Aspecte generale privind grupurile de societati

Aspecte generale privind grupurile de societati

Grupurile de societati se constituie prin reuniunea unor intreprinderi independente din punct de vedere juridic, "dar legate strans intre ele prin participatii si relatii contractuale".¹⁾

Definirea grupurilor de societati

In literatura de specialitate se regasesc mai multe definitii ale grupului. Astfel in literatura contabila franceza²⁾ grupul este definit ca fiind "un ansamblu constituit din mai multe societati, avand fiecare existenta proprie, dar unite prin legaturi diverse, in virtutea carora una dintre ele, numita societate-mama exercita un control asupra ansamblului, constituind, in acelasi timp, o unitate de decizie. Celelalte societati sunt dependente fata de societatea-mama".

In intelesul Standardului International de Contabilitate IAS 27 "grupul este reprezentat de o societate-mama impreuna cu toate filialele ei", iar in intelesul Normelor contabile din Romania³⁾ grupul este un "ansamblu de societati format din societatea care consolideaza - persoana juridica romana (consolidanta) - si filialele acesteia - societati romane si straine".

Societatea-mama este deci o intreprindere cu personalitate juridica care are una sau mai multe filiale, fiecare cu propria lor personalitate juridica.

Filiala este intreprinderea controlata de o alta intreprindere (cunoscuta ca societate-mama).

Controlul semnifica autoritatea societatii-mama de a conduce politicile financiare si operationale ale unei intreprinderi (filiale) pentru a obtine beneficii din activitatea ei sau, cu alte cuvinte, controlul este dat de puterea de a conduce politicile privind finantarea si exploatarea unei intreprinderi, astfel incat sa obtina avantaje din activitatile sale.

1). Niculae Feleaga, Ion Ionascu - Tratat de contabilitate financiara, vol.II,Ed. Economica, Bucuresti, 1998, pag.673

2). Memento Pratique Comptable, Francis Lefebvre

3). Ordinul ministrului finantelor nr.772/02.06.2000 de aprobare a Normelor privind consolidarea conturilor publicat in Monitorul Oficial al Romaniei, partea I, Nr.374/2000

Prin urmare, societatea-mama poate avea propriile sale activitati operationale - comerciale sau industriale - controland si coordonand in acelasi timp societatile din cadrul grupului.

In cazul in care societatea-mama nu are activitati operationale ci doar gestioneaza titlurile de participare pe care le detine la societatile din cadrul grupului, coordoneaza activitatea diverselor intreprinderi din grup si asigura nevoile de finantare de ansamblu, aceasta (societatea-mama) este cunoscuta sub numele de societate holding pur.

1.2. Premisele aparitiei grupurilor de societati

In opinia autorilor francezi Jacques Richard, Pascal Simons si Jean-Michel Bailly exprimate in lucrarea "Comptabilit et analyse financiere des groupes" fenomenul care a condus la aparitia grupurilor de intreprinderi il reprezinta politicile de concentrare a intreprinderilor. Aceste politici apar ca o consecinta a tendintei intreprinderilor de a domina piata si de a depasi, prin campul lor de actiune, frontierele tarii lor de origine. In atare conditii ele cauta sa devina cat mai putin vulnerabile si cat mai performante, recurgand la concentrari. "Concentrarea la nivelul unui grup este procesul de intarire a controlului, a informarii, a puterii, precum si de comasare a patrimoniului in mainile catorva persoane fizice si/sau juridice, ceea ce va permite conducatorilor acestei entitati sa utilizeze enorme mijloace financiare si de productie pentru o politica coerenta si mai putin dependenta de circumstantele legate de tara de implantare, de climatul social etc." ⁴⁾

In plan economic pot fi intalnite urmatoarele forme de concentrare:

concentrare orizontala; si

concentrare verticala.

Concentrarea orizontala presupune regruparea intreprinderilor care fabrica aceeasi categorie de produse realizandu-se o integrare a tuturor fazelor ciclului de productie si de distributie. In acest caz grupul isi creeaza un bun control al pietei si posibilitatea de a impune preturile.

4). Comptabilit et analyse financiere des groupes

Prin concentrare verticala se realizeaza o regrupare a intreprinderilor cliente unele fata de altele, realizandu-se integrarea unor activitati diferite, complementare sau similare. In acest caz grupul va avea un control total al ciclului de productie, de la materia prima la produsul finit, si un control partial al pietei.

Concentrarea verticala este intalnita sub doua forme (tipuri):

concentrare verticala in amonte;

concentrare verticala in aval.

Concentrarea verticala in amonte presupune ca o intreprindere sa preia controlul asupra furnizorilor sai, iar concentrarea verticala in aval presupune ca o intreprindere sa preia controlul asupra clientilor sai. In primul caz societatea-mama va controla aprovizionarile cu materii prime, materiale, semifabricate etc. livrate de filiale, iar in cel de-al doilea caz ea va prelua controlul distributiei produselor vandute prin filiale.

Consideratii juridice privind grupurile de societati

Din punct de vedere juridic, fiecare societate din grup are propria personalitate juridica, are denumire, sediu social, domiciliu fiscal, nationalitate si organisme proprii de conducere.

Grupul ia nastere din momentul in care o intreprindere dobandeste actiuni/parti sociale (titluri de participare) ale altor intreprinderi in scopul detinerii controlului sau exercitarii unor influente asupra acestora.

Titlurile de participare pot fi dobandite prin:

constituire a unei/unor societati noi (filiale) de catre societatea-mama care detine un procent de 50 - 100% din actiunile sau partile sociale emise de filiala(filiale);

aportul partial de active a societatii-mama la o alta societate in schimbul actiunilor sau partilor sociale, a caror detinere ii confera societatii-mama un anumit procent din capital si controlul asupra celeilalte societati;

subscrierea de actiuni sau parti sociale la o alta societate, la care are loc o crestere a capitalului prin aporturi noi in numerar si/sau in natura, societatea subscriptoare dobandind in acest fel controlul asupra societatii care isi majoreaza capitalul;

cumpararea actiunilor (cotate sau necotate la bursa) sau a partilor sociale ale unei societati. Societatea cumparatoare dobandeste astfel controlul asupra societatii emitente a actiunilor sau partilor sociale.