PROCESE FEEDBACK FUNDAMENTALE IN SISTEMELE ADAPTIVE COMPLEXE

Feedbackul reprezinta o caracteristica esentiala a sistemelor adaptive complexe. El presupune existenta unor conexiuni si inderdependente directe si/sau mediate intre agentii care se afla pe un anumit nivel sau pe nivele diferite ale CAS. Prin intermediul feedbackului se transmit informatii necesare proceselor de adaptare si selectie, se definesc strategii de supravietuire si se controleaza intensitatea fluxurilor dintre diferiti agenti. De asemenea, feedbackul este cel care declanseaza si mediaza procesele de emergenta. F. Capra, referindu-se la aparitia noului in sistemele complexe, arata: ,,Intr-o organizatie umana, evenimentul declansator al procesului de emergenta poate fi un comentariu improvizat, care sa para important persoanei care l-a facut, dar sa fie semnificativ pentru o serie de oameni dintr-o comunitate de practica. Fiindca are semnificatii pentru ei, acestia vor dori sa fie perturbabili si vor circula rapid informatia prin retelele organizatiei. Pe masura ce traverseaza diferite bucle de feed-back, se poate ca informatia sa fie amplificata si extinsa, eventual intr-o asemenea masura incat organizatia sa nu o mai poata absorbi, in structura sa actuala. Cand se intampla acest lucru, inseamna ca s-a atins un punct de instabilitate. Sistemul nu mai poate sa integreze noua informatie in ordinea sa existenta; el este fortat sa-si abandoneze unele structuri, comportamente sau credinte. Rezultatul este o stare de haos, confuzie, incertitudine si indoiala; iar din starea aceasta haotica ia nastere o noua forma de ordine, organizata in jurul unei noi semnificatii. Noua ordine nu a fost planificata de vreun individ, ci s-a ivit ca rezultat al creativitatii colective a organizatiei" (F. Capra, 2004, p. 171 - 172).

Transformarea rapida a economiei, care a trecut de la asa numita economie a ,,caramizii si mortarului" la o economie de tip retea (networked economy) a facut ca rolul si importanta proceselor feedback sa devina majore. Tot F. Capra spune: ,,Noua economie consta dintr-o metaretea globala de interactiuni tehnologice si umane complexe, implicand multiple bucle de feed-back care opereaza departe de echilibru si produce o diversitate nesfarsita de fenomene emergente". (F. Capra, 2004, p. 203).

Desi sunt cunoscut de o lunga perioada de timp , mecanismele si dispozitivele de reglare sunt destul de tarziu teoretizate si recunoscute ca fiind universale in sistemele reale. Astfel, la prima intalnire Macy, care a avut ca subiect ,,inhibitia cerebrala" si la care au participat Gregory Bateson, Waren McCulloch, Margret Mead, Laurance Frank, Laurance Kubic si Arturo Rosenblueth, acesta din urma prezinta o comunicare privind ,,mecanismele teleologice", ,,cauzalitatea circulara" si ,,feedback" (1942). Ideile acestuia sunt reluate intr-o lucrare colectiva intitulata ,,Behavior, Purpose and Teleology", avand drept autori pe A. Rosenblueth, N. Wiener si Julian Bigelow si care, se pare, este prima lucrare stiintifica in care mecanismele de control care urmaresc un scop sunt denumite ,,feedbackuri".

De fapt, prima dintre conferintele Macy, reluate dupa razboi, ce a avut loc in 1946, a avut drept tema ,,Feedback Mechanism and Circular Canal Systems in Biological and Social Systems", este considerata locul de nastere al ciberneticii. Deci aceasta stiinta ia fiinta, practic, pornind de la intelegerea importantei mecanismelor si proceselor feedback in sistemele reale.

Trebuie, totusi, amintit faptul ca omul de stiinta roman Stefan Odobleja, in lucrarea sa fundamentala ,,Psychologie Consonaniste', accentuase rolul feedback-ului si universalitatea acestuia in sisteme inca din anii 1938 --1939. Meandrele necunoscute ale dezvoltarii stiintei au facut insa ca aceasta contributie exeptionala sa fie recunoscuta mult mai tarziu.

Principiul care sta la baza constructiei unei bucle feedback este deosebit de simplu. Diversitatea de situatii in care bucla feedback apare face insa ca efectele acesteia sa fie deosebit de complexe. Vom prezenta, in continuare, cateva dintre definitiile si viziunile privind bucla feedback si importanta acesteia in sistemele adaptive complexe. Vom introduce cateva dimensiuni distincte ale feedbackului, dupa care vom arata rolul si importanta mecanismelor feedback in economie.

