PREZENTAREA SITUATIEI INDUSTRIEI PRELUCRATOARE IN ROMANIA

PREZENTAREA SITUATIEI INDUSTRIEI PRELUCRATOARE IN ROMANIA

Locul industriei in economie

Restructurarea industriei

Restructurarea in conditii economice de tranzitie

Restructurarea tehnologica, conditia de baza a relansarii productiei industriale

3. Politici de restructurare eficienta

LOCUL INDUSTRIEI IN ECONOMIE

Dezvoltarea industriei in tara noastra a prezentat inainte de 1989 similaritati cu alte state europene foste socialiste.

La inceputul acestui deceniu cresterea economica a tarilor central - est europene a afost diferentiata. Caracteristica economica a acestor state este rolul important al industriei in complexul national.

Locul semnificativ al industriei in sistemul economic este reflectat de indicatori ca:

ponderea industriei in valoare totala adaugata;

ponderea populatiei ocupate in industrie;

procentul obtinut din exportul de produse prelucrate in ansamblul de marfuri;

cresterea productiei industriale, etc.

Statisticile evidentiaza rolul mai important al industriei, in cazul tarii noastre comparativ cu alte tari central europene. Pentru relevarea caracterului dezvoltarii economice este semnificativ si procentul detinut de produsele prelucrate in ansamblul exporturilor.

Ponderea este relativ ridicata in toate tarile foste comuniste, dar patru tari: Romania, Cehia, Polonia, Slovenia depind pentru exporturile lor de performantele industriei prelucratoare.

Locul productiei industriale in economie

luna precedenta = 100%

2003 2004

Cresterea productiei industriale in primele trei luni ale anului 2004 este inferioara celei din aceeasi perioada a anului trecut.

Din datele prezentate in graficul 1 reiese contributia semnificativa la relansarea economica a unor tari in tranzitie, fapt sustinut de evolutia pozitiva a indicelui productiei industriale.

In timp ce industria are un rol important ceea ce le diferentiaza semnificativ este structura activitatilor industriale. Diferentele esentiale dintre industriile tarilor est-centrale:

rolul important al industriei extractive in cazul Poloniei si Romaniei;

ponderea semnificativa a industriei prelucratoare in toate statele membre;

dezvoltarea inegala a utilitatilor publice.

Caracteristica pentru aceste state este faptul ca dezvoltarea economica este bazata pe cresterea industriala si mentinerea rolului semnificativ al productiei industriale in complexul national.

Caracterul predominant industrial - agrar al economiei romanesti accentueaza rolul industriei in cazul tarii noastre.

Alt aspect relevant se refera la nivelul de dezvoltare din celelalte tari care a permis ocuparea populatiei intr-o proportie mai mare in ramurile infrastructurii economice (in Ungaria 11,2% din totalul populatiei, iar in Romania doar 7,2%) si in domeniul serviciilor.

In schimb in tara noastra un procent insemnat din populatia ocupata este absorbita in sectorul primar al economiei: agricultura si industria extractiva.

In concluzie putem spune ca in toate aceste tari (puternice concurente ale Romaniei pe diferite piete europene) industria isi mentine rolul sau important, reflectat prin prisma unor indicatori importanti, datele statistice evidentiind caracterul predominant industrial - agrar al economiei romanesti comparativ cu alte tari europene in tranzitie.

Sfarsitul anilor 1990 aduce schimbari in politicile concurentilor de pe piata europeana.

Din punctul de vedere al Romaniei acest fapt trebuie privit prin prisma reorientarii si restructurarii activitatii astfel incat sa poata fi depasita actuala situatie unde in majoritatea sectoarelor de competitivitate internationala este scazuta.

Acest lucru devine evidentiat daca observam ca in absenta unor strategii industriale pe termen mediu si lung, sustinute de politici comerciale adecvate, schimburile economice externe oscileaza conjunctural cu un raport de schimb in continua scadere.

