OCUPAREA SI SOMAJUL

OCUPAREA SI SOMAJUL

Atragerea de resurse de munca dintr-o tara la realizarea activitatii economice constituie procesul de ocupare sau de folosire a resurselor de munca. Ocuparea resurselor de munca este un concept ce releva legatura dintre populatia activa disponibila si populatia ocupata pe de o parte, si starea generala a economiei, pe de alta parte.

Ocuparea se caracterizeaza prin gradul de ocupare - se poate exprima in valori relative prin raportarea populatiei ocupate la populatia apta de munca sau absolut, prin numarul celor care lucreaza in activitati economice de orice fel.

Ocuparea depilna constituie cel mai important obiectiv al politicii sociale din majoritatea tarilor. Teoretic, ocuparea deplina a fortei de munca presupune ca populatia apta de munca a unei tari sa fie angajata in munci salariale, sa lucreze pe cont propriu in exploatatii de tip familial sau ca auxiliari familiali. Practic, se considera ca obiectivul ocuparii depline este atins daca doar 1,5 - 4 % din populatia activa este afectata de somaj.

In literatura de specialitate somajul este definit in maniere diferite. Ceea ce este comun acestor definitii este faptul ca somajul este considerat o stare negativa a economiei care afecteaza o parte din populatia activa disponibila prin neasigurarea locurilor de munca.

Biroul International al Muncii considera someri persoanele care indeplinesc concomitent, in decursul unei perioade de referinta urmatoarele conditii:

au varsta de cel putin 15 ani;

nu au loc de munca si nu desfasoara o activitate in scopul obtinerii unor venituri;

sunt in cautarea unui loc de munca, utilizand in ultimele patru saptamani toate mijloacele legale pentru a-l gasi;

sunt disponibile sa inceapa lucrul in urmatoarele 15 zile de indata ce si-ar gasi un loc de munca.

In statistica internationala se opereaza cu urmatoarele categorii de populatie:

populatie totala - cuprinde persoanele prezente in mod obisnuit pe teritoriul tarii si cetatenii aflati peste granita;

populatia disponibila pentru munca sau populatia activa disponibila - formeaza resurselor de munca ale unei tari si actioneaza direct pe piata muncii ca oferta de munca;

populatie ocupata - formata din acele persoane care presteaza o munca salariata, inclusiv cei care sunt temporar indisponibili din cauza unei boli, a unui accident sau pentru ca sunt in concediu. Se considera ocupate urmatoarele categorii de persoane: salariatii, patronii, lucratorii pe cont propriu, lucratorii familiali neremunerati, membrii ai unei societati agricole sau ai unei cooperative mestesugaresti sau de credit;

somerii - persoane care nu lucreaza si cauta in mod activ un loc de munca;

populatia neocupata - restul populatiei in varsta de munca. Se include aici studentii, casnicele, bolnavii inapti, persoanele care nu doresc sa lucreze.

Frontierele intre ocupare, somaj si inactivitate sunt foarte labile.

Somajul poate fi caracterizat dupa urmatoarele criterii:

a)     nivelul somajului se exprima:

absolut prin numarul somerilor;

relativ - prin rata somajului.

Desigur ca rata somajului astfel calculata nu este lipsita de inexactitati; astfel, exista persoane care declara ca sunt in cautarea unui loc de munca pentru a beneficia de ajutorul de somaj, dar de fapt nu doresc sa lucreze. Pe de alta parte, exista persoane angajate "cu ziua" sau cu jumatate de norma, care nu sunt considerate somere.

b)     intensitatea somajului - din acest punct de vedere somajul poate fi:

total - pierderea locului de munca si incetarea activitatii;

partial - diminuarea activitatii in conditiile reducerii duratei saptamanii de lucru si, corespunzator, a salariului.

c)     durata somajului - perioada de la momentul pierderii locului de munca sau diminuarii activitatii pana la reluarea normala a acesteia;

d)     structura somajului - componenta somajului pe categorii de varsta, sex, calificare, rasa.

Din punct de vedere al cauzelor care genereaza somajul distingem urmatoarele forme de somaj:

1) somaj ciclic - apare cand cererea de bunuri si servicii este mai mica decat cantitatea totala de bunuri si servicii pe care o poate produce economia. Aceasta forma de somaj apare in faza de recesiune si criza economica, iar in perioadele de avant economic se resoarbe intr-o mare masura;

2) somaj frictional (tranzitoriu) - este determinat de fluctuatia normala a fortei de munca (persoane care isi schimba localitatea, tinerii nou intrati pe piata muncii). Este generat de timpul consumat de ofertantii de munca pentru identificarea celui mai avantajos plasament.

3) somaj structural - apare datorita neconcordantei intre structura cererii de munca si oferta de munca.

