OBIECTUL ECONOMIEI POLITICE. METODA ECONOMIEI POLITICE

Obiectul de studiu al economiei politice

Odata cu dezvoltarea societatii si a tuturor sferelor acesteia s-a extins si cercetarea in domeniu, si odata cu ea, au aparut noi forme si moduri de abordare a fenomenelor economice si a economiei in general. Explicarea fenomenelor si a proceselor economice, formularea conceptelor economice, descoperirea unor reguli in desfasurarea vietii economice, sunt rezultatul activitatii de cercetare stiintifica.

Termenul de 'economie politica', etimologic,    provine din antichitate, din limba greaca, de la cuvintele 'oikomia' si 'politeia' (in traducere inseamna oranduire sociala). La randul lui cuvantul 'oikomia' este format din asocierea de cuvinte 'oikos' (in traducere inseamna casa, gospodarie), si 'nomos' ( care in traducere inseamna lege, norma).

Termenul de 'economie politica' a fost folosit pentru prima data de catre francezul Antoine de Montcretien, in titlul lucrarii 'Tratat de Economie Politica' (1615), o lucrare despre finantele publice, despre normele de gospodarire a statului.

Avand in vedere ca elementul sau caracteristic 'oikos' = gospodaria casnica constituie elementul de patrimoniu, iar 'nomos' = legea, are sensul de administrare a gospodariei, Economia Politica era inteleasa ca administrare a patrimoniului .

De-a lungul timpului bazele teoretice ale Economiei Politice au fost puse de renumiti economisti ca: Adam Smith, David Ricardo, Jean Baptiste Say, John Stuart Mill, s.a.

Raspunsul la intrebarea 'Care este obiectul de studiu al Economiei Politice?', nu este usor de dat deoarece de-a lungul timpului nu s-a ajuns la o concluzie general valabila, dar chiar si asa, sfera economica poate fi coordonata dupa cateva idei esentiale, in functie de elementul central care face obiectul cercetarii. Se deosebesc astfel o serie de conceptii avand la baza urmatoarele criterii:

q       Concentrarea atentiei asupra realizarii nemijlocite a    productiei, acoperirea trebuintelor umane, avand drept scop maximizarea satisfactiei consumatorului prin bunuri si servicii de calitate;

q       Orientarea subiectilor economici spre principii utilitariste;

q       Considerarea intereselor (publice sau private, nationale sau regionale, constante sau accidentale, prezente sau viitoare) drept parghii economice esentiale;

q       Importanta acordata comportamentului uman, considerandu-se ca omul este un reprezentant al unei entitati sociale si potrivit acestui lucru individul devine obiectul central al relatiei resursa-scop-intrebuintare-altrenativa;

q       Legatura dintre raritatea resurselor, tendinta de economisire a acestora si in acelasi timp incadrarea in coordonatele functiei de maximizare a rezultatelor obtinute cu minim de efort ;

q       Relatia dintre om-mediu si implicatiile vietii reale asupra economicului, in vederea ameliorarii raporturilor sociale si a celor dintre natura si societate, ceea ce face posibila evolutia civilizatiei;

q       Alegerea sintagmei economia-mijloc de subzistenta , ca baza a stiintei de profil;

q       Configurarea avutiei (bogatiei) ca sursa a bunastarii, prin modul ei de creare si repartizare intre membrii societatii;

q       Realizarea unui orizont in care au relevanta relatiile economice create in decursul procesului de reproductie largita, in stadiile: productie, repartitie, schimb si consum;

q       Valabilitatea si aplicabilitatea fenomenelor si proceselor economice;

q       Integrarea, in elaborarea principiilor economice, a unor notiuni-cheie precum: lege economica, utilitate, valoare, cost, pret, profit, eficienta.

La aceste modalitati enuntate mai sus se pot adauga si altele, lista ramanand deschisa. Cele enuntate au menirea de a se constitui fiecare in parte in posibile ramuri de studiu pentru teoria economica.

Ca si celelelte stiinte, economia este o stiinta de sine statatoare, deoarece:

ca orice stiinta are un obiect propriu de studiu;

dispune de metode de cercetare si analiza clar delimitate;

are la baza legi proprii, facand parte dintr-un sistem bine conturat aflat in relatii cu alte sisteme asemanatoare.