Este o cifra record, daca ne gandim ca in anul 2002 exporturile ajunsesera la 10 miliarde de dolari, cea mai inalta cota atinsa dupa 1989. Este evident ca anul 2003 se va incheia cu un nou record, adica exporturile romanesti vor depasi 11 miliarde de dolari. Vestea rea in acest domeniu, este ca importurile realmente au explodat. Ele au crescut cu aproximativ 20% in comparatie cu anul 2002. Adica au ajuns la valoarea totala de 14 miliarde de dolari.

De aici rezulta un impresionant deficit al balantei comerciale, cifrat la 3,5 miliarde de dolari. De unde provine acest deficit? Statistica arata clar ca in principalele marfuri si dispozitivele mecanice, precum si echipamentele electrice. Ponderea acestor produse in totalul marfurilor importate este de 22% .

Concluzia este simpla. Facilitatile fiscale oferite intreprinderilor mici si mijlocii au marit substantial importul de masini si utilaje. Este foarte posibil ca firmele mari sa fii apelat si ele la diverse subterfugii pentru a obtine scutirile de taxe vamale si de taxa pe valoarea adaugata. Acordul cu Fondul Monetar International prevede insa suspendarea facilitatilor.

Problema este rezolvata, asadar, cel putin pe jumatate. Pentru ca, evident, intreprinzatorii vor importa, in continuare, produse industriale. Cu atat mai mult cu cat acum cele venite din Uniunea Europeana intra in Romania fara taxe vamale. Cresterea importurilor, in special de masini si utilaje, este si un semnal pozitiv. Ceva in economia romaneasca incepe sa se miste. Respectiv, intreprinderile fac investitii in mijloace de productie.

Cu toate acestea, deficitul balantei comerciale da si motive de ingrijorare, o data pentru ca acordul cu FMI prevede incadrarea intr-un anumit nivel al deficitului de cont curent. Pe de alta parte, pentru ca un deficit substantial preseaza asupra devalorizarii monedei nationale. Ideal ar fi ca exporturile romanesti sa creasca si in felul acesta sa micsoreze deficitul. Problema este ca exporturile par a se fi apropiat de cota lor maxima.

Scaderea volumului exportului si implicit a productiei industriale confirma greutatea procesului de adaptabilitate din industriile prelucratoare atat la noile cerinte ale pietii cat si la viteza de modificare a cererii.

In viteza si capacitatea de adaptare rapida rezida forta de competitie a fiecarei intreprindere din industrie.

Succesul pe planul competitivitatii consta in mare parte in abilitatea de a alege cea mai buna metodologie de prelucrare, cea mai adecvata tehnologie in functie de noile dimensiuni ale cererii si ofertei.

Un exemplu elocvent este Japonia, unde conducerea productiei s-a dezvoltat alternativ cu "planificarea concomitenta" si "controlul total al calitatii", utilizand in acest sens tehnologiile bazate pe microprocesoare (robotica, sisteme flexibile de fabricatie integrala cu ajutorul calculatoarelor, etc.).

Aceasta situatie reprezinta o tendinta generala manifestata cu prioritate in tarile industrializate dezvoltate dupa anii '80.

Pentru a putea raspunde modificarilor si exigentelor de pe piata, actiunile de adaptare trebuie sa urmareasca in primul rand flexibilitatea aparatului productiv. De altfel nerealizarea flexibilitatii aparatului productiv, reprezinta una din marile carente ale intreprinderilor industriale din Romania.

RESTRUCTURAREA INDUSTRIEI

In perioada 1990 - 2004 in tara noastra s-a produs o restructurare fortata de o serie de factori perturbatori interni si externi, subiectivi si obiectivi, care au condus la interferente si influente legate atat de structura ineficienta a industriei pana in 1989 , cat si de erori de politica industriala in perioada de tranzitie.

