CONVERGENTA REALA -ESENTA INTEGRARII ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

CONVERGENTA REALA -ESENTA INTEGRARII ROMANIEI IN UNIUNEA EUROPEANA

1. Conceptul de convergenta

Convergenta este definita ca un proces etapizat care angajeaza una sau mai multe entitati ce aspira la realizarea unor referinte existente sau fixate de ele, pornind de la realitati proprii spre o realitate de referinta convenita si/sau asumata. Realizarea acestui proces implica participarea entitatilor, asumarea referintelor de convergenta unice sau unitare, respectarea conditiilor de parcurs stabilite sau asumate, dar si libertatea constand in mijloace si politici de atingere a referintelor. Termenul "convergenta" are multiple conotatii, el avand importanta atat pentru cadrul institutional, pentru economia nominala, cat si pentru cea reala.Ca specii ale convergentei putem delimita convergenta formala, reala, nominala etc.

2. Convergenta formala

De la bun inceput trebuie sa recunoastem, cu regret, ca stadiul de dezvoltare a Romaniei dupa 16 ani de tranzitie nu concorda nici cu potentialul de dezvoltare a tarii si nici cu asteptarile populatiei, ca economia Romaniei are multe caracteristici specifice tarilor subdezvoltate, este slab competitiva si cu un potential redus de convergenta. Transformarea structurala inceputa odata cu evenimentele din decembrie 1989, cunoscuta sub numele de "tranzitie", a avut o slabiciune de fond: s-a desfasurat in absenta unui proiect romanesc de schimbare institutionala si de reformare economica si sociala. Integrarea europeana si euroatlantica a tinut locul unui astfel de proiect, de unde si lipsa ei de organicitate. In numele integrarii s-au facut si lucruri bune, dar in acelasi timp s-a desfasurat un adevarat jaf al economiei nationale, prin privatizari dubioase, prin risipirea sistematica a banului public, prin tot felul de "reparatii morale", in numele decomunizarii tarii, reparatii care ne-au costat si ne vor costa si ele cateva zeci de miliarde de euro.

Cauza principala a esecului tranzitiei Romaniei de la economia planificata

centralizat la economia de piata concurentiala consta in suprapunerea erorilor de guvernare peste o economie primitiv structurata, din perspectiva economiei de piata functionale si concurentiale si lipsa unei strategii coerente, a unui model vizionar de dezvoltare.

Acum, in momentul cand Romania a devenit membru al Uniunii Europene,

constatam ca pentru majoritatea populatiei democratia a fost un ideal inselator, ca interesul propriu a fost mai puternic decat incercarea de a gasi un interes comun, ca stimularea intelectuala si spirituala nu este decat o lozinca, ca sistemul politic este bazat pe coruptie si nu satisface aspiratiile cetatenilor. Este evident ca numai concentrarea pe respectarea standardelor UE si a indicatiilor FMI sau a altor organisme internationale (OMC, BM etc.)nu au fost suficiente pentru modernizarea economiei romanesti. Modelul european nu se suprapune in totalitate peste tendintele impuse de globalizare, sunt analisti (Dinu, 2000) care chiar afirma ca modelul european este o aproximare a globalizarii. Intelegerea filozofiei modelului economic european, faptul ca acesta nu absolutizeaza virtutile pietei, ci tine mai degraba de logica economiei de piata coordonate, este nu numai un model economic, ci si social, care presupune, pe langa crestere economica, coeziune sociala si convergenta, este esentiala. Aceasta pentru ca pe langa faptul ca ne da directia convergentei ne ofera si sprijinul necesar infaptuirii acestui proces. Daca nu vom sti sa folosim sustenabil aceasta oportunitate, Romania va fi condamnata la subdezvoltare.

O alta cauza a esecului transformarii Romaniei este intarzierea cu care se face aceasta si care ne-a pus in fata unor realitati istorice pe care nu le putem decat accepta.Astfel ceea ce noi am numit "negociere a aderarii" a fost orice, numai negociere, in sensul clasic al cuvantului, nu! Si nici nu avea cum sa fie, pentru ca noi nu am fost parte a procesului care a dus la structurarea institutiilor si mecanismelor politice, economice si sociale care fac functionala Uniunea. Tot ceea ce am putut negocia a fost timpul necesar implementarii acquisului comunitar, nu continutul lui, obtinand perioade mai lungi sau mai scurte de timp dupa aderare pentru a indeplini o serie de conditii specifice.

