ORDINEA JURIDICA COMUNITARA

Economie

- dreptul comunitar se plaseaza intr-o pozitie mult mai apropiata de dreptul intern, fara sa se identifice totusi cu acesta.

- subiecte ale dreptului comunitar pot fi si persoanele fizice sau juridice, in timp ce sfera subiectelor dreptului international este strict limitata la state .

- normele dreptului international isi au originea in cooperarea statelor, in acordul lor de vointa, si presupune mentinerea integrala a suveranitatii statelor, dreptul comunitar este fondat pe o cedare de competente.

-dreptului international ii lipseste latura sanctionatorie, dreptul comunitar stabileste un mecanism de control al aplicarii normelor sale si prevazand si sanctiuni in caz de nerespectare a acestora.

c) Dreptul comunitar este un drept integrat in dreptul intern al statelor membre.

-norma de drept intern este de aplicabilitate imediata, directa si are prioritate fata de norma nationala.

IZVOARELE DREPTULUI COMUNITAR

Reprezinta forma sub care se materializeaza normele juridice comunitare, regulile de conduita aplicabile in raporturile juridice comunitare.

a) izvoare primare (originare), includ tratatele constitutive, precum si instrumentele juridice care le-au fost anexate sau care le-au adus modificari.

Considerate izvoare ale dreptului comunitar si urmatoarele categorii:

- principiile generale de drept;

- jurisprudenta Curtii Europene de Justitie;

- acordurile internationale incheiate de Comunitatile Europene, in masura in care prevad drepturi sau stabilesc obligatii pentru institutiile comunitare, pentru statele membre sau resortisantii acestora (p.f sau p.j apartinand unui stat, unui teritoriu aflat sub administratia altui stat);

- regulamentele de ordine interioara, actele interinstitutionale, rezolutiile si declaratiile institutiilor comunitare, ce reprezinta "surse complementare" ale dreptului comunitar.

Izvoarele primare ale dreptului comunitar.

Intra in categoria izvoarelor primare sau originare ale dreptului comunitar:

- tratatele institutive ale Comunitatilor Europene (Tratatul de la Paris din aprilie 1951 instituind C.E.C.O. si Tratatele de la Roma din martie 1957 instituind C.E.E. si C.E.E.A);

- tratatele care le-au modificat sau completat (Tratatul de fuziune de la Bruxelles, Actul Unic European, Tratatele bugetare ale Comunitatilor Europene - Luxemburg 1970 si Bruxelles 1975), care au modificat procedura bugetara, competenta Parlamentului si au infiintat Curtea de Conturi ca organ de control, Tratatul din martie 1984 cu privire la retragerea Groenlandei, Tratatul de la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam si Tratatul de la Nisa).

- tratatele de aderare a noilor membrii (unele dintre acestea aducand modificari tratatelor institutive, cum a fost cazul Tratatului de aderare a Marii Britanii, Irlandei si Danemarcei din ianuarie 1972, al Greciei din 1979, al Spaniei si Portugaliei - din iulie 1985).

- alte acte comunitare importante, precum deciziile privind resursele proprii ale Comunitatilor, decizia si Actul din 1976 privind alegerile directe in Parlamentul European.

Toate aceste acte comunitare formeaza "Corpus-ul" constitutional sau "carta constitutionala de baza" a Uniunii Europene, avand forta juridica superioara celorlalte izvoare ale dreptului comunitar si beneficiind de o prezumtie absoluta de legalitate Caracterul lor de legislatie primara este determinat de crearea directa a acestor norme de catre statele membre.  

Izvoare secundare (derivate) ale dreptului comunitar - Actele juridice adoptate de institutiile comunitare.

Cinci categorii de acte: regulamente, directive si decizii, care au forta juridica obligatorie, recomandari si avize, fara caracter obligatoriu. In sistemul CECO, Comisia Europeana emite decizii si recomandari cu caracter obligatoriu, si opinii, care nu sunt obligatorii.

Regulamentul actul cel mai important aflat la dispozitia institutiilor comunitare avand aplicabilitate generala, fiind obligatoriu in toate elementele sale si direct aplicabil in fiecare stat membru.

- Aplicabilitatea generala, ca trasaturi definitorie a regulamentului consta in caracterul nedeterminat, neindividualizat al situatiilor la care se aplica.

- Obligativitate este o caracteristica a regulamentului care il distinge de celelalte acte comunitare, - de recomandari si avize, care au un caracter indrumator si de directive, care sunt obligatorii numai in ceea ce priveste rezultatul de obtinut, nu si in ceea ce priveste mijloacele de realizare a acestuia.

- Aplicabilitatea directa a regulamentului are in vedere:

a) nu este necesara vreo actiune legislativa formala din partea statelor membre pentru intrarea acestuia in vigoare, el aplicandu-se direct in dreptul intern al statelor membre.

b) are un efect direct in sensul ca este apt sa confere drepturi si sa impuna obligatii celor carora li se adreseaza Regulamentele se pot clasifica in:

- regulamente de baza (cele adoptate de Consiliul U.E) in exercitarea atributiilor sale decizionale, dupa procedura prevazuta in tratate pentru domeniul respectiv)

-regulamente de executare (adoptate fie de Consiliul UE, fie de Comisie, in baza imputernicirii Consiliului) Regulamentul intra in vigoare in 20 de zile de la dat publicarii, daca o alta data nu este mentionata in doar textul sau.

Directiva act comunitar obligatoriu. Spre deosebire de regulament, directiva obliga statul membru caruia i se adreseaza numai in privinta rezultatului ce trebuie atins, lasand autoritatilor nationale posibilitatea de a alege forma si mijloacele de realizare efectiva.

De regula, directivele sunt emise de catre Consiliul UE sau de Comisia Europeana si se adreseaza numai statelor membre, uneori tuturor, alteori numai unora dintre ele; putand avea caracter general sau individual.

Directivele sunt obligatorii, care stabilesc in sarcina statelor o obligatie de rezultat. Prin directive se stabilesc, de regula, doar obiectivele de atins, urmand ca statele sa aprecieze asupra mijloacelor si formei de implementare a acestuia, cu respectarea unor termene impuse.

Transpunerea (implementarea) directivei nu presupune introducerea acesteia in ordinea juridica nationala, ci luarea la nivel intern, a unor masuri de executare a directivei, acestea din urma facand parte din dreptul intern.

Decizia - act comunitar cu caracter individual care este obligatoriu in toate elementele sale pentru cei carora li se adreseaza - state membre, institutii comunitare, persoane fizice sau juridice.

Decizia este obligatorie in toate elementele sale, caracteristica prin care se aseamana cu regulamentul si se distinge de directiva. Decizia are aplicabilitate imediata si directa.

Recomandarile si avizele - si avize