Avand in vedere cele expuse, putem spune ca economia este o stiinta autonoma bazata pe aspecte clar delimitate, conceptual aplicative si structurale. Pornind de la definirea Economiei Politice de catre diferiti autori, intr-o forma sintetica, putem spune ca Economia politica este un agregat complex care :

studiaza viata economica reala, fenomenele si procesele economice care au loc in domeniul productiei, schimbului, repartitiei si consumului de bunuri materiale si servicii;

studiaza raporturile de cauzalitate, interdependenta si functionalitate intre procesele si fenomenele economice in vederea desprinderii legilor economice;

pune in evidenta metodele si solutiile de alocare si utilizare eficienta a resurselor limitate pentru satisfacerea unor nevoi nelimitate precum si scopurile care ii anima pe agentii economici in activitatea economica.

Obiectivele principale ale stiintei economice sunt:

descoperirea de noi adevaruri despre ceea ce inseamna realitatea inconjuratoare;

manifestarea unui comportament rational;

accentuarea importantei alegerii individuale, respectiv colective;

bazarea pe metode riguroase;

cercetarea surselor avutiei si evolutia spre stadiul teoretic de economie a bunastarii;

studierea raportului efect/efort in scopul dublei optimizari, atat a satisfactiei consumatorului cat si a profiturilor la nivel de firma;

evaluarea costurilor alternative;

elaborarea de principii si norme veridice, pentru justificarea politicilor economice ale statului;

informarea corespunzatoare asupra caracteristicilor pietei.

Din punct de vedere al posibilitatilor de structurare Economia Politica se poate studia pe patru conponente:

Microeconomia pune in evidenta cercetarea totalitatii fenomenelor si proceselor desfasurate la nivelul activitatii agentilor economici primari.

Mezoeconomia vizualizeaza activitatea si realitatile petrecute la nivel de sectoare si ramuri economice, facand legatura dintre sfera micro- cu cea a macro- economiei.

Macroeconomia abordeaza comportamentul unei economii in totalitatea sa .

Mondoeconomia are o viziune de ansamblu si ia in considerare fata de macroeconomie conceptul de dezvoltare dinamica si de perspectiva.

In perioada contemporana stiinta economica este reprezentata printr-un numar mare de discipline aparute ca urmare a cresterii complexitatii vietii economico-sociale si a adancirii procesului de cunoastere. Sistemul stiintelor economice cuprinde:

q       stiinte economice fundamentale - Economia Politica;

q       stiinte economice teoretico-aplicative, care la randul lor cuprind:

stiinte economice speciale: Finante, Moneda si banci, Economia muncii, s.a.;

stiinte economice de ramura : Economia industriei, Economia agriculturii, a comertului, s.a.;

stiinta intreprinderii, a firmei.

q       stiintele istorice economice si ale gandirii economice;

q       economia mondiala care include: relatii economice internationale, relatii valutar-financiare internationale s.a;

q       stiinte economice de masurare si functionale: statistica, management, marketing, contabilitate;

q       stiinte economice de granita: econometria, sociologia economica, cibernetica economica, psihologia economica, economia protectiei mediului ambiant etc.

In cadrul stiintelor economice exista legaturi si influente reciproce intre diversle stiinte, tezele teoretice si legile economice puse in evidenta de Economia Politica stand la baza analizelor si cercetarilor din celelalte stiinte economice, dupa cum analizele si concluziile acestora din urma intregesc teoria economica.

Sfera si functiile stiintei economice

Considerand realitatea inconjuratoare prin prisma relatiei efort-efect, stiinta economica probeaza masura in care cunostintele teoretice dobandite in acest domeniu primesc sporul de valoare oferit de pragmatism.

Verificand legatura dintre abstract si concret, dintre general si particular, respectiv dintre concept si praxis , sferele de interes ale economiei se refera atat la aspecte materiale - care constituie suportul efortului depus de un agent economic (intrari intr-un sistem de analiza) - cat si la cele care fac obiectul efectelor urmarite (iesiri din acelasi sistem luat ca baza). Cel mai important aspect care trebuie avut in vedere este cel al analizei datelor , decizia trebuind sa reprezinte trecerea informatiilor din domeniul intelectului abstract, in cel al realitatilor cuantificabile.

Functionarea economiei presupune existenta unui mecanism inerent oricarui mod de actiune. Acesta se orienteaza dupa conexiuni multiple, atat intre fenomene si procese economice proprii unui agent economic, sau imprumutate. Astfel, conteaza foarte mult relatiile bazate pe complementaritatea activitatilor, alaturi de valorificarea complexa a resurselor si capacitatilor fiecarui sistem economic.

