NECESITATEA OBIECTIVA A CADRULUI NORMATIV PRIVIND AUDITUL

NECESITATEA OBIECTIVA A CADRULUI NORMATIV PRIVIND AUDITUL

Auditul este un termen la moda astazi. Moda trece insa, dar necesitatea unor evaluari competente si independete ramane. Auditul trebuie sa verifice daca sunt intrunite conditiile necesare pentru a se asigura echilibrul unei organizatii, sa instrumenteze stapanirea dezordinii, adapterea la schimbari si sa evalueze gradul de securitate si riscurile pe care le poate intampina o firma.

Pentru unii manageri granita dintre audit si contabilitate nu este deloc clara, auditul fiind considerat de multe ori o gaselnita, inventata de contabili pentru a-si mai rotunji veniturile. Nici cea dintre control si audit nu este mai clara, acesti doi termeni fiind de multe ori folositi de catre profesionistii domeniului pentru a desemna acelasi tip de activitate (Scutaru, 1997, CECCAR, 1995).Confuzia aceasta reprezinta efectul a cel putin trei situatii reale din Romania anilor '90: pe de o parte, faptul ca majoritatea actiunilor de audit au vizat strict domeniul financiar-contabil; pe de alta parte, faptul ca singurii auditori, recunoscuti oficial sub denumirea de auditor, apartin tot acestui domeniu; iar in final lipsa unui cadru juridic coerent si stabil in domeniul contabilitatii.

Dupa Arens si Loebbeke ( 1988) contabilitatea nu este altceva decat procesul sau activitatea prin care se inregistraza, clasifica si descriu evenimentele economice intr-o maniera logica. Scopul acestei activitati este de a oferi informatiile necesare procesului decizional si tertilor. Daca privim lucrurile la nivelul intregii societati, putem considera ca functia contabilitatii este de furnizor de informatii cantitative, iar profesionistii contabili trebuie sa inteleaga principiile si regulile dupa care se guverneaza contabilitatea. Contabilitatea este cea care da dimensiunea monetara a oricarei activitati economice.

Pe de alta parte, obiectivul auditului contabil este de a determina masura in care informatiile inregistrate in cantabilitate reflecta evenimentele economice care au avut loc intr-o anumita perioada sau, conform Toma si Chivulescu (1995, p.11), ''imbunanatirea utilizarii informatiei''. Auditorii, pe langa intelegerea principiilor care guverneaza contabilitatea si auditul, trebuie sa fie capabili sa acumuluze si sa interpreteze probe care sa le sustina opinia.

Englezescul to audit , cunoscut astazi ca ''a examina, a verifica, a revizui conturi si inregistrari contabile'', isi are radacinile in latinescul auditus , care inseamna a asculta, a audia.

Evolutia auditului este determinata de dezvoltarea continua a mediului economic, de amploarea si complexitatea operatiunilor si tranzactiilor efectuate de entitatile economice.

Auditul, respectiv examinarea de catre o persoana independenta si competenta a fidelitatii reprezentarilor contabile si financiare, a pornit de la o corectare a fraudelor in documentele financiar-contabile si a continuat cu aprecierea globala de fidelitate a situatiilor (rapoartelor) emise de entitatile economice si cu analiza critica a structurilor acestora si eveluarea procedurilor utilizate la intocmirea situatiilor. In prezent este orientat spre evaluarea modului de respectare, de catre managementul entitatilor, a principiilor economicitatii, eficientei si eficacitatii in utilizarea resurselor financiare (auditul performantei).

Considerat multa vreme, in mod nedrept si neavizat, doar o forma a controlului financiar, auditul tinde sa ocupe si in tara noastra locul si rolul care i se cuvin de drept in procesele de dezvoltare si perfectionare a activitatii desfasurata de entitatile economice. Ca parte a acestor procese auditul are o importanta deosebita in cresterea performantei economiei romanesti, limitarea risipei de resurse si posibilitatile de frauda, detectarea la timp a anomaliilor si deficientelor.

Economia libera, de piata nu se poate manifesta si promova ca o economie performanta, creatoare de profit daca nu ar apela la instrumente adecvate care sa conduca la ecomicitate, eficienta si eficacitate in utilizarea banului public.

Din acest punct de vedere, auditul performantei reprezinta un proces de examinare obiectiva si sistematica a realitatii pentru evaluarea performantei unei organizatii guvernamentale, program sau activitati cu scopul de a obtine informatii referitoare la utilizarea fondurilor publice in vederea furnizarii lor catre factorii de decizie pentru a supraveghea sau dupa caz, a initia masurile corective care se impun.

Una din prioritatile cercetarii economice a fost si este reevaluarea notiunii de performanta si mai ales cautarea si gasirea unor indicatori care sa reflecte cat mai fidel cu putinta subtilitatile functionarii entitatilor economice, fie ele institutii publice sau agenti economici, fie programe sau activitati ale departamentelor guvernamentale.

Performanta poate fi definita ca '' o stare de competivitate a entitatii economice, atinsa printr-un nivel de eficacitate si productivitate care-i asigura o prezenta durabila pe toata piata''. Asadar performanta reclama prezenta simultana si complementara a eficacitatii si productivitatii.

