CALCULUL PRETURILOR PE BAZA COSTURILOR AFERENTE

CALCULUL PRETURILOR PE BAZA COSTURILOR AFERENTE

Cap.1.

REGULI GENERALE

Contabilitatea nu are hotare. Limitele ei teoretice, stiintifice si practice sunt fara sfarsit atat in ceea ce priveste cuprinderea fenomenelor economice cat si al modului in care ele sunt sistematizate, prelucrate si prezentate, astfel ca, despre ea, niciodata nu poti sa pretinzi ca stii totul.

Companiile, intreprinderile, institutiile, societatile de orice fel si marime, persoanele juridice din intreaga lume intocmesc "conturi" si situatii financiare pentru a fi prezentate utilizatorilor de informatii, proprietarilor, controlorilor, administratorilor, organelor fiscale, dupa o metodologie unica - iar aceasta este contabilitatea. Acestea si inca multe altele,sunt doar cateva din argumentele pentru care asistam la o veritabila " foame de contabilitate" , iar foamea astamparata cu paleative se poate transforma in "foamete. Intre ingredientele minime care trebuie sa se afle pe masa contabilitatii in ansamblul ei,trebuie sa se afle si detaliile ce privesc gestiunea, calculatia, analiza si o carte din care sa citesti mereu actualitatile.

Dupa cum se stie,de toata lumea,contabilitatea actuala este organizata in sistem dual, cu doua paliere:

- contabilitatea financiara(sau generala),reglementata prin Directive si numeroase Reguli,, Interpretari, reguli etc. ce formeaza acquis-ul comunitatar,

- contabilitatea interna de gestiun (analitica - aproximativ).

In legatura cu aceasta din urma -obiect al discutiei noastre - iata ce spune Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii nr.82/1991(republicata 2008),aprobatprin H.G. nr.704/14,12,1993 (inca in vigoare)la art.105 : 'Contabilitatea de gestiune este destinata,in principal,pentru inregistrarea operatiilor privind colectarea si repartizarea cheltuielilor pe destinatii,respectiv pe activitati,sectii,faze de fabricatie,etc,decontarea productiei,precum si calculul costului de productie al produselor fabricate, lucrarilor executate si serviciilor prestate, inclusiv al productiei in curs.

Acelasi Regulament mai spune :

'Modul de organizare a contabilitatii de gestiune este la latitudinea fiecarei unitati patrimoniale,in functie de specificulactivitatii sinecesitatile proprii ale acesteia' .
Dar,in conceptia mea,rolul contabilitatii de gestiune,asa facultative cum pare, creste continuu ,ca o expresie a sporirii autonomiei companiilor,ea avand acum ca scop urmarirea analitica a gestiunii interne a unitatii, calcularea costului stocurilor ca baza a negocierii pretului de vanzare cu potentialii clienti, stabilirea rentabilitatii pe produse, lucrari, servicii; intocmirea bugetelor pe feluri de activitati,cheltuieli,subunitati,costcontrolul(cea mai eficienta cale de urmarire a costurilor); furnizarea informatiilor necesare in procesul decizional,etc.astfel ca ea devine tot mai mult o contabilitate a managementului (inclusiv prin capacitatea de conservare a secretului afacerilor).

Sa revenim insa la cheltuieli si apoi la costuri.

Regulamentul mai sus amintit,la art.106,mai spune ca:'Pentru calcularea costurilor de productie,cheltuielile,dupa natura lor,inregistrate astfel in contabilitatea financiara,trebuiesc regrupate in alt mod si anume :

cheltuieli directe (materii prime simateriale directe,manopera directa,etc) .

- cheltuieli indirecte de productie(cheltuieli comune ale sectiei).

- cheltuieli de desfacere ;   

- cheltuieli generale de administratie.

Cheltuielile directe plus cheltuielile indirecte de productie,repartizate rational asupra produselor fabricate,lucrarilor executate si serviciilor prestate, formeaza costul de productie al acestora! Prin consecinta,cheltuielile de administratie si cheltuielile de desfacere sunte excluse din costul de productie. Deasemeni, nu se includ in costul produselor:

- costul subactivitatii ;

- cheltuielile financiare;

- cheltuielile exceptionale.

Remarca : Nimic nu este clar,nimic nu este tabu pentru ca in contextul progresului tehnic contemporan si al pietei libere, eu compania,care am atributul organizarii contabilitatii de gestiune , regrupez cheltuielile dupa criteriile prioritare sau ale preponderentei astfel incat sa-mi dea acel cost care ma intereseaza ,si cand vreau eu.

Pentru a ne descreti fruntile,sa mergeml a Standardul International de Contabilitate nr.2-'Evaluarea si prezentarea costurilor in contextul costului istoric',aprobat in1975 si apoi revizuit si restructurat fundamental in 1993, apoi in 2001 si reproiectat in 2008.

Ideia dominanta conform stadiului actual al dezvoltarii,este aceea ca , daca materialele/stocuri lansate in fabricatie, se prelucreaza trecand prin diverse faze si sectii - la fiecare devenind stocuri cu alta infatisare,utilitate si,implicit,valoare , si tot asa pana la montajul general- insemneaza ca si costul lor pana la operatia finala, nu se poate obtine decat tot prin montaj,dar un "montaj al costurilor; . De aceea stocurile sunt obiect al contabilitatii de gestiune,cel putin in masura in care avem nevoie de ceva la care sa raportam cheltuielile pentru a afla costul.
Asa ca, in mod firesc, IAS nr.2 incepe cu evaluarea stocurilor.

Dar problemele se pun totusi altfel,cel putin sub aspectul dificultatii, asa ca,pentru o mai facila intelegere,mi-am propua sa le prezint,dupa ce am luat in considerare si prevederile altor reglementari de legatura, precum : IAS.21; Efectele variatiei cursurilor de schimb; IAS 23; Costul indatorarii; SIC-1; Diferite metode de determinare a stocurilor, etc.

Regula generala este ca costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei si prelucrarii, precum si alte costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

Cap.2.