Realizarea convergentei formale a Romaniei cu Uniunea Europeana a fost

confirmata de doua evenimente: incheierea negocierilor de aderare, in noiembrie-decembrie 2004, si semnarea Tratatului de aderare, in aprilie 2005.Prima etapa a convergentei structurale, asa-numita etapa a tranzitiei, s-a incheiat la 1 ianuarie 2007. Este momentul in care s-a trecut de la convergenta formala cu spatiul european, reprezentat de "cei 25", la convergenta reala. Am intrat in Uniunea Europeana cu una dintre cele mai polarizate societati, dominata de saracie si de excludere, de uriase discrepante de dezvoltare intre regiuni, intre sat si oras, in care egalitatea sanselor este o gluma sinistra, cu un stat slab, care nu poate oferi cetatenilor nici macar acel minim de bunuri si servicii publice necesare mentinerii coeziunii nationale si sociale, un stat macinat de coruptie, ineficienta, cu un "capitalism primitiv" care epuizeaza resursele si a creat un sistem de rente nemeritate, prin privatizarea profitului si nationalizarea pierderilor in sistemul public al economiei. Romania este tara in care functia publica este folosita mai ales pentru satisfacerea clientelei politice a puterii, indiferent de natura sa ideologica, si nu pentru realizarea binelui public.

Am intrat in Uniunea Europeana ca natiunea cea mai alergica la orice efort care presupune cooperare si solidaritate. Modul in care a decurs tranzitia, dar si un anumit tip de raportare a cetateanului la societate si la stat au dat nastere unor strategii de supravietuire care nu trec dincolo de individ si de interesele sale de moment. Nici acum, intr-o Romanie europeana si euro-atlantica, romanii nu pot sa-si proiecteze imaginea in viitor, sa-si faca proiecte din perspectiva timpului lung. Or, convergenta reala cere imperios renuntarea la strategiile de supravietuire si trecerea la strategii de dezvoltare durabila, ca etapa a reducerii decalajelor ce ne despart de tarile dezvoltate ale lumii si crearea premiselor unei dezvoltarii durabile, este un proces complex si de lunga durata, care implica convergenta cu tarile din Uniunea Europeana pe baza criteriilor stabilite si/sau asumate, dar si a unui program coerent de integrare.

Marea sfidare a integrarii Romaniei in Uniunea Europeana acum devine cu adevarat evidenta, pe fondul unei instabilitati politice marcate si in absenta unui mare proiect national de modernizare, de transformare structurala postaderare.

3. Convergenta reala a Romaniei cu Uniunea Europeana

Daca in procesul convergentei formale faptul ca am avut un proiect exterior care a structurat transformarea economiei si societatii romanesti nu a constituit un impediment prea mare, desi a fost extrem de costisitor, mai ales prin costurile sociale pe care le-a generat,    lipsa acestui proiect national, in faza convergentei reale, va constitui un handicap major in dezvoltarea Romaniei. Este vorba de corecta ierarhizare a prioritatilor de dezvoltare economica si sociala, de definirea reperelor modernizarii ca tinte ale convergentei reale, in vederea elaborarii de proiecte capabile sa treaca de birocratia comunitara si sa fie finantate din diverse fonduri europene. Dincolo de orice considerente de natura ideologica, aceasta trebuie sa ne asigure atingerea catorva obiective esentiale: afirmarea si consolidarea unei democratii functionale, restructurarea clasei politice si moralizarea ei, reducerea decalajelor de dezvoltare, reducerea drastica a saraciei si a polarizarii, nu doar a celei a veniturilor, dar si a celei care deriva din accesul la cunoastere, intr-o conjunctura in care bogatia natiunilor si a indivizilor este tot mai mult legata de cunoastere si de productia de "bunuri simbolice", inversarea sensului de miscare a ascensorului social, prin dezvoltarea unei clase de mijloc extinse, crearea unui nou set de valori morale, etice si politice, in acord cu noul nostru statut.

