OPTIUNI ALE FIRMELOR EUROPENE

OPTIUNI ALE FIRMELOR EUROPENE

In mod generic, firmele de orice fel au realizat procesul integrarii si mondializarii economiei sub presiunea preocuparilor de a obtine un profit mai mare in conditii concurentiale. In timp, pe masura dezvoltarii lor, acestea au depasit spatiul geografic si economic in care actionau initial in cautarea unor noi oportunitati sau pentru extinderea celor existente. Procedand astfel de fiecare data au ajuns la frontierele nationale si au iesit apoi in international si mondial. Desigur si-au cautat aliati, s-au folosit de toate mijloacele, inclusiv de statele tarilor din care proveneau sau provin, de alte state, de organizatii nationale si internationale.

Participarea firmelor la procesul mondializarii economiei este diferita pentru fiecare atat ca dimensiune cat si ca forme sau perioade de timp. Acesta este de fapt procesul activ al mondializarii, care porneste din initiativa firmei situate intr-o tara, dar exista si fateta cealalta a acestui proces cand mondializarea vine din exterior spre firmele din diferite tari, care au in general, un comportament pasiv, de asteptare din multiple motive.

Febra mondializarii contamineaza toate genurile de firme a caror preocupare se concentreaza in aceasta directie. Decizia de mondializare apartine, cum este si normal, firmei. Motivatia sa este complexa, iar modul de realizare are infinit de multe forme greu sau poate imposibil de standardizat.

Optiunea firmei pentru mondializarea sa ca entitate s-a impus tot mai mult in ultimele decenii. Studiul acestui fenomen la zi ne releva ca el are loc intr-un context foarte complex caracterizat prin cateva tendinte majore si factori favorabili si defavorabili.

Firmele, chiar si cele mai mari, sunt influentate de tendintele care se manifesta in lume la un moment sau intr-o perioada si la care ele participa mai mult sau mai putin, direct si/sau indirect. Viitorul oricat de precis ar fi anticipat pastreaza intotdeauna o cota de neprevazut, dar conserva si inertia trecutului. Tinand seama de aceasta devine clar ca cele mai puternice tendinte existente acum in lume isi vor pune in mod inevitabil amprenta asupra mondializarii firmei. De aceea, este necesar sa le amintim pentru ca formeaza dominante ale mediului mondial si trebuie luate in considerare in acest demers. Asemenea tendinte sunt:

. generalizarea cursei spre mondializare care va cuprinde "cvasitotalitatea firmelor mari si mijlocii. Inclusiv pentru elita firmelor deja multinationale, noi spatii putin cunoscute si noi sfidari se deschid in Europa de Est si in Asia. Noile cuvinte de ordine vor fi: daca sunteti o firma nationala deveniti internationala! Daca sunteti o firma internationala, deveniti mondiala!";

. economia capitalista se intareste acolo unde exista deja si devine tot mai mult o promisiune de bine pentru tarile in dezvoltare si emergente;

. liberalizarea schimburilor a trecut ca un tsunami peste tarile lumii, iar efectul sau de antrenare continua prin liberalizari mai profunde si constituirea de zone total libere;

. ideologia economiei capitaliste se afla intr-o faza de cucerire a unei mari parti a    planetei care cuprinde mai mult de jumatate din populatia mondiala (China, India, Thailanda, Filipine, Indonezia, America Latina etc.).

Mondializarea reprezinta modul de a reactiona al firmei pentru a accede la oportunitati si de a capta avantaje in alte tari, pe piete zonale si globale.

Pentru mondializarea firmei ca entitate, cel mai vizibil, dar si cel mai important aspect il reprezinta formarea filialelor. In logica activitatii economice, constituirea filialelor se inscrie ca un proces de concentrare ale carei fundamente economice vor fi prezentate succint prin prisma avantajelor de care beneficiaza.

Mondializarea prin concentrare orizontala comporta cel putin o filiala, dar firma care actioneaza pe aceasta cale are de regula mai multe filiale de productie. Beneficiaza cel mai mult de avantajele de proprietate care se concretizeaza in economii de scara si minimizarea costurilor. De regula, activitatea este gestionata centralizat si realizata in mai multe centre. Urmarind sa obtina economii de scara tot mai importante, asemenea firme isi limiteaza gradul de mondializare a activitatii la cateva centre (filiale) cu o gama de produse relativ restransa chiar daca vanzarea lor poate avea loc in toata lumea.