COSTUL STOCURILOR ACHIZITIONATE

Costurile de achizitie a stocurilor cuprind :pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care compania le poate recupera de la organele fiscale),costuri de transport, manipulare, depozitare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei de materiale,semifabricate,diverse bunuri sau servicii care devin; stocuri achizitionate; ..Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costul de achizitie.
Necesitatea determinarii corecte a costului stocurilor achizitionate este ferma,cel putin sub doua aspecte :

- La lansarea in fabricatie stocurile materiale trebuiesc evaluate,iar noi nu stim costul lor exact,intrucat fiecare; sarja "/lot are costul lor. Si atunci standardele prevad ca trebuie folosita o evaluare dupa una din metodele : F.I.F.O.,L.I F.O. sau a Costului mediu ponderat.

- In diferite faze de productie, pentru a determina costul prelucrarii,mai trebuiesc luate in calcul si anumite stocuri aprovizionate,care dau regia sectiei sau a fazei,si care iar trebuiesc evaluate I.A.S.2 spune ca :

- Tratamentului contabil de baza " evaluarea stocurilor la iesire ar trebui sa se faca dupa metodele F.I.F.O sau a Costului mediu ponderat ;

" Tratamentului contabil alternativ " se poate folosi si evaluarea dupa metoda L.I.F.O.

Corect, gradele de libertate par fara limite, dar ,concomitent apar si astfel de intrebari :care, cand, cum, etc, pentru ca ,de la un capat la altul al normelor inernationale de contabilitate razbate o teza fireasca : de fiecare data trebuie ca specialistul sa aleaga metoda,procedura,varianta care corespunde cel mai bine pentru compania sa astfel incat informatia obtinuta sa fie cat mai fidela,sa reflecte fidel realitatea,si sa mai respecti si principiul ' permanentei metodelor'!

2.1.COSTURILE DE PRELUCRARE

Costurile de prelucrare a stocurilor, reprezinta a doua componenta majora a costurilor,si includ cheltuielile direct aferente unitatilor produse,cum ar fi cheltuielile salariale cu manopera directa, dar si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila,de transformarea materialelor in produse finite.

Regia fixa de productie consta in acele consumuri indirecte de productie care raman relativ constanta,indiferent de volumul productiei,cum sunr :amortizarea,intretinerea sectiilor si utilajelor,inclusiv cheltuielile cu conducerea si administrarea sectiilor.

Regia variabila de productie consta in acele cheltuieli indirecte de productie care variaza direct proportional, sau aproape direct proportional, cu volumul productiei, cum sunt costurile indirecte cu materiile si materialele de intretinere, energia motrica, cheltuielile cu forta de munca auxiliara,etc.
Remarca : Sa nu incurcam; cheltuielile cu costurile;

Cheltuiala insemneaza consumuri de munca vie si materializata generate de procesele de productie, comerciale, administratie etc, in timp ce costul rezulta dintr-un ansamblu de proceduri de calculatie si insemneaza acea parte din masa totala a cheltuielilor alocata fabricari sau achizitiei unui produs/marfa, serviciu, lucrare, executate intr-o anume perioada de timp si intr-o anume locatie. Cheltuiala este rezultanta consumului in timp ce costul ester rezultatul calculatiei.(Chiar daca in continutul IAS-urilor apar si diverse interferente, ele se datoresc traducerii si nu altor acceptiuni).

2.2.Alocarea regiei

Alocarea regiei fixe de productie asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacitatii normale de productie. Capacitatea normala de productie este productia estimata a fi obtinuta, In medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, In conditii normale, avand In vedere si pierderea de capacitate rezultata din Intretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de productie poate fi folosit daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala.
Valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse nu se majoreaza ca urmare a obtinerii unei productii scazute sau a neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala In perioada In care a aparut. In exercitiile In care se Inregistreaza o productie neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse este diminuata, astfel Incat stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decat costul lor.
Regia variabila este alocata fiecarei unitati produse pe baza folosirii reale a faciiitatilor productive.

Probleme specifice : Un proces de productie poate duce la obtinerea simultana a mai multor produse. Este cazul, de exemplu, al produselor cuplate sau cazul In care un produs este principal si altul este un produs secundar). Atunci cand costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs In parte, acestea se aloca pe baza unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vanzare relativa pe fiecare produs, fie In stadiul de productie In care produsele devin identificabile, fie In momentul finalizarii procesului de productie, dar trebuie sa avem in vedere ca exista si produse secundare(nu reziduale .ci secundare ca valoare si pondere).

Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. In aceste cazuri, ele sunt evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera. In mod semnificativ fata de costul sau.

2.3.Cheltuieli non-costuri

In prima parte a acestui compendiu,am aratat care sunt prevederile legislatiei romanesti cu privire la cheltuielile ce nu se include in costul produselor. Iata ce spune despre asta IAS nr.2,art.14. : "Exista si cheltuieli care nu trebuiesc incluse in costul stocurilor ,desi sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei.

In care au survenit, cum ar fi:

a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie Inregistrate peste limitele normal admise;

b) cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor In care astfel de costurisunt necesare In procesul de productie,anterior trecerii Intr-o nouafaza de fabricatie;

c) regii generale de administratie care nu participa in mod expres numai la aducerea stocurilorIn forma si In locul In care se gasesc In prezent; (atentie deci,regula este ca regia generala de administratie,oricat de mare ar fi ea, nu se include in costul stocurilo/produselor) ;

d)cheltuielile de desfacere.

( N.B.Asa cum am aratat in prima parte a acestui compendiu, legislatia romaneasca pe aceasta problema,corespunde cu prevederile acquis-ului comunitar).

Cap.3. Particularitati al costurilor si preturilor aferente

In anumite circumstante, costul indatorarii poate fi inclus in costul stocurilor .(cele ce tin de costul indatorarii,prevazut de IAS-23.).Deasemeni, mai pot fi icluse in costul stocurilor numai si numai anumite cheltuieli de regie si administratie care sunt generate expres si exclusiv de aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent,si daca pot fi usor identificabile ca atare.

Exista si costul stocurilor unui prestator de servicii". Ele constau, in primul rand, din manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Costurile cu personalul angajat in activitatea de desfacere si administratie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au loc.

Cap.4.