Aici intervine in discutie nevoia definirii unui model social romanesc, in acord cu modelul social european. Sau, altfel spus, ce fel de societate dorim sa construim in Romania europeana? Acest model social este arma Europei in competitia la nivel global. Modelul social romanesc actual, rezultat de pe urma destructurarii statului bunastarii, in varianta sa estica, este un exemplu de ceea ce inseamna liberalismul netemperat de interventia puterii publice. El este, in acest moment, o frana pentru dezvoltarea economica durabila. Nu trebuie sa ne lasam amagiti de statistici si de cresterea economica din ultimii ani. Socul aderarii va scoate la lumina partea sa nesanatoasa si nesustenabila, costurile sale sociale. Cei mai multi romani care pleaca in tarile Europei o fac mai ales pentru ca modelul social romanesc este profund inechitabil si de nesuportat. De aceea, convergenta reala va trebui sa inceapa, in opinia noastra, cu redefinirea modelului social actual. Daca nu vom face acest lucru, hemoragia de mana de lucru calificata si fuga creierelor vor continua, creand premisele ratarii dezvoltarii si integrarii in Uniunea Europeana.

3.1. Convergenta reala - esenta integrarii Romaniei in UE

Anul 2007 reprezinta un an al provocarilor radicale pentru economia romaneasca, fiind primul an in UE, cu o crestere economica si o stabilitate macroeconomica a caror consolidare este incerta. Dezechilibrarea contului curent de capital, capacitatea redusa de absorbtie a fondurilor de la Uniunea Europeana, liberalizarea haotica a pietelor in domeniul utilitatilor publice, predictibilitatea redusa in domeniul fiscal, mix-ul puternic conflictual dintre politicile monetare si fiscale si blocarea investitiilor in infrastructura rutiera si, nu in ultimul rand, instabilitatea politica reprezinta amenintari ce pun in pericol economia romaneasca. De altfel atat FMI, cat si Comisia Europeana "reclama" incapacitatea Romaniei de a fundamenta un mix coerent de politici economice.

Convergenta reala, aparent, imbraca forma normativa, dar este mult mai complexa in conceptualizare si masurare, in comparatie cu convergenta nominala, chiar daca aceasta din urma prezinta criterii mai clare de definire. In ceea ce priveste convergenta reala, capacitatea unei tari de a avea un proces de convergenta reala este influentata de anumiti factori: ocuparea fortei de munca (aici este imperativa restructurarea activitatii economice), acumularea de capital (prin investitii straine directe, fonduri structurale sau prin sectorul financiar), cresterea productivitatii totale a factorilor (crestere datorata progresului tehnic si tehnologic, mediului institutional si economic, nivelului de educatie si formare a fortei de munca).

In lipsa unor criterii clar stipulate in tratate, putem considera ca cele mai importante criterii de convergenta reala privesc: gradul de deschidere a economiei (exprimat prin ponderea pe care suma exporturilor si importurilor unei tari o are in PIB); ponderea comertului bilateral cu tarile membre UE in totalul comertului exterior; structura economiei (exprimata prin ponderea pe care marile sectoare o au in PIB: agricultura, industria, serviciile) si, criteriul cel mai sintetic, nivelul PIB/locuitor (exprimat fie la cursul nominal, fie prin paritatea puterii de cumparare standard). Tratarea convergentei reale presupune insa o coerenta a mixului de politici care sa-i confere caracteristicile unui proces etapizat de la o dispersie de puncte de plecare spre o concentrare de puncte de referinta semnificand apropierea de un proces de convergenta cu un model de dezvoltare care nu este impus, deoarece acesta, la randul lui, tinde spre o noua complexitate. In acest context convergenta reala ne apare ca o fata morgana, ca un vis mult prea departe de realitate, dar cine nu tinteste la cer nu ajunge nici la stele. In acest proces conteaza in primul rand actiunea sociala, tinta si trendul. Acestea trebuie sa stea in atentia strategilor modernizarii Romaniei. Ei trebuie sa

inteleaga ca ceea ce se doreste este operationalitatea convergentei reale, o sincronizare nuantata care incumba, pe langa impartasirea valorilor spatiului central european integrat, si rezultate cuantificabile consistente, care sa dovedeasca posibilitatea activarii canalelor de transmisie a politicilor convergente comunitare dedicate unor obiective comune. Aceasta presupune atat existenta unei economii functionale si competitive cu un sector urban dominat de paradigma industriala actuala si un sector rural la nivelul de productivitate al mediei UE, cat si structuri institutionale adecvate, care sa dea garantia unei evolutii dinamice in vederea ingustarii decalajelor din domeniul economiei reale si asigurarii sustenabilitatii atat a criteriilor nominale, cat si a folosirii monedei unice. De aici rezida necesitatea convergentei reale, dar si necesitatea compatibilizarii convergentei nominale cu convergenta reala acestea acestea potentandu-se reciproc spre o sustenabilitate pe termen mediu si lung, Iata numai cateva elemente care fac evident faptul ca, desi neformalizata ca obligatie, convergenta reala este esenta intrgrarii Romaniei in Uniunea Europeana, cu un rol fundamental in compatibilizarea economiei romanesti cu economia europeana. Obiectivul fundamental al politicii economice a guvernului este acela de a promova o crestere economica sustenabila, in conditii de competitivitate, ce va asigura la randul sau convergenta nominala si reala cu Uniunea Europeana. Imbunatatirile in ceea ce priveste convergenta reala trebuie facute de o maniera care sa nu afecteze criteriile de convergenta nominala, adica mentinand echilibrele macroeconomice.

