Formele preturilor si tarifelor

Formele preturilor si tarifelor

In functie de cerintele politicii economice si sociale, de importanta produselor, de locul de realizare a marfurilor, precum si in raport cu conditiile de productii si desfacere, diferitele categorii de preturi pot imbraca urmatoarele forme⁷ :

fixe sau inflexibile ;

limita (plafon) ;

libere sau flexibile).

Preturile si tarifele fixe au fost si sunt preturile ce se aplica la un anumit nivel stabilit, o perioada in general determinata, si in special, pentru produse si servicii de importanta deosebita pentru economia unei tari (inclusiv a Romaniei) si nivelul de trai al populatiei sau pentru resursele de baza ale economiei.

Preturile limita (plafon) se pot stabili ca limita maxima care nu poate fi depasite. Literatura de specialitate pomeneste de o anumita limitare a nivelului preturilor de catre organele de stat, in special, la produsele importante (precizate expres prin acte normative).

In cazul Romaniei, stabilirea ori modificarea preturilor produselor respective de catre firme sau regii se face numai cu avizul organelor abilitate (Consiliul Concurentei de ex.).

Preturile libere au cea mai larga aplicabilitate, osciland in functie de actiunea conjugata a cererii si ofertei. La randul lor, preturile si tarifele fixe sau limita, in functie de importanta produselor pentru economia unei tari si populatiei pot fi :

V. Beju - Preturi, Editura Economica, Bucuresti, 2000, pag. 33.

unice ;

diferentiate.

Preturile unice se aplica la acelasi nivel de catre toate organele, firme sau populatie pe intreg teritoriul unei tari, la principalele produse si servicii de mare importanta pentru economie si nivelul de trai al populatiei.

Preturile diferentiate au o larga aplicabilitate, diferentierea uneori se realizeaza pe zone, pe bazine, pe sezoane, pe forme de proprietati.

In functie de locul realizarii produselor, de conditiile de livrare (conditii de franco si ambalaj), preturile pot avea urmatoarele forme :

preturi franco-depozitul furnizorului, situatie in care cheltuielile de transport cad in sarcina cumparatorului ;

preturi franco-statie de expeditie, forma care presupune ca cheltuielile de transport pana la cea mai apropiata statie de incarcare sa fie suportate de catre producator, iar pana la locul de consum - de catre firma cumparatoare ;

preturi franco-destinatie, caz in care cheltuielile pana la firma cumparatoare sunt suportate de firma furnizoare.

Daca avem in vedere momentul in care se folosesc sau pentru care se folosesc, preturile pot fi :

preturi curente. Acestea sunt preturile practicate efectiv pe piata in activitatea cotidiana de vanzare-cumparare;

preturi constante. Acestea sunt preturile unui anumit an anterior, cu ajutorul carora se redacteaza indicatorii valorici privind dezvoltarea dintr-o anumita perioada (5-10 ani) pentru a se compara in timp;

preturi la termen. Acestea reprezinta preturile afisate pentru livrarea la o data ulterioara a marfurilor;

preturi comparative. Acestea sunt folosite la stabilirea dinamicii indicatorilor valorici pe o perioada mai mare de timp, in care s-au practicat mai multe preturi constante.

Practica economica cunoaste si alte forme ale preturilor, in functie de diferite situatii concrete, scopuri sau domenii in care se folosesc, si anume :

a.          preturi de deviz, care sunt folosite in cazul lucrarilor de constructii-montaj si a celor pentru reparatii in constructii ;

b.          preturi de contractare si achizitie. Acestea se aplica in cazul adjudecarii sau inchirierii prin licitatie publica ;

c.          preturi de licitatie. Acestea se aplica in cazul adjudecarii sau inchirierii prin licitatie publica;

d.          preturi de rezervare. Sub aceste preturi nu se vand o parte din bunurile aflate in stoc pentru ca vanzatorii asteapta o oarecare crestere a preturilor pietei. Preturile de rezervare depind    de nivelul pietei si al cheltuielilor de stocare;

e.          preturi de transfer sau de cesiune interna. Ele se aplica in cadrul aceleasi firme integrate vertical in cazul schimburilor de bunuri sau servicii intre subdiviziuni (fabrici, sectii, exploatari) ;

f.            preturi sociale. Aceste preturi pot fi stabilite la un nivel mai scazut din considerente de ordin social, ca de exemplu : preturi pentru bunuri destinate copiilor, elevilor si studentilor, preturi pentru echipamente de protectie, preturi practicate prin cantinele si bufetele din incinta.

In raporturile de comert exterior, preturile pot imbraca alte forme, ca de exemplu :

preturi interne. In cadrul acestor preturi distingem : prêt intern complet de export, care cuprinde pretul cu ridicata, plus cheltuielile cu reclama, ambalajul, transportul, comisioanele si pret intern de vanzare a produselor importate, care cuprinde valoare in vama a acestora, plus taxe vamale, accize si alte taxe, TVA, comision    si adaos comercial, in functie de circuitul bunurilor si natura comisionului ;

preturi externe in valuta, de import si de export. Aici opereaza conditiile de livrare, in functie de care preturile externe pot fi :

preturi franco-frontiera romana. In aceasta situatie, chletuielile de transport pana la granita romana cad in sracina producatorului (importatorului) din tara ;

preturi C.I.F (din limba engleza, cost, insonance, freiglat= cost, asigurare, navlu). Aici pretul cuprinde cheltuielile de transport, asigurare si navlu pana la portul de destinatie;

preturi F.O.B. (din limba engleza, free on board=liber la bord). In acest caz, preturile marfurilor cuprind cheltuielile ocazionate de incarcare in vapor, beneficiarul urmand sa suporte toate cheltuielile din momentul in care marfurile au trecut bordul vasului.

Literatura de specialitate mai cunoaste si alte forme specifice de preturi, si anume:

preturi de monopol ;

preturi de tranzactie ;

preturi de licitatie ;

preturi de acord, cotatii la bursa⁸.