Din punct de vedere al instrumentelor prin intermediul carora functioneaza si al obiectivelor pe care si le propune, sfera economicului se manifesta pe doua coordonate:

q       Economia pozitiva se refera la explicatii obiective, stiintifice, bazate pe date certe, privind modul de desfasurare a fenomenelor si proceselor luate in considerare. Ea presupune si constientizeaza un mod de gandire care valorifica, testeaza, si dovedeste valabilitatea elementelor apartinand realitatii imediate sau a fenomenelor si proceselor viitoare.

q       Economia normativa consista in esenta evenimentelor care ar trebui sa se produca si se bazeaza pe judecati de valoare, pe idei social-filosofice si chiar cultural-religioase. Ea ofera recomandari si face prescriptii in directia celei mai bune modalitati de actiune, emitand, pe aceasta baza, percepte subiective.

In afara 'zonelor' cunoscute sau posibil de studiat in sfera economica, exista si intrebari carora nu le stim raspunsul; departe de a ne opri din drumul destinat cercetarii, ele constituie tocmai campul de actiune al elementelor care pe viitor, pot furniza informatii pentru studii in domeniu. Din aceste motive, functiile stiintei economice au in vedere:

-latura cognitiva, de cunoastere a fenomenelor si proceselor economice, prin intermediul metodelor proprii sau a celor utilizate in general de orice stiinta;

-latura aplicativa, avand drept scop primordial satisfacerea trebuintelor umane.

Astfel, importanta economiei apare ca fiind generata de rolul si pozitia ei in cadrul sistemului stiintelor de profil economic . Ea este relevata de necesitatea cercetarii realitatilor economice prin cele mai adecvate mijloace, astfel incat sa duca la optimizarea corelatiilor dintre teorie si practica.

Metode, tehnici si instrumente de cunoastere economica stiintifica

Termenul de 'metoda' este cunoscut inca din antichitate. Grecii utilizau cuvantul 'methodos' prin care se intelegea cale, drum, mod de expunere. In prezent, metoda este inteleasa ca reprezentand calea urmata in vederea cunoasterii unui obiect, fenomen sau proces. Semnificatia termenului cu aplicabilitate la domeniul vietii economice ar fi acela ca prin metoda de cunoastere economica se intelege calea de urmat si ansamblul de operatiuni si procedee utilizate pentru cercetarea fenomenelor si proceselor economice, a raporturilor de cauzalitate si functionale dintre ele, menite a descoperi, verifica si demonstra adevarul economic.

Metodologia (deriva din termenii grecesti methodos = drum de urmat, metoda si logos = studiu, stiinta) reprezinta totalitatea metodelor de cercetare folosite de o stiinta autonoma, cunoscute teoretic si abordate din viziune practica.

Metodele utilizate de economie trebuie sa dispuna de rationalitate, dar, in acelasi timp, trebuie sa si confere aceasta calitate rezultatelor dobandite.

Pornind de la caracterul complex al obiectului de studiu al Economiei Politice, apare necesara utilizarea mai multor metode, tehnici si instrumente de cercetare economica. Astfel principalele metode cu care se opereaza in economie sunt:

Observarea orienteaza economistul si il ajuta sa-si verifice ulterior concluziile. Apare sub doua forme : autoobservarea - in cazul primei etape de analiza a propriei activitati, si observarea externa - orientata asupra mediului.

Exemplu - pentru o firma producatoare de autoturisme, una din metodele de verificare a modului de apreciere si de utilizare a rezultatului muncii, are in vedere observarea comportamentului autoturismelor in perioadele de proba ale acestora.

Ipoteza constituie o presupunere stiintific fundamentata, despre legaturile endogene existente intre diferite notiuni sau procese.

Exemplu - potrivit studiilor efectuate asupra unui segment de piata considerat reprezentativ, producatorul X apreciaza ca, in conditiile in care pretul pe piata, pentru bunul fabricat, creste, oferta ar putea creste cu 3%, in perioada urmatoare.

Comparatia reprezinta procedeul in virtutea caruia, fie pe baza unui criteriu unic, fie a minimum doua variante de idei, solutii, modalitati de calcul, etc., se realizeaza inregistrarea asemanarilor si diferentelor dintre fenomenele si procesele economice, (cu mentiunea ca elementele studiate trebuie privite din acelasi punct de vedere). Comparatia se desfasoara dupa anumite criterii delimitate in timp si/sau spatiu.