4) somaj voluntar (clasic) - este reprezentat de toti cei care nu au loc de munca si ar dori sa lucreze, dar la un salariu mai mare decat cel existent in acel moment pe piata muncii.

5) somaj de discontinuitate in munca - se coroboreaza cu reglementarile privind diferite aspecte de familie.

6) somaj sezonier - este specific activitatilor economice care sunt influentate de factorii naturali (agricultura, constructii, turism).

7) somaj tehnologic - este determinat de inlocuirea vechilor tehnologii cu altele noi.

8) somaj natural - este acel nivel al somajului pentru care preturile se stabilizeaza si corespunde potentialului economiei nationale pe o anumita perioada. Somajul natural include numai somajul frictional si somajul structural.

In concluzie somajul poate fi considerat din punct de vedere economic o consecinta a doua dezechilibre importante:

A) Pe piata muncii - in conditiile in care oferta de munca > cererea de munca. In conditii de echilibru, pe piata muncii exista numai somaj voluntar.   

B) Pe piata bunurilor si serviciilor - in conditiile in care cererea de bunuri si servicii >oferta de bunuri si servicii. Insuficienta ofertei de bunuri si servicii tine de insuficienta capacitatilor de productie sau subutilizarea lor, iar somajul rezulta din insuficienta resurselor destinate capitalului in raport cu forta de munca disponibila.   

Cele mai importante efecte economice ale somajului sunt:

reducerea P.I.B. - cei care nu lucreaza nici nu produc, astfel incat timpul de munca al acestora este pierdut. Se manifesta astfel, o subutilizare a fortei de munca ce genereaza obtinerea unui P.I.B. efectiv mai mic decat cel potential;

cresterea cheltuielilor cu protectia sociala

reducerea eficientei fortei de munca - datorita pierderii dexteritatii celor deveniti someri, mai ales daca somajul este de lunga durata;

reducerea veniturilor individuale - determina reducerea consumului si extinderea saraciei;

efecte sociale generale - cresterea criminalitatii, sinuciderilor, cersetorilor, etc;

efecte asupra sanatatii psihice a somerului

Referitor la masurile de protectie a somerilor, cea mai cunoscuta este indemnizatia de somaj, care are si meritul de a actiona ca un stabilizator automat in economie, in sensul ca franeaza reducerea brusca a cererii agregate si micsoreaza pierderile de venit national.

Mai importanta decat protectia somerilor este diminuarea somajului. Principalele cai de realizare a acestui fapt sunt:

a)     stimularea cererii agregate in conditiile in care oferta poate sa creasca. Dar in acest caz exista pericolul inflatiei, masura putand fi aplicata mai ales in conditii de deflatie;

b)     reforma pietei muncii in sensul asigurarii unei mai mari felxibilitati a salariului;

c)     eliminarea hazardului moral prin limitarea perioadei de acordare a ajutorului de somaj, impunerea unor cursuri obligatorii pentru someri, a obligativitatii acestora de a efectua munci publice, etc;

d)     atentie sporita acordata educatiei si pregatirii profesionale in concordanta cu cerintele de munca viitoare.

Dar, pentru a iesi din somaj nu este suficienta o buna reteta de politica economica, ci este nevoie si de o revizuire a deprinderilor noastre mentale, a institutiilor economice si a traditiilor sociale. Astfel, societatea nu trebuie sa se resemneze in fata somajului, si sa considere ca volumul ocuparii are un caracter predeterminat si rigid, deoarece posibilitatile de lucru nu lipsesc, putand fi create mii de activitati utile pentru a ne face viata mai buna.

Modelul american, o adevarata masina de creare de locuri de munca pentru femei, tineri, imigranti, calificati si mai putin calificati, se caracterizeaza printr-o mare flexibilitate pe piata muncii (aproape 40% dintre salariati au o vechime in intreprindere mai mica de doi ani) si printr-un numar mare de locuri de munca in sectorul serviciilor. Asa cum se mentioneaza intr-un raport prezentat la O.C.D.E. "se pierde mai putina energie pentru a transmite responsbilitatile si a astepta ca altii sa actioneze in locul tau". Spiritul intreprinzator, de parteneriat, difuzarea inovatiei, asumarea riscului fac parte din cultura americana.

Asa cum scrie Herbert Meyer, "locurile de munca nu sunt fenomene naturale. Ele sunt produse artificiale, deoarece isi datoresc existenta oamenilorcare au stiut sa le creeze, iar metoda dupa care au fost create este una dintre cele mai riscante si mai complicate care pot exista. Ea cere un aport imens de inteligenta, abilitate, ambitie, bun simt si chiar putin din acea metoda complet demodata care este sansa".