Calculatia costurilor intre filozofie si practica

Regulamentul privind aplicarea Legii contabilitatii,amintit mai inainte ,inainte de orice retinand ca prevederile sale sunt exclusiv la latitudinea unitatii, vorberste despre procesul calculatiei costurilor , dupa ce mai inainte a enuntat acele cheltuieli care se includ in costuri si care nu.

"Calculatia costurilor de productie(zice Regulamentul la art.109) poate fi efectuata dupa metoda costurilor standard sau normate, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda globala, metoda costurilor directe sau alte metode adoptate de unitatea patrimoniala, in functie de organizarea procesului de productie, specificul activitatii si necesitatile proprii."

Nota : daca la aceste "alte" as adauga : metoda tariff-ora masina ,metoda Georges Perrin, si metoda PERT-cost , am ajunge la exact aceleasi "metode" pe care le-am invata in urma cu 30-40 de ani la facultate ! Pentru ca,pana si descrierea lor este identica,inclusive prin folosirea unei terminologii perimate.)

Dar astazi lucrurile stau cu totul altfel:

-Dezvoltarea economiei de piata,a marketingului si managementului, calculatorul,internetul si telefonia mobila,contabilitatea pe soft-uri tot mai sofisticate si multe altele similare,au impins cheltuielile de administratie si regie generala la limite ce oscileaza in jurul a 40% din totalul cheltuielilor compatibile cu veniturile.Daca la acestea mai adaugam cheltuielile de desfacere,financiare si exceptionale ajungem la jumatate. Cum ele nu se includ in costul stocurilor/produselor,ma intreb ce mai exprima restul ?

- Regia de fabricatie a devenit si ea tot mai mare datorita mecanizarii,automatizarii si robotizarii(se apreciaza ca in industria moderna,cheltuielile cu intretinerea si functionarea utilajului detine peste o treime din cheltuielile de prelucrare) ; ele trebuiesc repartizate asupra obiectului calculatiei pe baze conventionale(chei),despre care, singurul lucru cert ce se stie este ca n-au nici-o fundamentare stiintifica.

- Costul postcalculat nu mai face nici doi bani (informational,evident), pentru ca se obtine prea tarziu fata de inchiderea perioadei de gestiune, si nu mai stiu la ce ne trebuie. Pentru ca un client cand vrea sa comande un bun, o lucrare, o prestatie,etc. Intai te intreaba; cat costa! ,iar , prin prisma celor aratate mai inainte, nu stim.

Asa a ajuns IAS-nr.2, la capitolul Tehnici de masurare a costurilor sa faca doar urmatoarele precizari :

- Diversele tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costurilor standard sau metoda cu amanuntul pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode aproximeaza costul. Costul standard ia In considerare nivelurile normale ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, In functie de conditiile actuale.
- Metoda cu amanuntul este adesea folosita in comertul cu amanuntul pentru a masura costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vandute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat, ia in considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vanzare initial.(Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament).

Cap.5.

Solutii existente

Mecanismele generarii cheltuielilor si formarii, pe aceasta baza , a costurilor sunt probleme de mare dificultate si finete ce au dus la crearea unei veritabile stiinte a costurilor .Iar ca orice stiinta trebuie bine insusita, mai ales cand procedura generala a gestiunii lor este atributul exclusiv al fiecarui operator economic.

Expertiza noastra ne indreptateste sa afirmam ca singura solutie fezabila (seul solution) este determinarea costului stocurilor/produselor prin folosirea metodei costurilor standard sau normate ; care consta in determinarea cu anticipatie fata de punerea in fabricatie a produselor atat a cheltuielilor directe cat si a celor indirecte (grupate in cheltuieli fixe si variabile), cuprinse in costul de productie sub forma unor antecalculatii.Costul acesta poate fi destul de fidel daca :
- productia/stocurile se determina la nivelul capacitatii tehnice(si atunci de toate implicatiile subactivitatii sau supra incarcarii scapam) ;

- pentru cantitatile consumate,de materiale,servicii,utilitati dar si de munca exista norme si pot fi actualizate,in functie de realitatile anterioare,la orice moment dorit.La fel este si cu pretul, si implici, valoarea lor.

- cheltuielile de administratie generala,care uneori fluctuiaza puternic de la o prioada la alta ,pot fi anticipate suficient de argumentat,atat pe baza realizarilor din trecut dar si pe baza Bugetului de venituri si cheltuieli aprobat de Adunarea Actionarilor :

- in acest cost pot fi introduse si asa zisele cheltuieli interzise (aratate mai inainte), putand ajunge pana la costul complet sau comercial ,adica la poarta fabricii sau in alte conditii de franco, pentru ca el ne poate servi ca informatie de negociere a pretului cu un potential cumparator(dar atentie la procedura de repartizare a regiei generale,pentru ca ea poate deforma orice).
Acest cost standard ,necesita foarte multa munca,experiente si expertizari,analize si revederea normativelorstudiul pietei si al preturilor si alte aspecte deseori neprevazute,are o valoare informationala evidenta,se calculeaza analitic,de regula odata pe an(in momentul cand ai toate informatiile necesare :mai-iunie). El poate fi mentinut in viata(in actalitate) inca mult timp,mai ales daca este corect organizata evidenta abaterii cheltuielilor efective fata de nivelul antecalculat pornind de la costurile standard.

5.1.Valoarea realizabila neta

Actualizarea permanenta a costurilor standard si aprecierea lui ca o informatie fezabila in conducerea economica,sunt strans legate de analiza corelatiei cu asa numita "valoare realizabila neta",despre care, standardele internationale dau unele interpretari logice:

(a). Costul stocurilor este nerecuperabil daca acele stocuri au suferit deteriorari, au fost uzate moral integral sau partial ,daca preturile lor de vanzare s-au diminuat Costul stocurilor este, de asemenea, nerecuperabil si in conditiile in care au crescut costurile estimate pentru finalizare,sau costurile necesare estimate pentru a efectua vanzarea.

Practica diminuarii valorii stocurilor sub cost, pana la valoarea realizabila neta, este consecventa cu principiul conform caruia activele nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.