1. Feedback-ul - definitii si proprietati

Mecanismul feedbackului are o definitie foarte simpla: ,,influenta exercitata asupra inputului de catre o parte a outputului" (Golec, 2004). Cu toata aceasta simplitate, nu trebuie subestimata importanta mecanismelor feedback si ubicuitatea acestora in oricare tip de sisteme, de la nivel micro sau macro.

Definitia de mai sus poate fi extinsa, considerand doua viziuni diferite asupra feedbackului, una sistemica si cealalta decizionala.

Din punctul de vedere al abordarii sistemice, mecanismele feedback au un rol important in orice sistem complex. Prin intoarcerea unei parti a outputului din nou in sistem, se obtine un mecanism de reglare. Reglarea se bazeaza pe doua mari tipuri de feedback: feedback pozitiv si feedback negativ.

Mecanismele feedback pozitive sunt acelea in care actiunea rezultata merge in aceeasi directie ca si conditia care a determinat-o.

De exemplu, intr-un sistem economic, cresterea veniturilor populatiei determina sporirea volumului economisiri. Cresterea economiilor la nivelul intregii economii duce la cresterea volumului investitiilor directe. Realizarea unui numar din ce in ce mai mare de capacitati de productie determina cresterea numarului de locuri de munca, deci a volumului de salarii castigate de angajati. Acest lucru duce la o noua sporire a veniturilor populatiei. Se observa ca, in cadrul acestei bucle feedback, tendinta este ca marimea diferitelor variabile aflate pe conturul acesteia sa creasca, obtinandu-se, in final, o noua crestere a variabilei care a declansat procesul, si anume veniturile populatiei. Spunem ca avem, in acest caz, o bucla feedback pozitiva.

O bucla feedback se numeste negativa daca actiunea rezultata se opune conditiilor care au determinat-o. Astfel spus, daca cresterea unei variabile a determinat activatea buclei feedback respective, atunci, dupa parcurgerea conturului buclei, in etapa (iteratia) urmatoare, acea variabila va inregistra o scadere.

De exemplu, o crestere a veniturilor populatiei duce la crestere economisirii. Aceasta face ca oferta de depozite bancare sa creasca. Datorita cresterii ofertei de depozite, rata reala a dobanzii la depozite va scadea. Acest lucru determina o scadere a volumului de depozite depuse in banci, indivizii preferand sa investeasca sub alte forme. Scaderea volumului depozitelor face ca veniturile populatiei sa inceapa sa se reduca. Se observa ca efectul obtinut dupa parcurgerea intregului contur al buclei feedback este opus celui initial, deci bucla feedback este negativa.

Se observa, deci, ca buclele feedback pot fi pozitive sau negative. De fapt, in sistemele adaptive, rareori se intampla ca o bucla feedback sa se manifeste in mod clar ca un feedback pozitiv sau negativ. Aceasta se intampla deoarece diferitele variabile aflate pe conturul unei bucle pot sa fie incorporate si altor bucle feedback care au polaritatea diferita.

Esential, insa, este sa se inteleaga faptul ca mecanismele feedback dintr-un CAS pot sa se manifeste ca niste feedbackuri pozitive, caz in care ele au un efect de stimulare, de amplificare a actiunilor pe care le determina in sistem, sau feedbackuri negative, atunci cand au efecte de stabilizare, de echilibrare si de mentinere a integritatii sistemului in raport cu mediul sau inconjurator. Ambele procese feedback sunt esentiale pentru CAS, un proces nelimitat de crestere, de dezvoltare intr-o anumita directie putand fi tot atat de distructiv ca si cel datorita pierderii stabilitatii sistemului, epuizarii resurselor din mediu, efectelor colaterale pe care le determina asupra mediului ca si un proces in care sistemul ramane mult timp intr-o stare stationara, fara perspectiva de a induce in sistem noutatea, creativitatea si auto-organizarea.

In abordarea sistemica, mecanismele feedback sunt foarte importante pentru reprezentarea interactiunii reciproce dintre elementele sistemului. Totusi, o astfel de abordare poate fi, intr-un anumit sens, ,,endogena", in masura in care partile sistemului sunt considerate incerte, incapabile sa se modifice in raport cu starea mediului lor inconjurator.

Conceptia decizionala priveste feedback-ul ca o transmitere a informatiei de evaluare sau corective la sursa originala sau controloare. Aceasta informatie se poate referi la o actiune, in eveniment sau un proces.