3.2. Abordari ale convergentei reale

In literatura de specialitate exista cel putin doua moduri de abordare a problemei convergentei cu tarile din Uniunea Europeana.

O prima abordare este aceea de a anticipa posibila crestere a tarilor aflate in procesul de integrare pe baza modelelor observate pe termen lung in alte tari. Metodologic, aceste studii se bazeaza pe asocierea pe termen lung, care se poate testa intre cresterea economica si un numar de factori, estimarea facandu-se pentru un numar mare de tari. Pe baza acestor tipuri de studii s-a incercat calcularea unui orizont de timp necesar tarilor in tranzitie pentru a ajunge din urma tarile membre ale Uniunii Europene. Desi durata de timp calculata difera de la un studiu la altul pentru fiecare tara in parte, concluzia comuna este ca procesul realizarii unei convergente reale este unul dificil si de lunga durata, fiind masurat in decenii chiar si pentru cele mai avansate dintre tarile candidate. Astfel, potrivit unui studiu al Centrului Roman de Politici Economice (CEROPE), Romania ar putea egala media europeana a produsului intern brut (PIB) pe locuitor in 20-30 de ani, in cazul in care inregistreaza o crestere economica medie anuala de 6-7%, iar cresterea economica a Uniunii Europene nu depaseste 2-3%. Reducerea decalajelor Romaniei fata de UE, dar si a discrepantelor regionale, depinde, in primul rand, de accelerarea avansului economic, insotita de o echilibrare a factorilor de crestere, inclusiv in profil teritorial. Aceasta se poate face in primul rand prin majorarea contributiei formarii brute de capital, sustinuta de economisirea interna si transferurile UE. Anul trecut, cresterea economica a Romaniei a fost de 7,7%, pentru acest an CNP anticipand 6,5%. In urmatorii ani, ritmul de crestere se va reduce la 6,3%, anul viitor, 5,9% in 2009, 5,8% in 2010 si 2011 si 5,7% in 2012 si 2013. Recuperarea acestui handicap pune economia Romaniei intr-o confruntare cu timpul extreme de dura si care vizeaza nu numai marimea ritmului de parcurs in viitor, dar mai ales modificari de structura necesare si, in mod corespunzator, a mecanismelor de functionare dorite, de unde in prezent se alimenteaza decalajele existente.

A doua abordare posibila este aceea de a gasi factorii care determina procesul recuperarii intarzierii fata de statele membre ale Uniunii de catre tarile candidate. Avand in vedere ca acesta este un proces de lunga durata, rezulta in mod logic legatura dintre convergenta reala si evolutia factorilor care asigura cresterea economica pe termen lung, adica de acei factori care contribuie la realizarea unor ritmuri inalte ale productivitatii si eficientei. Acest tip de abordare se bazeaza pe metodologia productivitatii totale a factorilor (PTF), propusa initial de Robert Solow si dezvoltata mai apoi in numeroase studii.

Teoria neoclasica a cresterii economice arata ca toate economiile caracterizate prin aceeasi parametri de baza (legati de functia de productie) vor atinge acelasi nivel de dezvoltare, indiferent de pozitia lor initiala. Pe baza acestei concluzii, in teoria convergentei au fost formulate trei ipoteze de convergenta reala:

- ipoteza convergentei absolute (neconditionate) - nivelul venitului pe cap de locuitor in diferite tari converge pe termen lung indiferent de conditiile lor initiale;

- ipoteza convergentei conditionate - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structuri fundamentale identice converge pe termen lung independent de conditiile initiale. Acest tip de convergenta apare deci atunci cand se poate observa o corelatie negativa intre cresterea PIB-ului si a PIB-ul initial;

- ipoteza "convergentei de club" - nivelul venitului pe cap de locuitor din tari care au structuri fundamentale identice converge pe termen lung, in ipoteza ca conditiile initiale sunt similare.

