PROBLEMELE FUNDAMENTALE ALE ECONOMIEI POLITICE

1. Intrebarile fundamentale pe care (si) le pune teoria economica
2. Nevoile economice - sursa activitatii economice
3. Bunurile economice
4. Activitatea economica
5. Resursele economice si factorii de productie
6. Raritate si alegere. Avantajul comparativ, specializarea si schimbul
7. Frontiera posibilitatilor de productie
8. Costul de oportunitate
9. Economie pozitiva vs economie normativa
Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie

Intrebarile fundamentale pe care (si) le pune teoria economica

Teoria economica a aparut ca urmare a necesitatii de a gasi fundamente logico-rationale la alocarea resurselor rare pentru utilizari alternative, in scopul atingerii unui grad si structuri acceptabile ale satisfacerii nevoilor economice

In context, teoria economica (isi) pune urmatoarele intrebari:

Ce sa se produca

Cum sa se produca

Cat sa se produca

Pentru cine sa se produca

Raspunsul la cele patru intrebari esentiale descrie tipul de sistem economic:

Sistem economic de comanda: raspunsul este dat de un grup de experti-birocrati, pe baza centralizarii informatiilor si deciziilor la nivelul economiei nationale

Sistem economic de piata: raspunsul este dat de fortele impersonale ale pietei, pe baza descentralizarii maximale a informatiei si deciziei

Sistem economic mixt: raspunsul reprezinta o combinatie intre centralizarea si descentralizarea informatiei si deciziei, in functie de caracterul public sau privat al bunului/actiunii economic(e) respectiv(e).

2. Nevoile economice - sursa activitatii economice

Definitie: nevoia economica reprezinta o necesitate de natura materiala, destinata sa asigure existenta si dezvoltarea biologica a individului/grupului social

Trasaturile nevoii economice:

este o nevoie de natura materiala

are, concomitent, un caracter obiectiv si subiectiv

este persistenta: odata satisfacuta, nu dispare, ci revine cu o anumita periodicitate si intensitate

este generatoare de noi nevoi economice: prin satisfacerea sa, nevoia economica poate determina aparitia altor nevoi economice conexe sau explicitarea unor nevoi economice implicite

are caracter dinamic: nevoia economica se modifica, fie ca este fie ca nu este satisfacuta (deseori, chiar in functie de gradul si calitatea satisfacerii ei)

formeaza un sistem, supus caracteristicilor de complementaritate, substituibilitate si competitivitate

are tendinta cresterii nelimitate (cantitativ, structural, calitativ)

Tipologia nevoii economice

dupa natura lor

naturale (fiziologice)   

sociale

de dezvoltare (rationale)

dupa structura lor:

elementare

complexe (superioare)

Functiile nevoii economice

(satisfacerea sa) reprezinta obiectivul final (scopul) oricarei actiuni (activitati) economice

constituie declansatorul (causa eficiens) oricarei actiuni (activitati) economice

reprezinta pilonul de constituire si inchidere a oricarui circuit economic (material si/sau monetar)

Figura 1: Circuitul economic fundamental

3. Bunurile economice

Definitie: Orice entitate, rezultat al actiunii umane, destinat sa satisfaca o nevoie economica data

Clasificare

dupa origine:

bunuri libere - nu sunt rezultat al actiunii umane, nu au costuri de procurare

bunuri economice - sunt rezultat al actiunii umane, au costuri de procurare

dupa modul de circulatie:

bunuri marfa - trec de la producator la consumator prin piata

bunuri non-marfa - trec de la producator la consumator fara intermedierea pietei

dupa scopul consumului:

bunuri finale - sunt destinate consumului final (bunuri de consum)

bunuri intermediare - sunt destinate consumului productiv (bunuri de echipament sau de investitii)

dupa sectorul economic in care sunt produse:

bunuri publice - sunt destinate satisfacerii nevoilor economice publice (colective)

bunuri private - sunt destinate satisfacerii nevoilor economice private (individuale)

dupa tangibilitate:

bunuri - sunt substantiale (tangibile) : momentul producerii lor difera de momentul consumului

servicii - sunt non-substantiale : momentul producerii lor coincide cu momentul consumului

Trasaturile bunurilor economice:

sunt rezultat al actiunii (activitatii) umane

sunt utile

sunt disponibile (accesibile)

sunt rare

Raritatea: proprietatea unui bun (sau resursa economica) de a fi insuficient(a) in raport cu nevoia sau nevoile economice generatoare

Raritatea este o relatie intre nevoia economica si bunul (resursa) asociat(a)

4. Activitatea economica

Definitie: ansamblul de actiuni umane, individuale sau socializate, destinate sa obtina bunurile economice necesare satisfacerii nevoilor economice

Forme ale activitatii economice:

dupa forma de proprietate asupra bunurilor intermediare utilizate:

activitati economice private - produc bunuri si servicii private (individuale)

activitati economice publice - produc bunuri si servicii publice (colective)

dupa gradul de prelucrare a bunurilor de consum:

sectorul primar: bunurile economice au un grad de prelucrare primar, incipient

sectorul secundar: bunurile economice au un grad de prelucrare superior

sectorul tertiar: bunurile economice apar exclusiv sub forma serviciilor

dupa transparenta in raport cu contabilitatea nationala:

activitati economice oficiale: sunt contabilizabile de catre autoritatea publica

producatoare de marfuri: agentii economici propriu-zisi

producatoare de bunuri economice non-marfa: economia casnica (gospodarii)

activitati economice subterane: scapa contabilizarii autoritatii publice

5. Resursele economice si factorii de productie

Definitie: Orice entitate, naturala sau artificiala (artefact) susceptibila sa fie atrasa in circuitul economic fundamental in scopul obtinerii de bunuri economice

