TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DE GLOBALIZARE

TEORII EXPLICATIVE ALE FENOMENULUI DE GLOBALIZARE

Doua dintre cele mai importante teorii ce ofera explicatii cu privire la procesul de globalizare sunt: neoliberalismul si teoria convergentei.

I. Neoliberalismul

Este un curent de adaptare a liberalismului clasic la conditiile economice din tarile dezvoltate aparute dupa cel de-al doilea razboi mondial.

E considerat a fi promovat de Scoala de la Freiburg , avand drept reprezentant pe Walter Euken. Alti reprezentanti: Milton Friedman, Friedrich von Hayek, J. Buchanan, Ludwig von Mises.

Ideea centrala impartasita este aceea ca mecanismul pietei concurentiale asigura cea mai buna alocare a resurselor rare cu utilizari alternative, in consecinta el trebuie promovat la nivel international. Consecintele impunerii in practica a acestei idei ar fi:

cresterea eficientei folosirii resurselor ce are drept urmare cresterea productiei si, implicit a consumului pe lan international;

scaderea costurilor unitare ca urmare a economiilor de scara si a intensificarii concurentei, fenomene ce aduc avantaje pentru consumatori deoarece conduc la o reducere a preturilor unitare ale marfurilor.

Insumate cele doua efecte ar conduce la cresterea bunastarii economice pe plan international.

Statul trebuie sa stabileasca norme juridice care sa creeze concurenta, sa o favorizeze si sa o protejeze astfel incat sa se produca doua fenomene:

mecanismul preturilor sa functioneze corect (sa duca la echilibrul pietelor);

sa se previna crearea de monopoluri.

Ideile neoliberale sunt considerate de catre majoritatea specialistilor ca fiind suportul teoretic al interventiilor politice (guvernamentale) in favoarea extinderii globalizarii.

II. Teoria convergentei (R. Boyer)

Potrivit adeptilor acestei teorii, fenomenul de globalizare se produce ca urmare a unor tendinte fundamentale, manifestate mai amplu in relatiile dintre tarile dezvoltate, dar existente si in relatiile dintre acestea si alte tari:

Ø        transmiterea cu rapiditate si relativ usor a ideilor datorita sistemelor de telecomunicatii moderne (prin satelit) si sistemelor informatice (functionand in retea);

Ø        crearea de institutii, structuri si mecanisme politice si economice similare, ca urmare a extinderii capitalismului si democratiei la scara mondiala;

Ø        preluarea unor practici economice ca urmare a extinderii transnationalizarii. Societatile transnationale, implantate in diferite state, introduc aceleasi instrumente de management, marketing international, aceleasi structuri si tehnici de organizare;

Ø        folosirea acelorasi instrumente de politica economica sau chiar armonizarea anumitor politici economice, sub influenta unor institutii internationale (politicile comerciale prin intermediul G.A.T.T. - O.M.C.; politicilor monetar-valutare sub influenta F.M.I.).;

Ø        uniformizarea stilurilor de viata, cu deosebire la nivelul clasei de mijloc din societatile occidentale si a preferintelor de consum, pe anumite segmente ale cererii.

Aceste fenomene determina convergenta structurilor institutionale, politicilor economice, a mentalitatilor si comportamentelor economice pe plan mondial.

Drept urmare, potrivit economistilor ce promoveaza aceasta teorie, tendintele amintite anterior au creat premisele favorabile pentru amplificarea fenomenului de globalizare, ca fenomen de accentuare a interdependentelor dintre economiile lumii.