Testarea empirica a acestor ipoteze a condus la definirea cantitativa a doua tipuri de convergenta reala:

- convergenta de tip , care arata ca, pe termen lung, in contextul ipotezei

convergentei absolute, economiile sarace tind sa creasca mai repede decat cele mai bogate, iar in contextul ipotezei convergentei conditionate, acelasi fenomen in functie de anumiti factori determinanti;

- convergenta de tip , care arata o variatie descrescatoare a nivelului venitului pe cap de locuitor intr-un grup de tari.

3.3. Analiza indicatorilor convergentei reale

Studiul efectuat in cadrul acestui subcapitol analizeaza economia Romaniei nu numai prin prisma rapoartelor de monitorizare, ci si a cauzelor structurale ale starii acesteia, folosind metoda mersului inapoi (backward induction). Acest studiu va urmari, comparativ, performantele Romaniei in raport cu doua sisteme de referinta:

a) Nivelul de referinta stabilit de UE

b) performantele a doua tipuri de tari asemanatoare din punct de vedere structural cu economia Romaniei, tarile din gupul sudic european (Spania, Grecia si Portugalia) si Cehia, Ungaria si Bulgaria.

Nivelul PIB/locuitor la paritatea puterii de cumparare

In Romania, PIB/locuitor, la paritatea puterii de cumparare fata de media UE-25, se afla la nivelul de 36% in anul 2006, mai redus decat al Cehiei (75%), Ungariei (63%) si mai ridicat decat al Bulgariei (33%). In acest context, in ipoteza unui ritm de crestere mediu anual de 4% in Romania si 2% in UE-25, Romaniei ii sunt necesari 52 de ani pentru a ajunge din urma UE-25.

Structura economiei si structura ocupationala a populatiei arata ca aceasta nu s-a modificat substantial intre 1995-200 Romania are una dintre cele mai scazute valori adaugate dintre toate tarile foste comuniste, fapt ce se repercuteaza semnificativ asupra veniturilor populatiei si nu numai. Astfel structura ocupationala a populatiei in functie de cele trei sectoare primar, secundar si tertiar este foarte importanta deoarece, pe de o parte, pune in evidenta interdependentele dintre factorii socioeconomici implicati, iar, pe de alta parte, arata aportul acestora la productia nationala.Acest lucru conduce la exprimarea nivelului productivitatii muncii, al factorilor de productie in fiecare sector, eficienta fiecarui sector in parte. Ca urmare, se pot constata cauzele care

conduc la decalaje imense de venit, inregistrate intre grupe diferite de tari.

Bunastarea cetatenilor, exprimata pe baza preturilor din Romania fata de media preturilor din UE-25 si a veniturilor Viteza de convergenta a preturilor din Romania fata de media preturilor din UE-25 (43,2%) este mai rapida decat viteza de convergenta a veniturilor fata de media UE-25 (9,2%). Salariul mediu brut in Romania este de numai 362 euro in 2005 pe cand in UE-25 salariul mediu brut este de 3215 euro.

Cresterea productivitatii muncii. Iesirea din cercul vicios al saraciei se poate face prin cresterea productivitatii muncii. Astfel pot creste salariile, se mareste ritmul de crestere economica, creste standardul de viata etc. Plecand de la ipoteza unui ritm de crestere a productivitatii medii a muncii in Romania de 10% anual, iar in UE-25 de 5%, Romania va avea aceeasi productivitate a muncii/persoana angajata ca si cea din UE-25 intr-un orizont de timp de circa 36 de ani.

Atenuarea decalajelor economice, in domeniul productivitatii muncii, se poate realiza rapid pe doua cai:

a) investitia in capitalul uman. Pondera cheltuielilor publice cu educatia in PIB (3 %) este cea mai redusa din UE-27 (5,4% din PIB). Cehia cheltuieste pentru educatie 4,6%, Ungaria 5,7% din PIB, iar Bulgaria 4,2% din PIB (Spania 4,6%, Grecia 4,1%, Portugalia 6,1% din PIB).(5)

b) investitia in tehnologie avansata, know how, cercetare-dezvoltare etc.

Ponderea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare in PIB a fost in 2006 de 0,6%, iar in perioada 2002-2004 Romania a alocat cea mai mica pondere pentru cercetare-dezvoltare dintre tarile UE-27, exceptand Cipru si Letonia.