(b). De obicei, stocurile sunt diminuate pana la valoarea realizabila neta element cu element Uneori insa, poate fi mai adecvat sa se grupeze elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse, care au scopuri sau utilizari similare, care sunt produse si comercializate in aceeasi zona geografica si care nu pot, practic, sa fie evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse. Nu este adecvat ca valoarea stocurilor sa fie diminuata pe baza unei clasificari, de exemplu, produse finite, sau stocurile dintr-o anumita industrie sau zone geografice. In general, prestatorii de servicii cumuleaza costurile in functie de fiecare serviciu, pentru care va fi stabilit un pret de vanzare distinct De aceea fiecare dintre aceste servicii va fi tratat ca un element separat.

(c ). Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are loc estimarea valorii stocurilor care se asteapta a fi realizata. Aceste estimari iau in considerare fluctuatiile de pret si de cost care sunt direct legate de evenimente ce. au intervenit dupa terminarea perioadei, in masura in care aceste evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul perioadei.

(d). Estmarea valorii realizabile nete ia in considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt detinute. De exemplu, valoarea realizabila neta a stocurilor care unneaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme pentru vanzarea de bunuri sau prestarea de servicii este pretul stabilit contractua. In situatia in care cantitatea contractata este mai mica decat cantitatea detinuta, valoarea realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vanzare practicate pe piata. Provizioanele sau datoriile contingente .pot aparea din contractele ferme de cumparare.Asemenea provizioane sau datorii contingente vor fi tratate conform IAS nr.37 -Provizioane, datorii si active contingente.

(e). Valoarea materialelor si a consumabilelor folosite in productie nu este diminuata sub cost daca se estimeaza ca produsele finite in care urmeaza sa se incorporeze vor fi vandute pentru un pret mai mare sau egal cu costul lor. Totusi, daca se estimeaza ca acel cost al produselor finite va depasi valoarea realizabila neta, atunci si costul materialelor aferente se diminueaza pana la valoarea realizabila neta. In aceste cazuri, costul de inlocuire al materialelor poate fi cea mai adecvata masura a valorii realizabile nete.

(f). Pentru fiecare perioada ulterioara se efectueaza o noua evaluare a valorii realizabile nete. Daca acele conditii care au determinat decizia de a diminua valoarea stocului pana la valoarea realizabila neta au incetat sa mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va storna, astfel incat noua valoare contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare dintre valoarea de intrare si valoarea neta realizabila revizuita. Aceasta se intampla, de exemplu, cand pretul unui produs a scazut, este inca in stoc intr-o perioada ulterioara, iar pretul sau de vanzare creste.

Cap.6.

Viziune asupra costurilor

Dupa introducerea International Accounting Standard s-a constatat ca metodele clasice de calculatie nu mai satisfac cerintele actuale,astfel cas-au dezvoltat alte metode,veritabile sisteme de management-costuri,pentru ca piata a inceput sa demonstreze ca « cea mai importanta calitate a unui produs corespunzator din punct de vedere tehnic,este calitatea de a costa cat ma iputin !

La o cosfatuire la varf care a avut loc la Strasburg in urma cu mai bine de 20 de ani,deasupra mesei prezidiului trona o lozinca cu urmatorul continut : Stapaniti costurile !Altfel va vor domina ele blocandu-va dezvoltarea armonioasa a companiei.si propria dvs, perspectiva ! .Folosindu-ne de bazele si tehnologia calculatiei,de restrictionarile in materie de tratamentul cheltuielilor , de autonomia companiei in gestionarea costurilor,dar si de capacitatea echipei de specialisti si I.T.-isti operatori ,au inchegat si consolidat veritabile sisteme de control al costurilor,caracterizate prin rationament stiintific si performanta.

Spre exemplificare va voi descrie doua astfel de cazuri :

(a).Sistemul cost-control,in care obiectul calculatiei il constituie centrul aducator de venituri (spre exemplu camera sigla,sau dubla sau un apartament de hotel,o zi de functionare a piscinei la un anume grad de ocupare ;centrul de comert si afaceri ;centrul de conferinte ;zona peisagistica si de agrement)..Pentru fiecare se normeaza cheltuielile, el este un veitabil centru de profit.Cheltuielile se aseaza intr-o matrice careia i se da forma dorita in functie de natura proceselor comerciale si de prestatii .Nu pot sa-l descriu in cateva pagini,el este concepurt de un grup de specialisti si aprobat de Consiliul de supraveghere ,este « asezat »; intr-un « Manual de proceduri « ,actualizat in permanenta in functie de evolutia legislatiei,acquis-ului comunitar,piata muncii si a bunurilor,nivelul inflatiei,etc. si tinut in stare de operabilitate permanenta.

(b) Sistemul bugetelor flexibile ,comform caruia cheltuielile,impartite in fixe si variabile,sunt normate pe subunitati independente,cu 8 niveluri diferite in functie de 8 clase de venituri(marime si structura); .Cheltuielile sunt detaliate pana in panzele albe:salariale,materiale de intretinere, amortismente, reparatii, energie, transport-deplasare. Separat, pentru fiecare tip din clasificatia asigurarilor,se urmaresc corelat mai multi indicatori :prime subscrise, daune platite, rezerve constituite ;rata daunei,rata sinistralitatii, rata contributiei la profit. Toate aceste elemente matriciale sunt resistematizate     permanent prin programul I.T. , realizarile sunt sistematic controlate si comparate ,prin sisteme actuariale,cu perspectivele,astfel incat sa se poata preanticipa realizarile pana la finele anului..Si totul este corelat cu bugetul de venituri si cheltuieli al Companiei iar manualul de proceduri este permanent actualizat impreuna cu manualul de contabilitate si coordonarea activitatii subunitatilor.

Costul pare o notiune simpla pe care toata lumea o cunoaste,sau crede ca o cunoaste,dar calcularea lui ridica probleme de mare dificultate,daca nu imposibil de dezlegat !

Cap.7

Metode de fixare a preturilor pe baza costurilor

Principalele tehnici ale fixarii pretului se rezuma la doua metode:

a)     Metoda costului "plus" (full cost princing)

real

Pretul= costul complet sau + profitul

Previzional

b)        Metoda calculului contributiei (contributie marginala)   

Pretul =costul partial (in general previzional)+contributia sau aportul.

Cele mai utilizate costuri partiale sunt: costul direct; costul variabil; costul marginal; costul diferential.

