 de firme (ca marime) acopera aproximativ 35% din totalul productiei realizatein strainatate de firmele multinationale, primele 100 - acopera 50% din aceasta productie, iar primele 250 - 65%.

Conform datelor statistice comunicate de Comisia Europeana la mijlocul anilor '70, existau inca din 1971, 55 de firme multinationale ce detineau mai mult de 20 de filiale in strainatate fiecare, precum si alte 215 firme multinationale cu peste 10 filiale fiecare, in timp ce 85% din cele 9500 de firme multinationale existente atunci aveau in proprietate una sau doua filiale in strainatate. Mai recent, in 1990, un studiu elaborat de UNCTAD in legatura cu un esantion de circa 740 de FMN mici si medii cu sediul in tarile puternic industrializate, arata ca, in medie, aceste firme detin 3,2 filiale in strainatate.

Desi este evident ca numarul acestor filiale va creste in viitorul apropiat, intrucat firmele implicate in investitii straine tind sa-si sporeasca gradul de transnationalizare, totusi nu putem omite faptul ca, in mod continuu, apar firme noi ce se implica in tranzactii ce depasesc granitele nationale, in timp ce alte firme deja implicate nu se vor mai extinde dincolo de un anumit punct.

Putem afirma cu certitudine, insa, ca cele mai dinamice firme multinationale existente in prezent sunt cele din Japonia si din tarile in curs de dezvoltare.

Caracteristica dinamica este prezenta si la firmele multinationale mici si mijlocii ce isi desfasoara activitatea in noile sectoare industriale, cum ar fi biotehnologiile, precum si in sectoarele de servicii intensive in informatie, cum ar fi cele de consultanta in domeniul calculatoarelor.

Pentru intelegerea caracteristicilor 'familiei' firmelor multinationale este semnificativa si dinamica cresterii si descresterii lor, urmarita insa la nivel individual. Astfel, bazandu-ne pe datele existente pentru anii 1990-1991 referitoare la primele100 cele mai mari FMN, identificam mai multe 'stari de sanatate' in care se afla acestea. Unele inregistreza ritmuri de crestere si expansiune dintre cele mai ridicate, altele se afla in declin. Astfel:

firme multinationale in crestere accelerata (peste 10% ritm de crestere a activelor detinute in strainatate): Alcatel-Asthom, Matsushita, Siemens, Bayer, General Electric, Mitsubishi, Toyota, Michelin, Hitachi, BASF, Nissan, Kodak, Xerox, Honda, Renault, Hewlett-Packard, Peugeot.

firme multinationale in crestere ridicata (intre 5-10%): British Petroleum, Volvo, McDonald's, Jonhson & Jonhson.

firme multinationale in crestere moderata (intre 3-5%): Volkswagen, Thomson Corporation, General Motors.

firme multinationale in stagnare: Royal Duch, Philips, Fiat, Sony, Du Pont, Rhone Poulenc, Ericsson, ICI, 3M, Nestle, Electrolux.

firme multinationale in declin: Exxon, Ford, Philip Morris, Texaco, Hoechst, Olivetti.

Se poate observa faptul ca firmele multinationale cu cresterea cea mai dinamica sunt acelea care au un grad de transnationalizare mai ridicat sau, altfel spus, care isi extind cel mai mult operatiunile la scara internationala. In aceasta categorie putem include, in mod special, firmele multinationale japoneze ce opereaza in productia de autovehicule si produse electronice.

Putem spune, insa, si ca firme multinationale provenind din principalele 5 tari de origine (SUA, Japonia, Germania, Anglia si Franta) controleaza majoritatea activelor detinute in strainatate de firmele globale.

Pentru majoritatea firmelor multinationale este relativ usor de identificat tara de origine. Si, totusi, fiecare dintre ele isi are actiunile cotate la un numar de burse de valori amplasate in diferite colturi ale lumii, iar structura membrilor Consiliilor lor de Administratie este multinationala, in timp ce o pondere tot mai mare din activitatile creatoare de valoare adaugata se desfasoara in afara tarilor de origine.

Mult mai dificil este de a identifica adevarata nationalitate a proprietatii unei firme multinationale care este, ea insasi, integral sau partial detinuta de interese economice straine.

Globalizarea tot mai multor intreprinderi este de natura sa reduca din importanta pe care o are nationalitatea proprietatii lor, ca factor de influentare a contributiei acestor firme la bunastarea economica a tarilor lor de origine. Proprietatea acestora depinde intr-o masura din ce in ce mai mica de situatia economica a tarilor de origine. De exemplu, din cele 300 cele mai mari firme industriale ale lumii, la sfarsitul anilor '80, in jur de 120 de firme (34%) obtineau peste 40% din productia lor prin activitatea filialelor lor din strainatate.