Convergenta nominala a Romaniei cu Uniunea Europeana

Procesul de integrare europeana a inceput practic la 16 aprilie 1947, odata cu infiintarea Organizatiei pentru Cooperare Economica Europeana (OCEE), si a ajuns astazi in Preocuparea permanenta a Comisiei Europene o reprezinta coordonarea politicilor economice si de supraveghere bugetara, ca o necesitate pentru cresterea interdependentelor generate de finalizarea Pietei Unice si a Uniunii Economice si Monetare. Mai mult, asistenta bugetara in Uniunea Europeana este promovata pe baza analizelor aprofundate si corelate ale Programelor de Stabilitate sau Programelor de Convergenta (elaborate de acele state membre care nu au adoptat inca moneda euro). Pentru Romania, inceperea perioadei de pregatire pentru adoptarea monedei euro constituie o oportunitate deosebita de continuare a reformelor si de reducere a disparitatilor economice regionale. Calendarul pentru adoptarea monedei euro reprezinta o problema de optimizare temporala, in care viteza este dictata de o analiza cost-beneficiu supusa urmatoarelor exigente:

- indeplinirea pe o baza durabila a criteriilor de convergenta nominala;

- realizarea unui nivel satisfacator al criteriilor de convergenta reala;

- reducerea ecartului de timp in mecanismul ERM 2 la durata minima obligatorie de 2 ani.

UEM este caracterizata de stabilitate astfel:

- este asigurata stabilitatea cursurilor de schimb si eliminate astfel riscurile

volatilitatii cursurilor;

- este urmarita stabilitatea preturilor ca obiectiv principal al BCE;

- constructia monetara se bazeaza pe stabilitatea fiscala;

- sunt create conditiile necesare stabilitatii sistemului financiar.

■Tarile Uniunii Europene, la fel cu celelalte economii dezvoltate, se caracterizeaza printr-o crestere a interdependentelor economice, exprimata prin cresterea ponderii schimburilor reciproce in PIB - expresie a gradului de deschidere spre exterior. Ca urmare, o stransa cooperare in domeniul tuturor masurilor care afecteaza comertul reciproc devine obligatorie daca se doreste realizarea anumitor obiective comune.

■Existenta Pietei interne, a Pietei unice comunitare, in care functioneaza cele patru libertati de miscare: a bunurilor, serviciilor, capitalului si persoanelor. Avantajele depline, complete ale unor asemenea liberalizari pot fi atinse numai evitand costurile pe mai multe planuri ale utilizarii unor monede diferite.

■Deoarece piata interna, prin inlaturarea tuturor barierelor comerciale, inclusiv a controlului la frontierele vamale, inseamna imposibilitatea oricarei protectii la frontiere, in absenta uniunii monetare, unele tari pot fi inclinate sa practice devalorizari in scop competitiv ("beggar - thy - neighbor").

■Liberalizarea miscarilor de capital, componenta esentiala a pietei interne,

submineaza efectele unei politici monetare independente. Mai mult, obliga tarile sa coordoneze politicile lor monetare sau sa aplice o singura politica monetara, pentru a raspunde efectelor produse de miscarea capitalului.

■Un alt argument in favoarea uniunii monetare cu o singura moneda se refera la faptul ca Uniunea Europeana doreste sa sporeasca forta sa competitiva in context global, utilizarea unei singure monede contribuind la amplificarea schimburilor comerciale nu numai in interiorul zonei, ci si in relatiile cu restul lumii, la sporirea volumului operatiunilor financiare. In acest mod, apare efectul favorabil al "economiilor datorate dimensiunii activitatii economice" - aspect de mare importanta in competitia cu marile companii americane si japoneze.

1. Criteriile convergentei nominale

Adoptarea monedei unice este obiect de evaluare pe baza criteriilor de convergenta nominala stabilite prin Tratatul de la Maastricht. Tratatul de la Maastricht a prevazut ca macroeconomica, dupa cum urmeaza:

a) Marimea ratei inflatiei (indicele preturilor de consum: HICP=Harmonised Index of Consumer Prices). Cat trebuie sa fie rata inflatiei? Participantii la UEM trebuie sa inregistreze o rata a inflatiei care sa nu depaseasca cu mai mult de 1 % media celor mai performante in domeniul stabilitatii preturilor, trei tari comunitare, adica in 2006 2,8%, (Romania − 6,56%);