Restructurarea industriei a insemnat:

reducerea dramatica a volumului productiei si a ocupatiilor din industrie;

mentinerea unui profit structural similar cu cel dinainte de anul 1989.

Cauzele determinante au fost:

profilarea structurii industriale in functie de resursele naturale, materilae umane si financiare existente;

incapacitatea industriei romanesti de a se transforma rapid si de a se adapta la cerinte de competitivitate externa si inovare stiintifica.

Scaderile mari ale productiilor ramurilor industriale in perioada 1990 - 2004 releva urmatoarele particularitati:

declinul mare din primii ani de tranzitie nu a putut fi recuperat doar in mica masura in anii 1993 - 1996, instalandu-se din nou tendinta descendenta;

variatii anuale insemnate ceea ce semnifica instabilitate in evolutia complexului industrial al tarii;

scaderea in unii ani a volumului productiei din anumite ramuri industriale cu peste 9% a insemnat un soc nu numai pentru ramura respectiva, dar si pentru sectoarele din amonte si din aval,ceea ce mai degraba a contribuit la dezindustrilizare decat la restructurare monitorizata dupa criterii de piata.

Multi specialisti afirma in legatura cu cresterea productiei industriale ca este o crestere nesanatoasa, intrucat s-a bazat pe cresterea stocurilor fara desfacere pe piata.

Apare deci necesitatea adoptarii unor strategii si politici de restructurare a industriei in functie de obiectivele macroeconomice:

ale cresterii P.I.B. per capital intr-o structura eficienta;

reducerii inflatiei si somajului;

stimularii exportului si diminuarii starii de deficit a balantei comerciale si de plati externe;

O alta problema se refera la necesitatea atingerii si depasirii nivelului de varf al perioadei antetranzitiei.

Luarea ca reper a anului de varf al productiei industriale inainte de 1990 nu are decat o semnificatie general simbolica prin care se subliniaza necesitatea ca:

sa se recupereze costurile economice - sociale cauzate de criza industriei;

restructurarea industriei sa se faca in sensul unei dezvoltari mai puternice, pe baze eficiente fata de perioada totalitara;

sa se imbunatateasca pozitia industriilor romanesti in ierarhiile si clasificarile internationale stiut fiind ca in prezent aceste pozitii au inregistrat caderi ingrijoratoare.

Atingerea si depasirea nivelului maxim al productiei industriale in perioada anterioara anului 1990 nu trebuie inteleasa la modul eronat si tendentios al revenirii la sisteme productive totalire, energo si material intensive, hipercentralizate etc.

Acestea trebuie interpretate in sensul atingerii si depasirii performantelor si pozitiilor competitive anterioare pe plan international ale fiecareia din ramurile si subramurile industriei, indeosebi la cele cu un grad inalt de prelucrare cu sciento si tehnico intensivitate ridicate.

Restructurarea in conditiile de tranzitie a economiei

Avand in vedere caderea dramatica a productiei fata de anul 1989 la un mare numar de ramuri industriale, cum ar fi: prelucrarea maselor plastice (-73,9%), prelucrarea lemnului (-68,5%), industria textila (-68,5%), chimie (-67,5%), etc. Se poate afirma pastrand proportiile, ca de fapt in industria romaneasca a avut loc o restructurare "sui generis" prin implozia fortata a industriei fara ca aceasta sa fie insotita de expansiunea unor noi produse si servicii industriale.

Dinamica productiei industriale

In conditiile unui declin general al industriei, extractia petrolului si metalurgia au inregistrat caderi relativ mai mici decat media pe industrie in pofida faptului ca sunt considerate printre cele mai energo si material intensive ramuri.

Evolutia in speta se poate explica prin faptul ca:

se acorda credite si subventii pentru aceste ramuri;

exista cerere pe termen scurt, mediu si lung.