Tipologie

populatia - sursa factorului munca

resursele naturale - sursa factorului pamant

potentialul creativ - sursa factorului capital

potentialul managerial - sursa factorului antreprenoriat   

Bariere in calea atragerii resurselor economice in circuitul economic fundamental

limita tehnologica - accesibilitatea tehnologica a resurselor

are caracter istoric

are caracter ireversibil

limita economica - pretul prohibitiv sau nu in atragerea resurselor

are caracter reversibil

depinde si de factori non-economici dar care influenteaza factorii economici

• limita ecologica - gradul de deteriorare a mediului ambiant
• unii analisti considera ca este, de fapt, o specie a limitei economice (in sensul ca poate fi redusa la o chestiune de acceptabilitate/non-acceptabilitate a pretului    
• limita juridica - stipularea, prin norme juridice, a regimului de atragere a unor resurse economice in circuitul economic fundamental
• limita morala - cutume, traditii, etc. care reglementeaza, sub sanctiuni non-juridice, regimul de atragere a unor resurse economice in circuitul economic

Factorii de productie

Definitie: acele resurse economice care depasesc barierele mentionate mai sus si sunt atrase efectiv in circuitul economic

Tipologie

dupa natura munca, capital, pamant (resurse naturale)

dupa origine: a) primari (munca, resurse naturale); b) secundari (capital)

6. Raritate si alegere. Avantajul comparativ, specializarea si schimbul

Datorita raritatii, este necesara alegerea intre utilizarile alternative ale resursei economice rare

Costul alegerii intre alternative se numeste cost de oportunitate

Definitia costului de oportunitate: avantajul maxim la care se renunta atunci cand se face o alegere

Trasaturile costului de oportunitate:

functioneaza in orice decizie, nu numai in cele privind activitatea economica (reprezinta o evaluare economica a oricarei decizii)

nu are intotdeauna (si nici in mod exhaustiv)     o expresie monetara

Alegerea rationala se face atunci cand se minimizeaza costul de oportunitate (se realizeaza avantajul comparativ)

Alegerea rationala conduce la specializare: capatarea abilitatilor de orice fel (tehnologice, manageriale etc.) de a realiza un anumit bun economic cu costuri mai mici decat realizarea oricarui alt bun economic dintr-o resursa economica data

Urmarea logica a specializarii este schimbul economic: cedarea bunului in care s-a realizat specializarea in schimbul altui bun necesar economic, asa incat, pe ansamblul sistemului economic, sa se realizeze satisfacerea globala a tuturor nevoilor economice

7. Frontiera posibilitatilor de productie

Definitie: frontiera posibilitatilor de productie reprezinta ansamblul punctelor ce semnifica alegeri eficiente (care epuizeaza resursa) ale agentului economic in ceea ce priveste combinatia de productie dintr-o resursa economica rara, cu utilizari alternative, data

Particularitati

este descrescatoare (explicatie: cresterea cantitatii produse dintr-un bun, din resursa limitata R, are ca efect scaderea cantitatii produse din bunul alternativ si invers)

este concava: (explicatie: pe masura ce coboram dinspre punctul A spre punctul B, se va renunta la cantitati din ce in ce mai mari din bunul y pentru a produce o unitate suplimentara din bunul x)   

Figura 2: Frontiera posibilitatilor de productie

Ecuatie: Pe baza notatiilor din figura anterioara si pe baza relatiilor cunoscute din geometria analitica, se poate determina ecuatia frontierei (curbei) posibilitatilor de productie:

Costul de oportunitate

Pe baza frontierei posibilitatilor de productie se poate vizualiza costul de oportunitate al unei decizii economice:

Figura 3: Costul de oportunitate al deciziei economice

9. Economie pozitiva vs economie normativa

Economia pozitiva: acea disciplina care, in materia fenomenului economic, stabileste efectul rezultat in urma variatiei unor variabile economice independente, in conditii bine precizate

nu produce judecati de valoare si nici nu pleaca de la ele

Economia normativa: acea disciplina care, in materia fenomenului economic, este preocupata de aspectul axiologic al procesului economic, inclusiv al masurilor de politica economica

pleaca de la si ajunge la judecati de valoare cu privire la dezirabilitatea, moralitatea etc. dinamicii economice    

Analiza economica nu este niciodata pur pozitiva sau pur normativa, cele doua abordari interconditionandu-se. Totusi, se pare ca, in cercetarea abstracta, domina economia pozitiva in timp ce, in politica economica, domina economia normativa

10. Microeconomie, macroeconomie, mondoeconomie

Microeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care decizia economica precum si influentele acesteia se iau si se exercita la nivel de individ (persoana fizica, gospodarie, firma)

- practic, sunt considerate decizii microeconomice deciziile individuale   

Macroeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care decizia economica se ia si isi exercita influentele la nivelul ansamblului economiei nationale

- practic, sunt considerate decizii macroeconomice deciziile guvernamentale

Mondoeconomie: acel nivel de agregare a (activitatilor) agentilor economici la care deciziile (fie individuale, fie guvernamentale) se iau si isi exercita influentele de catre/asupra agentilor economici din tari diferite

Corespunzator celor trei niveluri de agregare a activitatilor (agentilor economici), exista trei categorii de piete generice: piete microeconomice (pentru fiecare bun economic); piete nationale; piete internationale (mondiale)