Din punctul de vedere al tarii gazda este foarte frecventa situatia in care filiala detinuta integral de capital strain contribuie intr-o masura mai mare la cresterea gradului de pregatire profesionala a fortei de munca locale, la activitatea de cercetare- dezvoltare sau la cresterea productivitatii in respectivul domeniu, decat o face o firma autohtona. La sfarsitul deceniului trecut, mai mult de o treime din excedentul comercial al Taiwanului in schimburile sale cu Statele Unite provenea de la firmele nord-americane implantate local si care produceau sau cumparau produse de pe piata taiwaneza si apoi le vindeau sau le foloseau pe piata SUA. In acelasi timp, contributia firmelor japoneze de autovehicole implantate pe piata britanica la exporturile nete ale acestei tari este considerabil mai mare decat cea a firmelor britanice.

Toate aceste evolutii fac ca, cel putin pentru anumite sectoare industriale dominate de marii producatori globali, distinctia privind nationalitatea proprietatii asupra activitatilor generatoare de valoare adaugata ale firmelor multinationale sa devina tot mai greu de realizat, cu consecinte deloc neglijabile in planul impactului acestor activitati pentru tarile gazda si cele de origine si, mai ales, in planul raaspunsurilor politicilor nationale si multilaterale fata de acest impact.

Exista doua tipuri de astfel de firme multinationale. Primul tip este reprezentat de firmele multinationale de stat din tarile dezvoltate care se afla integral sau partial in proprietatea guvernelor sau a agentiilor guvernamentale ale tarilor lor de origine. Pana la mijlocul anilor '80, aparitia lor reprezenta un fenomen in expansiune. Astfel, in 1965, 19 dintre cele mai mari 200 de intreprinderi industriale din lume cu sediul central situat in afara Statelor Unite erau intreprinderi de stat. Incepand cu 1975, grupul intreprinderilor de stat cuprindea 29 de companii, dintre care 9 erau firme multinationale. In 1985, numarul intreprinderilor de stat in totalul primelor 200 de corporatii industriale mondiale a crescut la 38, dintre care 18 erau firme multinationale. Insa, odata cu renasterea increderii in eficacitatea mecanismelor economiei de piata, dupa 1985, se afirma o tendinta opusa, de privatizare a unora dintre ele, in special in Europa Occidentala. Asa s-a intamplat in cazul firmelor British Steel si British Leyland in Marea Britanie, Thomson si St. Gobain in Franta si ENI in Italia.

Principalele cauze ale cresterii numarului de firme multinationale de stat din lumea occidentala ce a avut loc timp de 20 de ani, pana in 1985, pot fi identificate privind retrospectiv. O prima cauza ar fi valul de nationalizari din anii '70, mai ales cele cele ale guvernelor Frantei si Marii Britanii. A doua cauza o reprezinta faptul ca sectoarele economiei in care statul este proprietar se numarau printre cele cu cel mai ridicat ritm de expansiune. Asa ar fi industria aero-spatiala, a produselor petroliere si automobilelor. A treia cauza o reprezinta faptul ca ultimii 20 si mai bine de ani au fost martorii aparitiilor firmelo multinationale ale lumii a treia, tari in care statul tinde sa joace un rol mai important.

Cel de-al doilea tip de firme multinationale proprietate de stat este reprezentat de cele provenind din fostele tari socialiste. Aceste FMN la randul lor au devenit in anii din urma o importanta forma de realizare a ISD si de cooperare industriala pe plan industrial. In 1991, numarul firmelor multinationale provenind din tarile est-europene ajunsese la nivelul de circa 300, in timp ce, pe de alta parte, China singura detinea peste 550 de firme implicate in exportul de ISD. In decembrie 1990, valoarea estimata a capitalului investit in firme straine de tarile foste membre ale CAER se ridica la peste 1 miliard de dolari.

Pana la sfarsitul anului 1989, firme multinationale de stat din fostele tari socialiste isi creasera circa 830 de sucursale, filiale sau societati afiliate cu sediul in tarile membre OCDE, spre deosebire de cele 120-125.000 de societati afiliate create in strainatate de FMN provenind din tarile dezvoltate si cele in curs de dezvoltare.

Firme multinationale de stat din tarile est-europene si-au creat pana la sfarsitul anului 1990 un numar de 386 filiale proprii in tarile in curs de dezvoltare.

In ceea ce priveste distributia pe sectoare economice a investitiilor efectuate in strainatate de firmele multinationale est-europene, exista o sensibila diferentiere intre investitiile realizate in tarile dezvoltate si cele realizate in tarile in curs de dezvoltare. Astfel, investitiile efectuate in economiile dezvoltate sunt concentrate in proportie de 96% in sectorul serviciilor, in special in operatiunile de export-import si activitatile corelate acestora. Obiectivul lor principal il reprezinta crearea unei infranstructuri de marketing international pentru promovarea exporturilor de bunuri si servicii provenind din fostele tari socialiste. Prin contrast, investitiile realizate in tarile in curs de dezvoltare de firmele multinationale est-europene sunt in special spre activitatile industriale primare (extractive) si manufacturiere (prelucratoare), aproximativ 27% din filialele lor ce operau in 1990 fiind amplasate in aceste sectoare.