Daca ne referim, de exemplu, la deciziile luate in sistemele sociale, acestea sunt bazate, in mare masura, pe conceptul de feedback. Managerii organizatiilor incearca sa estimeze corectitudinea deciziilor adoptate in trecut observand outputul rezultat ca urmare a deciziilor adoptate si introduc corectiile necesare.

Pentru deciziile de grup, guvernarea democratica este un exemplu de control prin feedback al legilor adoptate, corectiile necesare fiind introduse, de exemplu, prin alegeri.

Cea mai importanta consecinta a informatiei transmise prin feedback este influenta asupra motivatiei si consistentei decidentilor. Este, de regula, acceptat faptul ca un decident, primind un feedback pozitiv, tinde sa fie motivat si sa continue cursul precedent al actiunii cu mici modificari. Daca el se confrunta cu un feedback negativ, atunci are tendinta de a pierde motivatia si a cauta alte alternative pentru rezolvarea problemei.

O alta consecinta importanta a feedbackului este raporturile sale cu invatarea. In general invatarea nu poate sa aiba loc fara existenta a cel putin unui feedback. Invatarea fara feedback este asemanata cu conducerea unei masini legat la ochi, acest lucru se poate, dar conduce rapid la aparitia unui accident.

Exista mai multe criterii cu ajutorul carora putem sa clasificam, in continuare, buclele si mecanismele feedback. Astfel, un prim criteriu este simplitatea acestora: putem avea bucle feedback simple, constituite dintr-un singur feedback si bucle feedback complexe (multiple) care contin mai multe feedbackuri, posibil de polaritati diferite.

Un alt criteriu este durata; in general, feedbackul se obtine imediat dupa adoptarea unei decizii, desfasurarea unei actiuni sau a unui proces. Exista, insa, si bucle feedback cu intarziere, atunci cand informatia transmisa prin bucla necesita un anumit timp pana cand este prelucrata si transmisa.

In functie de sursa feedbackului, putem avea bucle feedback extrinseci, care provin din surse externe, sau bucle feedback intrinseci, care provin din interiorul sistemului.

In raport cu puterea explicativa a feedbackului, daca feedbackul oglindeste doar evolutia dinamica a problemei (deci aratand doar rezultatul unei decizii anterioare) se numeste feedback al outputului. In schimb, daca feedbackul descrie de ce problema a evoluat intr-un anumit mod, se numeste feedback cognitiv.

In sfarsit, in functie de efectul sau efectele pe care le exercita bucla feedback asupra unei marimi considerate rezultative din procesul de feedback, avem: bucle feedback multiplicator, in cazul in care efectul final se obtine inmultind variabile respectiva cu o constanta de multiplicare; bucle feedback accelerator, daca efectul procesului feedback se exercita asupra vitezei cu care creste sau scade variabila rezultativa considerata si, in sfarsit, bucle feedback mixte (accelerator-multiplicator), caz in care viteza de modificare a variabilei respective se inmulteste, la randul ei, cu o constanta.

Trebuie aratat ca aceste clasificari se refera doar la buclele feedback elementare; in realitate insa buclele feedback sunt, de cele mai multe ori, multiple. Agentii unui CAS sunt conectati prin intermediul unei multitudini de legaturi si conexiuni ce formeaza retele si plase in nodurile carora se afla agentii respectivi iar configuratia retelelor determina aparitia a diferite bucle feedback.

De aceea, in abordarea CAS, rareori se intampla sa vorbim de bucle feedback simple; aceste sisteme contin adevarate mecanisme feedback care se formeaza in mod obiectiv, ele nefiind rezultatul unei anumite vointe umane. Aparitia si functionarea lor este determinata de necesitatea ca sistemul adaptiv complex sa-si mentina stabilitatea si integritatea si, in acelasi timp, sa raspunda in mod adecvat constrangerilor si perturbatiilor de orice fel venite din mediul extern.

Aceste mecanisme feedback, denumite in abordarile cibernetice ale sistemelor, mecanisme de reglare si autoreglare, fac obiectul unor multiple abordari si incercari de a le intelege in profunzime functionarea si efectele pe care le determina in sistemele adaptive complexe. Astfel, F. Capra, referindu-se la procesul de globalizare economica, arata ca: ,,odata ce retelele financiare globale au atins un anumit nivel de complexitate, interconexiunile lor neliniare au generat rapid bucle de feedback care au dat nastere la numeroase fenomene emergente nebanuite. Noua economie rezultata este atat de complexa si de turbulenta incat desfide orice analiza in termeni economici conventionali" (Capra, 2004, pag. 201).