Gestionarea performantei reprezinta un mod de organizaresi gestionare a activitatilor (programelor) entitatilor economice care promoveaza:

intocmirea si urmarirea realizarii planurilor;

furnizarea in timp real a informatiei de gestiune;

cresterea responsabilitatii.

In tara noastra nevoia de gestiune a performantei rezida din necesitatea atingerii si urmaririi obiectivelor Uniunii Europene, dar si din dorinta guvernului de realizare a reformei sectorului public, inclusiv prin planurile de combatere a coruptiei.

Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii care prezinta fidel rezultatele si pozitia financiara a intreprinderii, reflecta realitatea economica a tranzactiilor realizate, sunt impartiale, prudente, relevante si credibile. Pentru realizarea calitatii informatiilor prezentate in situatiile financiare se vor aplica prevederile Standardelor de Contabilitate Nationale relevante si Standardele de Contabilitate Internationale pentru a oferi o imagine fidela a patrimoniului, a profitului (pierderii) si a fluxurilor de trezorerie.

Diversitatea activitatilor economico-financiare, dezvoltarea pietelor de capital, a institutiilor bancare, etc. au condus la cresterea complexitatii lucrarilor contabile ce pot atrage erori in prelucrarea datelor, interpretarea si evaluarea lor cu consecinte negative asupra deciziilor utilizatorilor de informatii contabile.

Mai mult, producatorii de informatii contabile nu sunt neutri fata de operatiunile efectuate si, implicit, conturile anuale, ceea ce ridica semne de indoiala cu privire la obiectivitatea profesionistului contabil.

Susceptibilitatea realitatii informatiei contabile cuprinse in situatiile financiare anuale poate fi data si de calitatile moral-profesionale ale producatorilor de informatii.

La randul lor, utilizatorii informatiei contabile ''investitorii, salariatii, creditorii, furnizorii si alticreditori, clientii, guvernele si administratiile, publicul'', sub influenta unor medii economice, culturale, politice si juridice diverse, au interese diferite asupra nevoii de informare.

Conflictele de interese intre utizatorii si producatorii de informatie contabila trebuie estompat de activitatea unei elite profesionale in domeniu, reprezentata de auditori care au, prin efectul legii, calitatea de expert contabil, contabil autorizat cu studii economice superioare, societati de expertiza, cenzori etc., inscrisi ca membri in Camera Auditorilor.

Scopul activitatii auditorilor este acela de a restabili o incredere rezonabila intre producatori si utilizatori ai informatiei contabile. Astfel, auditorii contribuie la protejarea intereselor diferitelor categorii de beneficiari ai informatiei contabile, atunci cand acestia iau decizii economice.

Standardul International de Contabilitate nr. 1 arata ca ''informatia financiara are ca obiectiv furnizarea unei informatii utile in luarea deciziilor economice si financiare''.

Situatiile financiare trebuie sa furnizeze informatii utile pentru adoptarea deciziilor economice, pentru a hotari momentul de cumparare sau vanzare a unei investitii de capital, a evalua deficietele in raspunderea manageriala, a evalua capacitatea intrepinderii de a plati si de a oferi alte beneficii angajatilor sai, pentru a evalua garantiile pentru credite acordate intrepinderii, a determina politicile de impozitare, pentru calculul profitului si distribuirea dividentelor, a elabora date statistice despre venitul national.

De regula, situatiile financiare sunt intocmite conform unui model contabil bazat pe costul istoric recuperabil si pe conceptul de mentinere a nivelului capitalului financiar. In acest sens, s-a elaborat ''Cadrul general de intocmire si prezentare a situatilor financiare'' elaborat de Comitetul pentru Standarde de Contabilitate Internationale. Acest cadru poate fi aplicat oricarui model contabil, precum si concepte privind capitalul si mentinerea lui, optiunea pentru tratamentele contabile alternative permise de IAS.

''Cadrul general de armonizare a reglementarile contabile'' sprijina auditorii pentru formarea unei opinii asupra situatiilor financiare. Daca exista un conflict intre Cadrul general si un Standard de Contabilitate International, cerintele IAS primeaza asupra acelora din ''Cadrul general''.

Auditorii trebuie sa aibe in vedere, potrivit ''Cadrului general'', indeplinirea obiectivului situatiilor financiare, caracteristicile calitative care determina eficienta informatiei contabile din situatiile financiare, modul de evaluare a elementelor pe baza carora sunt intocmite situatiile financiare ca fiind principala sursa de informatii a utilizatorilor.

Tehnicile auditului prin exactitatea si rigurozitatea lor, reprezinta din acest punct de vedere instrumente extrem de utile in realizarea acestui demers.

In tara noastra preocuparile legislative si guvernamentale pe linia auditului performantei, au semnificatii deosebite odata cu aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 119/1999, prin care s-a reglementat auditul intern la institutiile publice cu privire la utilizarea fondurilor publice si administrarea patrimoniului public, si a Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 75/1999 privind activitatea de audit financiar exercitata asupra societatilor comerciale, in confirmitate cu standardele internationale de audit, sub organizarea si coordonarea Camerei Auditorilor din Romania.

Practic aceasta este primul pas, poate cel mai important in alinierea tarii noastre la practicile internationale in domeniul auditului.