b) Cursul valutar. Rata nominala a cursului valutar nu trebuie modificata cel putin doi ani inainte de intrarea in stadiul al treilea prevazut in Planul Dellors, stadiul trecerii la o singura moneda (vezi participarea la Sistemul Monetar European). Firesc, indeplinirea unei asemenea conditii prevazute in Tratatul de la Maastricht avea legatura cu modul functionarii SME la data respectiva. Sistemul Monetar European, instituit in anul 1979, avea in centrul sau moneda scripturala ECU, calculata pe baza unui cos de monede, fata de care se stabilise

o marja admisa de fluctuare de +/- 2,25%. In urma crizei din anii 1992-1993, s-a trecut la ceea ce se numeste Noul Sistem Monetar European, in cadrul caruia marjele de fluctuatie admise erau de +/- 15%, ceea ce practic reprezenta o cvasiflotare. Intr-un asemenea canal larg, orice moneda se poate mentine fara devalorizare sau revalorizare. Se poate spune ca de la admiterea acestui nou sistem, conditia nemodificarii paritatilor, asa cum a fost formulata in tratat, nu mai este de actualitate. Important este, insa, exercitiul participarii la un mecanism care "simuleaza" o cooperare in cadrul unei zone si, mai ales, importanta este realizarea stabilitatii "de facto" a cursurilor (Romania ar indeplini aceasta conditie pentru o paritate centrala de 3,60 RON/EUR), (Romania - +10,0/-6,1) (6).

c) Ratele dobanzilor pe termen lung. Intre ratele inflatiei si ratele dobanzilor exista o stransa legatura, si anume: Rata nominala a dobanzii > Rata inflatiei, pentru a avea o dobanda real pozitiva, respectiv: Rata reala a dobanzii = Rata nominala - Rata inflatiei.

Ratele dobanzilor pe termen scurt sunt, in mod firesc, fluctuante. Ratele dobanzilor pe termen lung (obligatiuni, bonuri de tezaur etc.) sunt cele care exprima gradul de credibilitate in privinta conditiilor economice fundamentale, a evolutiei ratelor inflatiei. Acestea sunt un barometru anticipativ al evolutiei conditiilor fundamentale din economie. Dar in calitate de instrument al politicii monetare sunt folosite mai degraba ratele dobanzilor pe termen scurt, care exprima situatia raportului cerere-oferta si efectul acestuia asupra monedei. Tratatul de la Maastricht a prevazut ca in tarile participante la uniunea monetara

ratele dobanzilor pe termen lung sa se mentina in cadrul unei diferente de +/- 2% fata de media ratelor dominante in trei tari cu cel mai bun rezultat in privinta inflatiei, adica in august 2005 de 6,2% (Romania − 7,49%). Diferente mai mari in privinta ratelor dobanzilor ar exprima anticiparea unor evolutii neconvergente a economiilor si o deplasare a capitalului in conformitate cu o asemenea evolutie. Important este ca plasamentele capitalului sa nu fie de natura speculativa si sa nu aiba loc doar pentru a profita pe seama diferentelor de rate ale dobanzilor, ci sa urmeze o alocare in functie de criterii de profitabilitate.

d) Criteriul fiscal se prezinta sub doua forme:

d') Marimea admisibila a deficitului public guvernamental sau bugetar nu trebuie sa

depaseasca 3% din produsul intern brut (Romania − 2,4% din PIB in 2006). De ce deficitul bugetar trebuie mentinut in limite atat de stranse? Raspunsul este cunoscut si acesta se refera la faptul ca orice deficit trebuie acoperit, finantat intr-un anumit mod. Finantarea se poate face prin:

vanzarea de obligatiuni guvernamentale - bonuri de tezaur - in tara si in strainatate, cu o dobanda atragatoare pentru creditori, la concurenta cu dobanzile practicate de banci, si cu garantarea acestora prin veniturile bugetare. Efectele unei asemenea modalitati de acoperire se resimt pe mai multe planuri: bancile vor inregistra un deficit de lichiditati, ceea ce urca nivelul dobanzilor pe piata monetara interbancara; piata valutara se va "relaxa", iar presiunea asupra cursului se va reduce prin reducerea cumpararilor de devize din partea celor care se orienteaza spre cumpararea de titluri de stat; se ajunge la datorii impovaratoare pentru bugetul viitor si pentru beneficiarii viitorului buget;

􀂃 credite ieftine de la banca centrala sau chiar transferarea unor "angajamente" (cheltuieli) bugetare catre banca centrala, in situatia de totala subordonare a acesteia fata de guvern; posibilitatea de a apela la o asemenea sursa de finantare a deficitului va provoca o relaxare a politicii guvernului atat in domeniul fiscalitatii, cat si in cel al expansiunii veniturilor, cu posibile urmari inflationiste;

􀂃 emisiune bugetara fara acoperire, ceea ce reprezinta o sursa de inflatie si o modalitate de erodare a datoriei guvernului. O asemenea metoda este aplicabila tot in situatia in care banca centrala este subordonata guvernului, contribuind la punerea in practica a politicii nesanatoase a acestuia.