7.1. Metoda fixarii traditionale pornind de la costul complet

P=costul complet+marja

a)     Cel mai simplu calcul se efectueaza:

Pretul= costul complet+ procentajul la costul complet

Sau

Pretul= costul complet x coeficientul multiplicator

b)    Metoda fixarii pe ocolite a pretului pornind de la costul complet.

Fixarea pretului se realizeaza in functie de un obiectiv stabilit , de exemplu nivelul randamentului capitalului (rate of return princing).

Metoda presupune doua etape de lucru :

_ In primul rand , managerul fixeaza ca obiectiv, rata randamentului utilizat

( rate of return on capital).

_ In al doilea rand el converteste aceasta rata intr-un procentaj *mark up* pe care il aplica costului complet previzional, pentru a obtine pretul de vanzare corespunzator.

7.2. Tehnicile fixarii pretului pornind de la costul partial sau abordarea prin contributie

Metoda se rezuma la calculul costului partial si al unui pret pertinent permitind a degaja prin diferenta si in forma provizionala , marja sau contributia dorita.

Cazul unui singur produs:

Cifra de afaceri

(valoarea productiei vandute)

Costul partial+contributia sau aportul global

Cazul multiproductiei: metoda de calcul bazata, de exemplu, pe un cost partial egal cu costul variabil se aplica pentru fiecare fel de produs in parte.

Cap.8. Tipuri de costuri

Costurile se grupeaza dupa mai multe criterii:

Dupa obiectivul costului :

a)     Cost pe functii economice ( productie, transporturi, distributie)

b)    Cost pe mijloc de exploatare (magazin , uzina sectie, atelier)

c)     Cost pe activitate

d)    Cost pe responsabilitate.

Dupa perioada de analiza

a)     Cost pe termen scurt

b)    Cost pe termen lung

c)     Cost constant sau cost real sau cost istoric (actual)

d)    Cost prestabilit sau cost previzional

e)     Costul de inlocuire.

Cap.9. Standarde internationale de contabilitate folosite la analiza

Standardul International de Contabilitate IAS 2

Stocuri

Acest Standard International de Contabilitate revizuit inlocuieste Standardul International de Contabilitate 2, Evaluarea si prezentarea stocurilor in contextul sistemului costului istoric, aprobat de Consiliu in octombrie 1975.

Standardul revizuit a intrat in vigoare pentru situatiile fmanciare aferente perioadelor cu incepere de la I ianuarie 1995.

In mai 1999, IAS 10 (revizuit 1999), Evenimente ulterioare datei bilanfului,a modificat paragraful 28. Textul modificat intra in vigoare o data cu intrarea in vigoare alAS 10 (revizuit 1999) -adica pentru situatiile fmanciare aferente perioadelor cu incepere de la I ianuarie 2000.

In decembrie 2000, IAS 41, Agricultura, a modificat paragraful 1 si a adaugatparagraful 16 A. Textul modificat intra in vigoare pentru situatiile financiare anuale aferente perioadelor cu incepere de la I ianuarie 2003.

Pentru scopul acestei publicatii, noul text este trecut in raster gri, iar textul sters din IAS 2 (revizuit 1993) este trecut in raster gri si taiat cu o linie.

Cuprins

Standardul International de Contabilitate IAS 2 (revizuit 1993)

Stocuri

OBIECTIV

ARIE DE APLICABILITATE Paragrafele

DEFINITIE

EVALUAREA STOCURILOR

Costul stocurilor

Costuri de achizitie

Costuri de prelucrare

Alte costuri

Costul stocurilor unui prestator de servicii

Tehnici de masurare a costurilor

Formule de determinare a costului

Tratament contabil de baza.

Tratament contabil altemativ pemis

Valoare realizabila neta

RECUNOASTEREA DREPT CHELTUIALA

PREZENTAREA INFORMATIILOR

Standardul International

de Contabilitate IAS 2 (revizuit 1993)

Stocuri

Standardele tiparite cu litere de tip italic aldin trebuie citite in contextul materialului de fond si al recomandarilor de implementare din acest Standard; precum si in contextul Prefelei la Standardele Intemalionale de Contabilitate. Standardele Intemalionale de Contabilitate nu au fastelaborate cu intenlia de aaplicate elementelor nesemnificative (a se vedea paragraful 12 din Prefata).

Obiectiv

Obiectivul acestui Standard este acela de a descrie tratamentul contabil pentru stocuri in sistemul costului istoric. O problema fundamentala in contabilizarea stocurilor o constituie valoarea costului ce urmeaza a fi recunoscuta drept activ si reportata pana cand veniturile aferente sunt recunoscute. Acest Standard fumizeaza indicatii practice referitoare la determinarea costului si la recunoaterea ulterioara drept cheltuiala, incluzand orice inregistrare la valoarea realizabila neta. De asemenea, Standardul fumizeaza indicatii practice referitoare la procedeele de determinate a costului care sunt utilizate la calcularea costurilor stocurilor.

Arie de aplicabilitate

1. Acest Standard trebuie aplicat pentru contabilitatea stocurilor in situatiile financiare intocmite in sistemul costului istoric, cu exceptia stocurilor mentionate mai jos:

a) producte in curs de executie obtinuta in cadrul contractelor de constructie, incluzand si contractele de prestari de servicii direct legate de acestea (a se vedea IAS 11- Contracte de constructe),'

b) instrumente financiare,si

c)stocuri depasari animale,produse agricole,forestiere,precum si minereuri si productie agricola care apartin producatorilor, in cazul in care sunt evaluate la valuarea realizabila neta ,pe baza unor practici bine stabilite in anumite sectuare;

d)Active biologice aferente activitatii agricole ,

2. Acest Standard inlocuieste IAS 2 -Evaluarea si prezentarea costurilor in contextul sistemului costului istoric, aprobat in 1975.

3. Stocurile la care s-a facut referire in paragraful 1 c) sunt evaluate, in anumite faze ale productiei, la valoarea realizabila neta. Aceste cazuri apar, de exemplu, pentru recoltele care au fost culese sau pentru minereurile care au fost extrase si a caror vanzare este asigurata printr-un contract la termen sau garantie guvemamentala sau daca exista o piata omogena, iar riscul de a ramane cu productia nevandua este minim.