Pentru firmele care se mondializeaza prin concentrarea verticala a activitatii sau productiei, mondializarea pietelor in amonte si in aval de ele este esentiala. In plus, se amplifica avantajele de localizare obtinute din anumite activitati situate in amonte, excluderea sau diminuarea costurilor de tranzactie fiind cel mai important dintre ele. Aceasta forma de integrare ocoleste costul schimburilor valutare, costul provocat de comportamente oportuniste al controalelor activelor la diferite frontiere.

In situatia firmelor care se mondializeaza prin diversificarea activitatii productiei, principala motivatie o formeaza avantajele de proprietate obtinute prin controlul comun asupra unui ansamblu de produse diferite care formeaza nu numai sursa veniturilor suplimentare, ci si a unor posibilitati noi la baza carora s-ar putea afla economia de scara.

Studiul avantajelor dobandite in procesul mondializarii impune atunci doua concluzii deosebit de importante:

- orice firma care se mondializeaza va cauta formele de realizare care-i permit sa capteze cat mai multe si mai mari avantaje;

- avantajele se intersecteaza, coexista, decurg unele din altele si se substituie adesea.

Integrarea si mondializarea firmei ca entitate muta atentia asupra competitiei dintre firme pentru obtinerea avantajelor respective si aceasta face din ele avantaje competitive pentru firme. Integrarea si mondializarea economiei aduc in primul val al desfasurarii sale firmele care sunt actorii cei mai implicati din toate punctele de vedere. Se mondializeaza economia, dar realizatorii acesteia sunt de departe firmele.

Daca tinem seama de acest aspect, mondializarea economiei fondata pana acum pe natiuni sau tari face ca acestea sa treaca pe plan secundar, iar firmele trec pe primul plan organizandu-se in retele internationale sau globale cu relatii complexe intre verigile retelelor astfel incat a devenit necesara nu numai explicarea economiei mondiale ca relatii intre natiuni sau tari, ci si ca relatii intre filialele firmelor multinationale - transnationale.

Pana in prezent insa acest ultim aspect a fost fie neglijat, fie extrem de simplist. Dezvoltarea cercetarilor privind mondializarea firmei ca entitate contribuie la cunoasterea si intelegerea mai buna ale integrarii si mondializarii economiei in etapa actuala si in perioada imediat urmatoare.

In principiu, firmele care actioneaza in interior nu sunt constranse sa se mondializeze din cauze externe lor. Ca urmare, daca decid sa se mondializeze o vor face cu conditia ca vor dobandi un avantaj concurential sau mai multe care le va permite cel putin sa-si compenseze cheltuielile ocazionate de mondializare. Insa firmele care se mondializeaza, ca entitati, pentru a beneficia de avantaje in diferite tari trebuie sa actioneze pe o baza (spatiu) mondiala ceea ce necesita o coordonare importanta intre toate filialele.

In concurenta globala (mondiala) oricare activitate poate asigura obtinerea unuia sau mai multor avantaje in functie de localizarea sa in diferite tari. De aceea, pentru a putea alege amplasarea, se realizeaza configuratia (clasificarea) activitatilor care fac parte din lantul valorii firmei pe tari potrivit avantajelor specifice posibile de obtinut in fiecare tara. La un capat al acestei liste se afla activitatea cea mai dispersata geografic, apoi cele mai putin dispersate pana la celalalt capat unde se afla cea mai concentrata geografic activitate. Toate activitatile insa trebuie coordonate pentru a asigura obtinerea produselor respective. Si pentru ca acestea sunt mai mult sau mai putin risipite in diferite tari unde au fost constituite filialele, coordonarea se realizeaza in stransa corelatie cu configuratia. Ca urmare, filialele cu activitatile (mai) dispersate vor avea o autonomie (mai) mare in procesul coordonarii, in timp ce filialele cu activitatile (mai) concentrate vor fi puternic coordonate. Intre aceste doua extreme coordonarea trebuie sa fie in concordanta cu configuratia.

Este important de subliniat ca acest mod de a proceda pentru a capta cat mai multe avantaje competitive nu se aplica absolut, in toate situatiile, ci in functie de caracteristicile firmei, tipul de piata pe care actioneaza, produsele realizate etc. Potrivit teoriei lui Porter, o firma care se mondializeaza ca entitate poate obtine un avantaj concurential datorita localizarii activitatilor sale care compun lantul valorii. Pentru a detine cat mai multe avantaje, firma trebuie sa stabileasca foarte clar daca trebuie sa-si concentreze activitatile intr-un numar mic de filiale si sa identifice precis caracteristicile localizarilor unde vor fi implantate activitatile (filialele).