Statistica arata ca in tarile dezvoltate productia fizica a industriei metalurgice a scazut in ultimele decenii cu 10 - 20% in medie, in timp ce in tarile in curs de dezvoltare s-a inregistrat o crestere tocmai ca urmare a nevoilor de dezvoltare generala si industriala a economiilor respective, acordandu-se prioritate si recurgerii la substitutia importului de produse metalurgice cu productia autohtona.

Restructurarea industriei in conditiile actuale ale tarii noastre implica necesitatea abordarii acestui proces, tinand seama de posibilele sale avantaje comparative si competitive, pe termen mediu sau lung si implicit de restrictia valutara impusa de cronicizarea deficitului balantei comerciale.

Judecand dezvoltarea ramurilor industriale prin prisma celor mai relevante performante pe plan mondial, putem ajunge la concluzia pripita, dar oarecum justificata ca in Romania nu este eficient sa se realizeze nici un produs sau serviciu industrial.

Sigur ca putem procura aproape tot din import, probabil mai ieftin decat producem in tara, lucru care pe termen scurt poate fi foarte tentant, pe termen mediu sau lung o asemenea solutie este complet nefavorabila, pentru ca vom avea din ce in ce mai putine resurse valutare pentru a plati importul.

In consecinta restructurarea industriei trebuie privita ca interfata dintre export si import, direct si indirect, ceea ce presupune asigurarea tendintei de echilibru a balantei comerciale si de plati externe.

Pe de alta parte restructurarea industriei este legata de necesitatea clasificarii ramurilor si produselor industriale din punctul de vedere al viabilitatii si competitivitatii interne si externe, al performantelor economico - financiare conjugate cu interesele economice nationale ale Romaniei, obiectiv evaluate si consecvent promovate.

In functie de aceste clasificari se pot elabora strategii si prioritati in industrie vizand variante de restructurare in mare parte cuprind:

strategii de dezvoltare;

strategii de mentinere la aceleasi niveluri;

strategii de reducere a volumului productiei si lichidare.

In acest context indiferent de reteta aplicata: graduala sau de soc, restructurarea industriei are preponderent o latura constructiva si la proportii relativ reduse, una distructiva.

In tarile cu o economie matura de piata, lichidarile, falimentarile si dizolvarile de firme au un caracter periferic si nu au afectat niciodata intregul complex economic national.

In general, in aceste tari restructurarile au un caracter permanent si la baza lor stau in principal schimbarile tehnologice si ale cererii pietei interne si externe.

2.2. Restructurarea tehnologica - conditie de baza a relansarii productiei industriale

Restructurarea industriei prelucratoare in anii 1990 - 2004 a avut mai degraba un caracter spontan, determinat de parerea ca economia de piata in Romania va rezolva de la sine, in mod eficient, disfunctiile si dezechilibrele mostenite, precum si noile aspecte pe care le ridica tranzitia.

In fapt a avut loc o restructurare in sensul reducerii volumului productiei si a gradului de ocupare, fara ca aceasta sa fie totdeauna determinata de diminuarea cererii interne. Dimpotriva, s-a constatat o intensificare a importurilor concurentiale, facilitata de liberalizarea comertului exterior si dezarmarea vamala, produsele interne fiind practic marginalizate pe piata.

In prima faza a restructurarii, agentii economici din industrie au fost coplesiti de capacitatea comerciala concurentiala a produselor si serviciilor din import, ccea ce a si condus la caderi dramatice ale productiei.

Intr-o noua faza a restructurarii pe criterii de eficienta economica si sociala bazata pe prerogativele proprietatii private este posibil sa asistam la o relansare a productiei manufacturiere romanesti care, in diferite grade, incearca sa substituie o serie de produse din import.