Aceste categorii de stocuri sunt exclusedin aria de aplicabilitate a acestui Standard

Definitii

4. Urmiitorii termeni sunt folositi in acest Standard in sensul specificat in continuare:

Stocurile sunt active:

a} detinute pentru a fl vandute pe parcursul desfasurarii normale activitatii,'

b} in curs de productie in vederea ullei vanzari in acelea',; conditii ca mai sus,' sau

c} sub formii de materii prime, materiale si alte consumabile ce urmeaza a fi folosite in procesul de productie sou pentru prestarea de servicii.

Valoarea realizabilii netii este pretul de vanzare estimat ce ar putea fi obtinut pe parcursul desfiasurarii normale a activitatii, mai putinicosturile estimate pentru flnalizarea bunului si a costurilor necesare vanzarii.

5. Stocurile includ bunurile cumparate si detinute cu scopul revanzarii, cum sunt marfurile achizitionate de un detailist in vederea revanzarii sau terenurile si alt proprietati imobiliare detinute cu scopul de fi revandute Stocurile includ, de asemenea, produsele fnite sau productia aflata in curs de executie, precum si materialele si alte consumabile destinate utilizarii in procesul de productie. In carol unui prestator de servicii, stocurile includ costul serviciilor, asa cum este descris in paragraful 16, pentru care intreprinderea nu a recunoscut inca venitul aferent (a se vedea IAS 18 - Venituri din activitafi curente).

Evaluarea stocurilor

6. Stocurile trebuie evaluate la valoarea cea mai mica dintre cost si valoarea realizabila neta.

Costul stocurilor

7; Costul stocurilor trebuie sa cuprinda toate costurile aferente achizitiei

si prelucrarii, precum si aile costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent.

Costuri de achizitie

8. Costurile de achizitie a stocurilor cuprind pretul de cumparare, taxe de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care intreprinderea Ie poate recupera de la autoritatile fiscale), costuri de transport, manipulare si alte costuri care pot fi atribuite direct achizitiei de produse finite, materiale si servicii. Reducerile comerciale, rabaturile si alte elemente similare sunt deduse pentru a determina costurile de achizitie.

9. Costurile de achizitie pot include diferentele de curs valutar care au aparut direct din achizitionarea recenta de bunuri facturate in valuta doar in acele cazuri rare care sunt permise prin tratamentul altemativ prevazut in IAS 21 Efectele variafiei cursurilor de schimb valutar. Aceste diferente de curs valutar se limiteaza doar la ace lea care au rezultat dintr-o depreciere monetara accentuata impotriva careia nu exista nici un mijloc practic de acoperire a riscului si care afecteaza datorii care nu pot fi decontate, rezultate din achizitia recenta a stocurilor.

Costuri de prelucrare

10. Costurile de prelucrare a stocurilor includ costurile direct aferente unitatilor produse, cum ar fi costurile cu manopera directa. De asemenea, ele includ si alocarea sistematica a regiei de productie, fixa si variabila, generata de transformarea materialelor in produse finite. Regia fixa de producpe consta in acele costuri indirecte de productie care raman relativ constante, indiferent de volumul productiei, cum sunt: amortizarea, intretinerea sectiilor si utilajelor, precum si costurile cu conducerea si administrarea sectiilor. Regia variabila de productie consta in acele costuri indirecte de productie care variaza direct proportional sau aproape direct proportional cu volumul productiei, cum sunt costurile indirecte cu materiile prime si materialele si cu forta de munca.

II. Alocarea regiei fixe de producpe asupra costurilor de prelucrare se face pe baza capacificata normale de producpe. Capacitatea normala de productie este producpa estimatA a fi obtinuta, in medie, de-a lungul unui anumit numar de perioade sau sezoane, in condipi normale, avand in de capacitate rezultata in intretinerea planificata a echipamentului. Nivelul actual de productie poate fi foloslt daca se considera ca acesta aproximeaza capacitatea normala Valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse nu se majoreaza ca urmare a obtinerii unei producpi scazute sau a neutilizarii unor active. Regia nealocata este recunoscuta drept cheltuiala in perioada in care a aparut. in exercitiile in care se inregistreaza o producpe neobisnuit (anormal) de mare, valoarea regiei fixe alocate fiecarei unitati produse este diminuata, astfel incat stocurile sa nu fie evaluate la o valoare mai mare decat costullor. Regia variabila este alocata fiecarei unitat produse pe baza folosirii reale a facilitatilor productive.

12. Un proces de productie poate duce la obtinerea sirnultana a mai multor produse. Este carol, de exemplu, al produselor cup late sau carol in care un produs este principal si altul este un produs secundar. Atunci cand costurile de prelucrare nu se pot identifica distinct, pentru fiecare produs in parte, acestea se aloca pe baza' unei metode rationale, aplicate cu consecventa. Alocarea se poate baza, de exemplu, pe valoarea de vanzare relativa pe fiecare produs, fie in stadiul de producpe in care produsele devin identificabile, fie in momentul finalizarii procesului de producte.

Prin natura lor, majoritatea produselor secundare au o valoare nesemnificativa. In aceste cazuri, ele sunt adesea evaluate la valoarea realizabila neta si aceasta valoare se deduce din costul produsului principal. Ca urmare, valoarea contabila a produsului principal nu difera in mod semnificativ fata de costul sau:

Alte costuri

13. Alte costuri se includ in costul stocurilor numai in masura in care reprezinta costuri suportate pentru a aduce stocurile in forma si in locul in care se gasesc in prezent. De exemplu, poate fi adecvata includerea in costul stocurilor a regiilor generale sau costul proiectarii produselor destinate anumitor clienti.

14. Mai jos sunt enumerate exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit:

a) pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de producti.e inregistrate peste limitele normal admjse;

b) cheltuieli de depozitare, cu exceptia cazurilor in care astfel de costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

c) regii generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si in locul in care se gasesc in prezent; si

d) costuri de desfacere.

15. In anumite circumstante, costul indatorarii poate fi inclus in costul stocurilor. Aceste circumstante sunt identificate prill tratamentul contabil alternativ permis in IAS 23, Costurile indatorarii.