Exemplu - se da baza de calcul din tabelul nr. 1. :

Tabel nr. 1

Se observa ca din 2003 in 2004 cererea de produse X, pe piata A a crescut de la 500 la 700 de bucati , ceea ce poate fi rezultatul direct al faptului ca a scazut pretul produsului in 2004 fata de 2003.

Concretizarea consta in operatia de aplicare a principiilor generale in studiul, interpretarea si explicarea realului.

Analogia se refera la gasirea unui anumit numar de asemanari intre notiuni sau procese, cu scopul caracterizarii accentuate a unor aspecte de baza.

Exemplu - doua firme, care isi desfasoara activitatea in cadrul aceleasi ramuri si produc acelasi tip de bun (Z). Intre elementele care le apropie amintim faptul ca fiecare inregistreaza costuri variabile, determinate de consumul de materii prime, combustibil, energie s.a..

Analiza consta in descompunerea logica a unui obiect de studiu in parti componente si in examinarea separata a fiecareia dintre ele. Orice astfel de procedeu se desfasoara respectand cateva principii: de la simplu la complex, de la inferior la superior, de la nivelul micro- la cel macro-, de la indicatorii cantitativi la indicatorii calitativi

Exemplu - din totalul importurilor unei tari, in decurs de un an    20% reprezinta importul de materii prime, 18% importul de semifabricate si 62% importul de produse finite. Pe baza acestor date concluzionam ca, datorita importului mare de produse finite, tara respectiva se confrunta cu o situatie negativa, stiut fiind faptul ca in cadrul unei economii sanatoase ponderea importurilor de materii prime trebuie sa fie semnificativa in raport cu celelalte tipuri de importuri.

Sinteza reprezinta reconstituirea partilor izolate ale unui intreg, respectiv reincluderea lor intr-un sistem anterior constituit. Ea cuprinde, in general, trei etape: observarea, generalizarea si verificarea ipotezelor.

Exemplu - seara sinteza stirilor unei zile contine - intr-o emisiune realizata de un post de radio - esenta tuturor datelor informative din ziua respectiva, in functie de importanta si impactul lor asupra populatiei (dupa ce anterior, pe parcursul diminetii si dupa-amiaza, oamenii au fost informati pe larg asupra elementelor de interes).

Metoda de analiza si metoda de sinteza se studiaza, de obicei, in ideea de unitate complementara, scotand in evidenta constructia bine inchegata a intregului pe care ambele il cerceteaza.

Inductia este un procedeu de rationament care decurge din analiza cazurilor particulare, cu scopul de a ajunge la concluzii general valabile.

Exemplu - economistul Ernst Engel, analizand numeroase cazuri si identificand realitatile faptice, a observat ca odata cu cresterea veniturilor populatiei, cheltuielile destinate mai multor bunuri se modifica in diverse moduri, in raport cu ritmul sporirii veniturilor. Ca urmare, a formulat principiile cunoscute azi sub numele de Legile lui Engel.

Deductia porneste de la anumite ipoteze, urmand ca prin logica sau pe baza aplicarii conceptelor generale, sa se poata ajunge la principii derivate, adica la cazuri particulare.

Exemplu - in Romania populatia tarii este imbatranita. La o asemenea concluzie s-a ajuns prin metoda deductiei, analizand datele din tabelul nr.2.

Tabel nr. 2

Populatia Romaniei pe grupe de varsta in anul 2001

Anuarul Statistic al Romaniei, 2002, pag.51.

Abstractia stiintifica pune accentul pe anumite laturi ale unui fenomen sau proces, lasandu-le la o parte pe cele cunoscute (sau eliminandu-le) si insistand asupra altora.

Trecerea de la abstract la concret consta in transformarea principiului in realitate; se utilizeaza, de obicei, in stransa legatura cu abstractia si cu procedeul invers : trecerea de la concret la abstract.

Exemplu - calculul nivelului de trai al unui grup de persoane presupune studiul unor date privind: varsta, veniturile lunare, cheltuielile, economiile, pregatirea intelectuala s.a. (trecerea de la abstract la concret).

Avand in vedere termeni precum: populatie totala, populatie activa, populatie ocupata, mana de lucru, muncitor, somer, rata activitatii, facem referire, de fapt, la notiunea de ocupare (trecerea de la concret la abstract).