Au avut loc, asadar, anumite modificari structurale ale industriei in general si al celei prelucratoare in special si anume:

scaderea ponderii industriei prelucratoare care releva manifestarea unui proces de degradare a industriei romanesti, coroborat cu dimensiunea ponderii industriei P.I.B. se poate constata inceputul unui proces de "dezindustrializare" care trebuie stopat;

ponderi mari in industria prelucratoare sunt detinute de ramuri energofage cum ar fi: prelucrarea titeiului, metalurgie, chimie, etc., ceea ce necesita o restructurare tehnologica de fond pentru eficientizarea proceselor si reducerea costurilor de fabricatie a produselor noi mai performante;

industria constructiilor de masini, electrotehnica si electronica, detin ponderi relativ mici;

ramurile prelucratoare cu pondere in cresterea industriala prelucratoare au fost tot cele energofage si anume: produsele din minerale nemetalice, metalurgie, prelucrarea titeiului, in timp ce industriile cu un inalt grad de prelucrare (masini si echipamente electrotehnice, aparate de masura si control, etc.) si-au diminuat ponderile ceea ce semnifica in general, scaderea potentialului de crestere a valorii adaugate;

industria alimentara si usoara, desi a avut o pondere in scadere detine inca un rol important din volumul total al industriei romanesti; aceste ramuri au conditii favorabile de dezvoltare in tara noastra, dar prezinta dezavantajul unei capacitati limitate de a mari valoarea adaugata a unor competitori foarte puternici pe piata internatioanala ca si a influentei puternice a unor factori conjuncturali si sezonieri;

ramura energie electrica si termica, gaze si apa si-a marit cel mai mult ponderea, ceea ce semnifica o crestere a energo-intensivitatii in conditiile scaderii volumului absolut al productiei industriale.

Pornind de la aceste realitati se poate aprecia ca una din prioritatile restructurarii industriei romanesti consta in relansarea productiei ramurilor cu un grad ridicat de prelucrare, competitive pe piata interna si externa.

Aceasta relansare presupune in primul rand restructurarea tehnologica si implicit investitii in masini, utilaje cu mult mai performante, acest lucru implica un comportament investitional activ al agentilor economici, pro-piata si pro-transfer tehnologic, sprijinit prin politici si facilitati adecvate.

Multi experti straini analizand situatia din industria Romaniei au ajuns la concluzia ca in tara noastra nu este necesar sa se construiasca noi capacitati de productie, ci doar sa se procedeze la o restructurare reala a celor existente.

Indicatorii macroeconomici nu pot sa ascunda lipsa de performanta a economiei nationale, ramasa in mare parte nerestructurata.

Indicatorii statistici pentru primul trimestru al acestui an confirma tendinta de incetinire a ritmului de dezvoltare economica, comparativ cu saltul facut de produsul intern brut anul trecut. Rezultatul de anul trecut, +5,3%, obtinut pe seama incurajarii consumului si a unor tarife relativ reduse la energie, nu mai poate fi copiat si in acest an. De altfel, chiar Guvernul isi revizuise in cursul lunii martie prognoza pentru acesta an, anticipand o crestere pana la sfarsitul anului de 4,5%, fata de cifra anterioara de 5%.

Datele privind productia industriala in primele trei luni ale anului in curs sunt imbucuratoare, insa efectele majorarilor tarifelor la energie termica si electrica nu s-au facut inca simtite decat partial. Deja in luna martie, productia industriala a fost cu 5,6% mai mare decat in luna februarie, insa raportat la numarul de zile lucratoare, a scazut cu 1,1%. In primul trimestru al anului 2004, productia industriala realizata s-a majorat, comparativ cu perioada similara din anul 2003, atat in volum absolut (+3%), cat si in conditii comparabile din punctul de vedere al numarului de zile lucratoare (+4,2%). Cresterea s-a datorat evolutiei pozitive a industriei prelucratoare +4,2%, industria extractiva si industria producatoare de energie electrica si termica, gaze si apa inregistrand scaderi de 1,2%, respectiv 3,4%.