Costul stocurilor unui prestator de servicii

16. Costul stocurilor unui prestator de servicii consta, in primul rand, din manopera si din alte costuri legate de personalul direct angajat in furnizarea serviciilor, inclusiv personalul insarcinat cu supravegherea, precum si regiile corespunzatoare. Costurile cu personalul angajat in activitatea de desfacere si administratie nu se includ, ci sunt recunoscute drept cheltuieli in perioada in care au loc.

Tehnici de masurare a costurilor

17. Diverse tehnici de masurare a costurilor, cum sunt metoda costului standard sau metoda pretului cu amanuntul, pot fi folosite pentru simplificare, daca se considera ca rezultatele acestor metode aproximeaza costul. Costul standard ia in considerare nivelurile norma Ie ale materialelor si consumabilelor, manoperei, eficientei si capacitatii de productie. Aceste niveluri trebuie revizuite periodic si ajustate, daca este necesar, in functie de conditiile actuale.

18. Metoda pretului cu amanuntul este adesea folosita in comertul cu amanuntul pentru a masura costul stocurilor de articole numeroase si cu miscare rapida, care au marje similare si pentru care nu este practic sa se foloseasca alta metoda de determinare a costului. Costul bunurilor vandute este calculat prin deducerea valorii marjei brute din pretul de vanzare al stocurilor. Procentajul marjei brute utilizat ia in considerare stocurile al caror pret a fost redus sub pretul de vanzare initial. Adesea este utilizat un procent mediu pentru fiecare departament.

Formule de determinare a costului

19. Costul acelor stocuri care nu sunt de obicei fungibile si al acelor bunuri sau servicii produse si destinate unor comenzi distincte trebuie determinat prin identificarea specificii a costurilor individuale.

20. Identificarea specifica a costului presupune atribuirea costurilor specifice elementelor identificabile ale stocurilor. Acest tratament contabil este adecvat pentru acele elemente care fac obiectul unei comenzi distincte, indiferent daca au fost cumparate sau produse. Identificarea specifica nu poate fi folosita in cazurile in care stocurile cuprind un numar mare de elemente care soot, de regula, fungibile. In aceste cazuri, metoda care permite selectarea acelor elemente ce raman in stoc ar putea fi folosita pentru obtinerea unor efecte dorite asupra rezultatului net al perioadei.

Tratament contabil de baza

21. Costul stocurilor, cu exceppa celor mentionate in paragraful 19,trebuie determinat cu ajutorul formulei primul- intrat, primul- iesit' (FIFO) sau a costului mediu ponderat.

22. Formula FIFO presupune ca primele elemente cumparate sunt cele care se si vand prirnele si, prin urmare, elementele care rarnan in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele care au fast cumparate sau produse cel mai recent. Formula costului mediu ponderat calculeaza costul fiecarui element pe baza mediei ponderate a costurilor elementelor similare aflate in stoc la inceputul perioadei si a costului elementelor similare produse sau cumparate in timpul perioadei. Media poate fi calculata periodic sau dupa receptia fiecarui transport, in functie de circumstantele in care se gaseste intreprinderea.

Tratament contabil alternativ permis

23. Costul stocurilor, cu exceptia celor mentionate in paragraful 19,trebuie determinat prin metoda 'ultimul- intrat, primul- iesit' (LIFO).

24. Formula LIFO presupune ca ultimele elemente cumprate sau produse se vor vinde primele, si, prin urmare, elementele ramase in stoc la sfarsitul perioadei sunt cele produse sau cumparate:primele.

Valoare realizabila neta

25. Costul stocurilor nu este recuperabil daca acele stocuri au suferit deteriorari, au fast uzate moral integral sau partial sau preturile lor de vanzare s-au diminuat. Costul stocurilor este, de asemenea, nerecuperabil si in conditiile in care au crescut costurile estimate pentru finalizare sau costurile estimate necesare pentru a efectua vanzarea. Practica diminuari valorii stocurilor sub cost, pana la valoarea realizabila neta, este consecventa cu principiul conform caruia activele nu trebuie reflectate in bilant la o valoare mai mare decat valoarea care se poate obtine prin utilizarea sau vanzarea lor.

26. De obicei, stocurile sunt diminuate pana la valoarea realizabila neta element cu element. Uneori insa poate fi mai adecvat sa se grupeze elementele similare sau conexe. Acesta poate fi cazul unor elemente de stoc care apartin aceleiasi game de produse, care au scopuri sau utilizari similare, care sunt produse comercializate in aceeasi zona geografice si care nu pot, practic, sa fie evaluate distinct fata de alte elemente din acea gama de produse. Nu este adecvat ca valoarea stocurilor sa fie diminuata pe baza unei clasificari, de exemplu, produse finite, sau stocurile dintr-un anum it sector sau zona geografica. In general, prestatorii de servicii cumuleaza costurile in functie de fiecare serviciu, pentru care va fi stabilit un pret de vanzare distinct. De aceea, fiecare dintre aceste servicii va fi tratat ca un element separat.

27. Estimarea valorii realizabile nete se bazeaza pe cele mai credibile dovezi in momentul in care are lac estimarea valorii stocurilor care se asteapta a fi realizata. Aceste estimari iau in considerate fluctuatiile de pret si de cost care soot direct legate de evenimente ce au intervenit dupa terminarea perioadei, in masura in care aceste evenimente confirma conditiile existente la sfarsitul perioadei.

28. Estimarea valorii realizabile nete ia in considerare, de asemenea, scopul pentru care stocurile sunt depnute. De exemplu, valoarea realizabila neta a stocurilor care urmeaza sa fie livrate in baza unor contracte ferme pentru yanzarea de bunuri sau prestarea de servicii este pretul stabilit contractual. In situatia in care cantitatea contractata este mai mica decat cantitatea detinuta, valoarea realizabila neta a surplusului se va determina pornind de la preturile generale de vanzare practicate pe piata. Provizioanele sau datoriile contingente pot aptarea din contractele ferme de vanzare, peste stocurile detinute, sau din contractele ferme de cumparare. Asemenea provizioane sau datorii contingente vor fi tratate conform Provizioane, datorii si active contingente.

