Progresul tehnic

Progresul tehnic

1. Abordarea conceptuala a notiunii de progres tehnic
2. Clustere
3. Transfer tehnologic know-how
4. Cercetare-dezvoltare pentru economia romaneasca

1. Abordarea conceptuala a notiunii de progres tehnic

Progresul tehnic reprezinta un proces dinamic si complex pe care un produs, o intreprindere, o ramura sau un fenomen sau chiar un demeniu de cercetare il inregistreaza intr-un anumit moment.

Schumpeter a definit progresul tehnic ca o forta motrica de dezvoltare a factorilor de productie.

Petru Jica defineste progresul tehnic ca o ridicare a nivelului tehnic al elementelor materiale ale procesului de munca, ale proceselor tehnologice si ale produselor de baza sau utilizarea unor actiuni de concepere, proiectare si utilizare a unor tehnologii superioare.

Observatie: Exista o sumedenie de definitii privind progresul tehnic datorita faptului ca este un fenomen relativ nou, dar totusi fiecare din definitiile date acestei notiuni are in componenta 3 categorii de elemente, si anume:

conceptia elementului de progres tehnic

transferul elementului de progres tehnic in practica, in special in cea economica si sociala

trebuie pus accentul pe crearea si implementarea unor metode si tehnologii prin care sa se aplice acest progres tehnic.

In concluzie ne spun specialistii, crearea progresului tehnic se bazeaza pe cercetare stiintifica sustinuta, pe stoc de cunostinte tehnico-stiintifice    acumulate.

2. Clustere

Clusterele sunt concentrari geografice de institutii si companii interconenctate intr-un anumit domeniu. Clusterele cuprind un grup de industrii inrudite intre ele, dar si alte entitati din punctul de vedere al concurentei.

Observatie: In prezent se foloseste foarte mult notiunea de politici de clustere, dar inca nu este definita in adevaratus sens economic ci doar se face precizarea ca acele companii sau firme care formeaza clusterul trebuie sa se interconecteze.

De obicei, un cluster se poate extinde in aval avand tendinta sa includa canale de distributie, furnizori si chiar clienti.

Observatie: Criteriile generale avute in vedere pentru dezvoltarea de viitoare clustere ar fi:

cifra de afaceri sectoriala din zona in comparatie cu cifra de afaceri de la nivel regional sau national

rata somajului sau gradul de ocuparea al fortei de munca din zona respectiva

trebuie sa realizeze o crestere mai mare decat media pe sector

identificarea unui numar mai mare de IMM-uri nou infiintate in zona respectiva

concentrarea unui grup important de organisme si institutii cu competenta in dezvoltarea infrastructurii economice si care sa ofere o paleta de servicii extinse companiilor ce functioneaza in zona respectiva

3. Transferul de tehnologie

Contractul de know-how eate un contract prin care una dintre parti numita furnizor transmite celeilate parti numita beneficiar contra unei redevente cunostinte tehnice sau brevetarile necesare pentru fabricarea, functionarea, intretinerea sau comercializarea unor marfuri ori pentru elaborarea si punerea in lucru a unor tehnici sau procedee.

Cunostintele tehnice care alcatuiesc know-how-ul pot avea ca suport obiecte, elemente tehnice sau instructiuni.

Contractul de know-how se caracterizeaza prin:

1. noutatea cunostintelor relative si subiective a caror valoare este concretizata in rezultatele obtinute
2. natura confidentiala a cunostintelor in sensul ca orice persoana careia i s-a adus la cunostinta un know-how se angajeaza implicit sa respecte acest caracter
3. dinamismul actiunii
4. complexitatea elementelor componente

Observatie: Elementele care genereaza continutul acestui contract sunt:

abilitate tehnica

experienta tehnica

cunostinte tehnice

procedee si mijloace tehnice de aplicare

Observatie: Know-how-ul poate fi platit in bani, produse sau in alte cunostinte tehnice. Daca se face plata in bani, acestia reprezinta o suma globala din suma totala de productie realizata. Daca plata se face prin alte cunostinte tehnice, atunci trebuie stipulat intre parteneri sau de cele mai multe ori se recomanda incheierea unui alt contract know-how.