Cresterea productiei industriale nu poate avea loc pe fondul incetinirii ritmului de dezvoltare din Uniunea Europeana, principala piata de export a Romaniei, care absoarbe circa 70% din comertul exterior. Evolutia din primul trimestru al acesui an difera radical fata de cresterea productiei industriale in cursul anului 2003, care, la nivelul intregului an, s-a majorat cu 8,2%. Iar in primele luni din 2003, cresterea productiei industriale era de peste 10%, pentru ca in a doua parte a anului ritmul sa incetineasca semnificativ. Acest lucru este de asteptat sa se intample si in lunile urmatoare, mai ales ca in 2004 nu se mai poate miza pe consumul intern. In plus, anul 2003 a consemnat cresterea productiei pe stoc si majorarea arieratelor din economie (platile restante intre societati si facturi neplatite pentru consumul de energie), politica adoptata tocmai pentru incurajarea productiei si, implicit, reducerea somajului. Rata somajului a cunoscut o crestere importanta fata de luna decembrie 2003, atingand la sfarsitul lunii martie valoarea de 13%, in raport cu populatia activa. Cresterea se datoreaza si aparitiei Legii privind venitul minim garantat, ceea ce a facut ca somajul mascat sa dispara din statistici.

Obiectivul privind rata inflatiei este realizabil, pana la sfarsitul anului cresterea nedepasind 25%. Factorii care influenteaza evolutia preturilor de consum sunt: tariful la energie electrica si termica si majorarea accizelor la unele produse petroliere. Si in acest an un rol important in lupta antiinflationista il va juca cursul de schimb leu-dolar, o relaxare a importurilor fiind previzibila pana la sfarsitul anului.

Evolutia economica a Romaniei in acest an se incadreaza in tendinta generala a economiilor est-europene, care va depasi media din UE. Pentru perioada 2004 - 2005, tarile aflate in tranzitie sunt creditate de catre analistii occidentali cu o crestere economica cuprinsa intre 3,5 si 4%, insuficienta insa pentru aproprierea de nivelul PIB/locuitor din UE, in viitorul apropiat. Pe termen mediu si lung, Slovenia se va apropia cel mai rapid de standardul UE, urmand ca in anul 2015, PIB pe cap de locuitor in aceasta tara sa fie doar cu 10% mai mic decat media UE. Pentru urmatoarele doua state candidate, Ungaria si Cehia, diferentele vor fi de 35%, respectiv 25%. In 2015, Bulgaria si Romania vor ramane cele mai sarace state din regiune, cu un PIB raportat la numarul de locuitori care se va situa la o treime din media tarilor UE.

Anul 2004 a inceput sub semnul austeritatii, impus de incheierea acordului cu Fondul Monetar International, ceea ce a impus Executivului restrangerea drastica a cheltuielilor publice. Unele dintre conditiile acordului s-au dorit a fi renegociate, metoda ce nu a fost agreata de conducerea FMI, acordarea celei de a doua transe din imprumutul convenit fiind amanata pentru luna septembrie. In prezent, nu se doreste adoptarea unor masuri de asanare a economiei, masuri cu impact negativ asupra imaginii actualului guvern. Lichidarea societatilor cu mari datorii la bugetele de stat si locale s-ar solda cu o crestere abrupta a somajului, mai ales pe termen lung, dupa cum arata experienta statelor care au trecut de faza restructurarii economice. Deficitul de cont curent va creste la peste 6% din PIB, fata de 5,5% la sfarsitul lui 2003, iar deficitul bugetului de stat va fi peste 3% si in acest an, depasindu-se limitele convenite cu FMI la sfarsitul anului trecut.

Productia industriala -total

luna precedenta = 100%

2003 2004

Cresterea productiei industriale in primele trei luni ale anului 2004 este inferioara celei din aceeasi perioada a anului trecut.

Indicii consumului cifrei de afceri din industrie

luna precedenta = 100%

2003 2004

Volumul cifrei de afaceri din industrie a scazut, desi in volum absolut se constata cresteri moderate.