29. Valoarea materialelor si a consumabilelor folosite in productie nu este diminuata sub cost daca se estimeaza ca produsele finite in care urmeaza sa se incorporeze vor fi vandute pentru un pret mai mare sau egal cu costul lor. Totusi, daca se estimeaza. ca acel cost al produselor finite va depsi valoarea realizabila neta, atunci si costul materialelor aferente se diminueaza pana la valoarea realizabila neta. In aceste cazuri, costul de inlocuire al materialelor poate fi cea mai adecvata masura a valorii realizabile nete.

30. Pentru fiecare perioada ulterioara se efectueaza o noua evaluare a valorii realizabile nete. Daca acele conditii care au determinat decizia de a diminua valoarea stocului pana la valoarea realizabila neta au incetat sa mai existe, atunci valoarea cu care s-a reflectat diminuarea se va stoma, astfel incat noua valoare contabila a stocului sa fie egala cu cea mai mica valoare dintre valoarea de intrare si valoarea realizabila neta revizuita. Aceasta se intampla, de exemplu, cand pretul unui produs a scazut, este inca in stoc intr-o perioada ulterioara, iar pretul sau de vanzare creste.

Recunoasterea drept cheltuiala

31. Atunci cind stocurile sunt viindute, valoarea contabilii a stocurilor trebuie recunoscutii ca o cheltuialii in perioada in care a fast recunoscut venitul corespunzator. Valoarea oricairei diminuari a stocurilor pana la valoarea realizabila neta si toate pierderile de stocuri trebuie recunoscute drept cheltuiala in perioada in care are lac diminuarea sau pierderea. Valoarea oricarei stornari a diminuarii valorii stocurilor ca urmare a unei cresteri a valorii realizabile nete trebuie recunoscutii ca o reduce,.e a cheltuielii cu stocurile in perioada in care stornarea a avut lac.

32. Procesul de recunoastere ca o cheltuiala a valorii stocurilor vandute duce la conectarea costurilor la veniturile din activitatile curente.

33. Unele stocuri pot fi alocate altor conturi de active, de exemplu, un stoc folosit drept componenta pentru o imobilizare corporala construita in regie proprie. Astfel de stocuri incorporate intr-un alt activ sunt recunoscute drept cheltuieli pe parcursul duratei utile de viata a acelui activ.

Prezentarea informatiilor

34. Situatiile financiare trebuie sa prezinte urmatoarele informatii:

a) politicile contabile adoptate la evaluarea stocurilor, inclusiv metodele folosite pentru determinarea costului;

b) valoarea contabila totala a stocurilor si valoarea contabila a categoriilor de stocuri, grupate intr-un mod adecvat intreprinderii;

c) valoarea contabilii a ocelot stocuri care au lost evaluate la valoarea realizabila neta;

d) valoarea oriciiror stomiiri ale diminuiirilor valorii stocurilor, conform paragrafului 31;

e) circumstantele sou evenimentele care au dus la aparifia unor astfel de stornari ale diminuarii valorii stocurilor, conform paragrafului 31; si

. f) valoarea stocurilor gajate in contul datoriilor.

35. Informatiile privind valoarea contabila a diverselor categorii de stocuri,precum si dimensiunea modificarilor acestor active sunt utile beneficiarilor situatiilor financiare. Cele mai intalnite clasificari ale stocurilor cuprind: marfuri, materii prime, materiale, productie in curs si produse finite. Stocurile unui prestator de servicii pot fi simplu descrise ca productie in curs de executie.

36. in cazul in care costul stocurilor este determillat cu ajutorul formulei LIFO, pe baza tratamentului altemativ permis specificat in paragraful 23, situatiile financiare trebuie sii prezinte diferenta intre valoarea stocurilor specificatii in bilant si una dintre urmatoarele valori:

a) valoarea cea mai mica dintre valoarea calculatii conform paragrafului 21 si valoarea realizabila neta.

37. Situatiile financiare trebuie sa prezinte una dintre urmatoarele informatii:

a) costul stocurilor recunoscut ca o cheltuiala in cursul perioadei;sau

b) costurile de exploatare imputabile veniturilor din activitatile curente, clasificate dupa natura lor si recunoscute ca o cheltuiala in cursul perioadei.

38. Costul stocurilor recunoscute ca 0 cheltuiala in cursul perioadei consta din acele costuri care fusesera anterior incluse in evaluarea stocurilor vandute, regia de productie nealocata si valoarea anuala a costurilor de productie a stocurilor. Circumstantele specifice intreprinderii pot face necesara si includerea altor costuri, ca de exemplu costurile de distributie.

39. Unele intreprinderi adopta un fonnat diferit al contului de profit si pierdere care, in loc de a evidentia costul stocurilor recunoscute drept cheltuieli in cursul perioadei, prezinta alte valori. Intr-un astfel de format, intreprinderea prezinta costurile de exploatare, clasificate dupa natura lor si imputabile veniturilor perioadei obtinute din activitatile curente. In acest caz, intreprinderea prezinta costurile recunoscute drept cheltuieli cu materiile prime si materialele, costurile cu manopera si aile costuri de exploatare, impreuna cu valoarea modificarii nete a stocurilor aferente perioadei.

40. Diminuarea valorii stocurilor pana la valoarea lor realizabila neta poate fi de asa marime, erect sau natura, incat sa fie necesara prezentarea ei distincta, confonn IAS 8 -Profitul net sau pierderea neta, erori fundamentale si modificarea politicilor cantabile.

Data intrarii in vigoare

41. Acest Standard International de Contabilitate a intrat in vigoare pentru situatiile financiare aferente perioadelor incepind de la 1 ianuarie1995.

Bibliografie:

Constantin Caruntu - preturi costuri si tarife in economia moderna, Editura Hermes 1999 Bucuresti;

. Dragan,C.M. - Calculatia costurilor,Editura Academiei Romane , Bucuresti,1979 . . Dragan C.M. - Sistemul costurilor normate ;Editura Academiei Romane,Bucuresti,1985. . Dragan,C.M.;. Deakin,E.B.; Maher M.W.- COST ACCOUNTING; 1987 Second edition; IRWIN- Homewood,Illinois-60430