Daca deficitul bugetar urca, semn al unei viitoare inflatii, se poate inregistra si fuga capitalului spre tari cu mai mare stabilitate economica.

d'') Datoria publica totala - interna si externa, guvernamentala si locala. Deficitele acumulate duc la o datorie publica ce va reprezenta o povara asupra generatiilor urmatoare, va atrage dupa sine nevoia unor impozite mai mari, ceea ce va influenta negativ investitiile si cresterea economica. Daca datoria publica depaseste o anumita marime, aceasta va ridica mari probleme privind rambursarea. De aceea, Tratatul de la Maastricht a stabilit ca marimea admisa a datoriei publice sa nu depaseasca 60% din PIB (Romania − 12 % din PIB in 2006).

5. Concluzii

Pentru a vedea finalul acestui proces extrem de complicat, comportamentul guvernamental trebuie sa se schimbe. Bajbaielile si heirupismul cu care ne-am confruntat in ultimii doi ani trebuie sa dispara. Integrarea Romaniei in comunitatea europeana,indeplinirea criteriilor de convergenta, introducerea monedei euro necesita un proiect politic pe termen lung care nu poate fi apanajul unui singur partid si al unui singur guvern. De altfel, toate angajamentele pe care Romania si le asuma in fata forurilor europene trebuie sa

apartina societatii in ansamblu si nu unui anumit partid sau guvern. Putem fi tentati sa spunem ca Romania indeplineste, deja, cateva dintre aceste criterii de convergenta. Datoria externa este redusa in raport cu PIB. Din pacate, insa, datoria externa pe termen scurt este preponderenta si are ritmuri de crestere foarte mari, ceea ce poate provoca tensiuni financiare pe termen mediu. Ne laudam ca avem un deficit bugetar scazut. Tendinta ultimului an este aceea de a majora substantial deficitul bugetar, iar motivele care stau la baza acestei decizii tin mai degraba de competitia electorala si mai putin de realitatea economica. Ne laudam ca vom creste salariile. In acelasi timp, insa, ritmul de crestere al productivitatii muncii este redus, iar competitivitatea produselor romanesti este inca scazuta. Romania are acum nevoie de stabilitate in finantele publice si de coerenta intre politica fiscala si cea monetara. Romania trebuie sa invete din greselile celor care au aderat inaintea noastra. De la an la an, tot mai multe dintre tarile care au aderat la UE in ultimul val amana momentul introducerii monedei unice, tocmai pentru ca indeplinirea elementelor de convergenta este un proces complicat si anevoios. Romania nu trebuie sa repete erorile unor state precum Ungaria sau Polonia si trebuie sa promoveze o politica fiscala prudenta, sa incerce sa-si acomodeze deficitele publice in functie de evolutia economica. Majorarea deficitelor publice atunci cand economia are un ritm mare de crestere, iar deficitele externe explodeaza, este un model de politica economica paguboasa. Sacrificarea economiei pentru scopuri politice este o greseala. Si altii au incercat acest model si zilele acestea se confrunta cu probleme foarte grave. Pana in 2014-2015, atunci cand probabil Romania va introduce euro, tara noastra trebuie sa-si consolideze economia, sa asigure stabilitatea financiara si sa incheie reforma structurala in segmente importante, precum educatia, sanatatea si sistemul de pensii.

Integrarea Romaniei in Uniunea Europeana nu-si justifica legitimitatea si nu-si asigura aderenta sociala daca nu are drept finalitate convergenta reala, functionalizarea trinomului crestere-dezvoltare-modernizare. In acest sens strategia postaderare este un program fundamental pentru viitorul Romaniei, iar flexibilitatea fortei de munca, dezvoltarea serviciilor, crearea unei infrastructuri tehnologice, cresterea investitiilor in cercetare-dezvoltare, inovare si capital uman reprezinta optiuni de politici publice necesare in vederea atenuarii decalajelor economice ale Romaniei fata de tarile dezvoltate din UE.