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi

FOB/FOB - (%)

2004

Gradul de acoperire a importurilor cu exporturi s-a imbunatatit fara de 2003, insa in lunile octombrie - decembrie se deconteaza importurile de combustibil.

Restructurarea industriei prelucratoare are menirea sa inlocuiasca, pe de o parte forme organizatorice si manageriale greoaie, birocratice, bazate pe principiile conducerii administrative in cvasi-exclusivitate si pe de alta parte sa mentina si sa consolideze activitati economice cu traditie si avantaje competitive, care raspund sau pot sa raspunda criteriilor si cerintelor de optim economic si tehnologic, statuate in general de teorie si aplicate in mod specific de catre un management performant.

POLITICI DE RESTRUCTURARE EFICIENTA

Analiza modificarilor structurale ale productiei industriale in perioada de tranzitie conduce la cateva constatari si aspecte utile pentru instrumentarea unor politici de restructurare eficienta.

a)     Indiferent de natura sa, restructurarea nu trebuie sa duca la diminuarea valorii productiei, deoarece aceasta inseamna o exacerbare a ramurii distructive in detrimentul celei creative, ceea ce in final duce la realizarea unor venituri mai mici, subocupate si scaderea nivelului PIB.

b)    Restructurarea vizeaza in primul rand tehnologiile si produsele intr-un proces continuu de perfectionare si innoire care presupune investitii si alte cheltuieli si doar masura complementara adecvarii manageriale si

organizatorice, stiut fiind ca oricat de performanti ar fi managerii ei nu se pot substitui unor fonduri de investitii minim necesare pentru realizarea restructurarii de facto.

c)     Restructurarea poate lua si forme mai dure cum ar fi cele a lichidarilor si falimentelor, acestea nu pot avea insa o extensiune "de masa" dincolo de anumite limite suportabile din punct de vedere economic si acceptate din punct de vedere al utilizarii eficiente a activelor statelor, tinand seama de potentialul valorificarii eficiente productive ale acestora.

In acest sens pledeaza cel putin doua argumente:

caracterul de piata emergenta din Romania face ca functionarea mecanismului preturilor sa fie imperfecta datorita existentei unor monopoluri de stat si private, ceea ce ingreuneaza incadrarea cu discernamant obiectiv a unei unitati in categoria celor performante sau neperformante;

orientarea unor decidenti catre recurgerea cu usurinta la solutia lichidarii reprezinta un comportament contraproductiv pentru o restructurare reala, care urmeaza calea reconversiilor industriale, practica uzuala in strategiile si prognozele de dezvoltare a industriei.

d)    Avand in vedere locul important pe care-l detine industria in economia Romaniei, restructurarea acesteia in mod obligatoriu, trebuie efectuata tinand seama de interdependentele si efectele propagate pe care le produce, nu numai in interiorul ramurii, ci si asupra altor sectoare, creatoare de valoare adaugata, astfel incat sa se evite procese ca "dezindustrializarea" sau "pseudotertializarea" (dezvoltarea serviciilor speculative).

e)     Gradul de privatizare redus al industriei comparativ cu alte ramuri ale economiei    nu inseamna o neglijare a sectorului, fie datorita unei atitudini ostile fata de stat, fie datorita remutarii cu usurinta la solutionarea unor probleme complexe ale reformei.

Restructurarea nu se poate realiza decat pe termen mediu sau lung, in consecinta ea va trebui sa coexiste cu un sector de stat al industriei care urmeaza a fi privatizat.

Ca urmare raportul dintre restructurare inainte de privatizare si cea dupa privatizare trebuie perceput dupa principiul "si-si_ si nu dupa principiul "sau - sau".

Pregatirea procesului de restructurare a industriei in Romania impune, ca demersuri absolut obligatorii in stadiile initiale ale acesteia, elaborarea temeinica a unor prognoze economice si tehnico-stiintifice pe domenii si sectoare, precum si un important suport logistic, in privinta cercetarii stiintifice, invora si procesului tehnologic.