Localizarea priveste in primul rand diminuarea costurilor, apoi costuri salariale cat mai mici si avantaje de coordonare. Acestea din urma sunt relevate de teoria pietelor contestabile care demonstreaza ca reprezinta economii care se obtin atunci cand o singura firma produce mai eficient decat doua sau mai multe firme separate, cantitatile necesare din cel putin doua bunuri. In conditiile dispersarii geografice a activitatilor, coordonarea devine cel mai important instrument pentru a compensa cel putin partial cheltuielile pe care le induce dispersarea, iar uneori poate aduce si economii de scara daca filialele firmei se specializeaza.

Firmele care se mondializeaza ca entitati se inscriu in spatiul economic mondial, dar nu se pot disocia de orice baza nationala. In anumite domenii de activitate, succesul se datoreaza uneori mai mult firmelor decat natiunii, dar nu trebuie scapat din vedere ca natiunile influenteaza succesul firmelor, pentru ca firmele se dezvolta initial pe baze nationale, ele nu apar din neant.

Pentru a putea beneficia de toate avantajele mediului national dat o firma trebuie sa fie autohtona, iar daca este straina sa se integreze deplin in cadrul acestuia. Insa din momentul in

care se globalizeaza ca entitate o firma nu mai poate decat sa-si integreze de o maniera    selectiva avantajele mediilor economice din alte tari. In astfel de imprejurari, in gestiunea lor, firmele care se globalizeaza ca entitate trebuie sa tina seama de urmatoarele aspecte:

. sa aprovizioneze pietele cu cumparatori initiati si sofisticati de la care ar putea intelege care sunt noile nevoi ce induc progresul;

. sa-si organizeze activitatea si productia la scara globala ceea ce inseamna ca activitatile care compun lantul valorii trebuie localizate in tarile unde pot obtine cele mai multe si mai mari avantaje;

. bunurile intermediare necesare productiei sa fie achizitionate din alte tari daca ele sunt superioare celor realizate in interior;

. sa-si asigure acces la cercetarile care au legatura cu sectorul lor de activitate, oriunde ar avea loc acestea;

. sa se intalneasca pe piete cu cei mai valorosi concurenti mondiali pentru a-si sustine avantajele si a urca in aprecieri;

. sa-si plaseze directiile regionale in tarile in care avantajele nationale sunt cele mai favorabile;

. cumpararea unei firme straine poate asigura intrarea pe o piata straina sau intr-un mediu economic national care prezinta avantajele cautate;

. aliantele reprezinta o cale de obtinere a unor avantaje intr-un mediu economic national, dar atrage costuri de coordonare.

La origine, optiunea firmei pentru mondializarea sa ca entitate este un proces predeterminat de factori multipli si bineinteles de scopul sau major care decurge din insasi sensul existentei sale, profitul. Modul de mondializare al oricarei firme este extrem de diferit, dar experientele in acest sens arata ca parcursul in directia mondializarii este gradual de la simplu spre foarte complex cu mentiunea ca ceea ce pentru unele, simplu inseamna uneori prea complex, iar pentru altele, complex inseamna inca simplu.

Deschiderea spre mondializare a firmelor poate fi facilitata de actiuni initiate de statul in care se afla, de initiativele altor state sau de asocieri la care participa diferite state, inclusiv cele din care ele provin. Tipul de mondializare modern este imposibil fara implicarea statului in sens generic si in special a statului de provenienta a firmei sub diferite forme si in diferite grade intrucat acesta "prelucreaza" mediul economic intern si international astfel incat sa fie favorabile si nu ostile. In acest demers, statul proiecteaza in exterior interesele majore ale propriei economii care sunt, desigur, in primul rand ale firmelor implicate in exterior sau cu potential in acest sens si care detin o pondere mare in economia tarii respective.

Alegerea modalitatilor de a derula mondializarea firmei ca entitate a devenit o problema extrem de importanta pentru politica sa. Intr-un mediu mondial in care fluxurile de informatii si financiare circula aproape instantaneu, rapiditatea reactiei si flexibilitatea, inclusiv in ceea ce priveste renuntarea ulterioara la anumite angajamente devin prioritare in raport cu toate celelalte probleme ale firmei. Mondializarea firmei ca entitate este o problema extrem de complexa care solicita eforturi deosebite pentru a reusi impotriva numeroaselor riscuri si de aceea este minutios pregatita.