2. Mecanisme de reglare fundamentale ale sistemelor economice

Abordarea sistemelor economice ca sisteme adaqptive complexe pune in evidenta existenta unor mecanisme feedback, sub forma unor lanturi (cicluri) de dependente cauzale intre variabilele economice fundamentale. Variabile extrem de importante, cum ar fi, de exemplu, venitul/outputul sunt influentate prin intermediul mai multor astfel de mecanisme feedback, nivelul final al acestora, obtinut la un moment de timp specificat, fiind rezultatul suprapunerii si intrepatrunderii dintre efectele acestor mecanisme feedback ce actioneaza in cadrul sistemului economic.

Aceste mecanisme feedback se formeaza in mod obiectiv, ele nefiind rezultatul unei anumite vointe umane, aparitia lor fiind determinata de necesitatea ca sistemul economic sa-si mentina stabilitatea si integritatea, raspunzand in mod adecvat constrangerilor si perturbatiilor de orice fel venite din mediul extern (alte sisteme economice, sistemul populatiei, sistemul social etc.), dar si de a asigura, in limitele definite de toate aceste influente, desfasurarea proceselor de atingere a echilibrului, cresterii si ciclicitatii, atat de necesare in procesul general de evolutie si dezvoltare economica

Aparitia si actiunea unor astfel de mecanisme feedback de reglare si autoreglare, observate de mai mult timp de abordarile cibernetice ale sistemelor economice, dar si ale sistemelor biologice, ecologice, sociale etc., este astazi recunoscuta ca fiind specifice sistemelor complexe, indiferent de natura acestora. Existenta acestor mecanisme feedback nu constituie o surpriza. Economistii cunosteau ca sistemul economic, privit ca sistem dinamic evolutiv, isi creeaza in mod natural astfel de mecanisme de reglare si autoreglare pe care le foloseste apoi pentru asigurarea stabilitatii si cresterii. Nici un sistem economic nu poate supravietui fara aceste mecanisme care sa-i confere un anumit loc, o anumita pozitie si putere in raport cu celelalte sisteme economice sau de alta natura din mediul inconjurator. Denumite, la descoperirea lor, mecanisme accelerator-multiplicator, ele au fost reprezentate mai intai sub forma unor scheme simple, incluzand cateva dintre variabilele economice fundamentale (venitul/outputul, investitiile, consumul, economisirea populatiei s.a.), ca ulterior sa se constate ca aceste mecanisme sunt, de fapt, atotcuprinzatoare, extinzandu-si influenta si puterea prin retele care conecteaza intreg organismul economic ce nu poate sa existe si sa reziste mult timp fara ele. Cunoasterea profunda a structurii si efectelor unor astfel de mecanisme sau efecte, cum mai sunt ele denumite (Chiarella, 2000) este extrem de necesara din perspectiva intelegerii comportamentelor sistemelor economice, a proceselor emergente care au loc la nivelul intregului sistem macroeconomic si a retelelor care se creeaza pe masura ce sistemul economic global se extinde si se consolideaza. Tot mai multi economisti realizeaza faptul ca ne indreptam catre o economie mondiala de tip retea, proces accelerat de utilizarea din ce in ce mai intensa a tehnologiilor informationale in organizarea si conducerea sistemelor economice. In acest context, retelele globale de fluxuri financiare si informationale tind sa absoarba si sa-si subordoneze fluxurile de bunuri si servicii din cadrul economiilor nationale. Tot F. Capra arata: "Cufundate in niste retele globale de fluxuri financiare, guvernele sunt tot mai putin capabile sa-si controleze politicile economice nationale" (ibid., pag. 215).

Un alt motiv care determina efortul de a cunoaste si folosi aceste mecanisme si efecte priveste perfectionarea continua a metodelor si modelelor economice. De regula, metodele dezvoltate pana acum considera economia ca o structura ierarhica, in care efectele se transmit liniar, iar marimea influentelor pe care le determina acestea poate fi determinata cu o oarecare precizie. Drept urmare, relatiile utilizate in aceste modele sunt predominant liniare, aditiv separabile (efectele pot fi separate pe factorii de influenta care intra in relatiile modelelor), iar efectele neliniare sau multiplicative sunt greu de introdus, daca nu chiar imposibil in forma actuala a acestor modele.

2.1 Clasificarea mecanismelor feedback de reglare

Mecanismele feedback de reglare, denumite si ,,efecte" [Chiarella, C., Flaschel, P. (2000)] se pot clasifica in trei mari categorii:

i) mecanisme (efecte) multiplicator;

ii) mecanisme (efecte) accelerator;

iii) mecanisme (efecte) mixte.

Aceasta clasificare tine seama de efectul pe care-l exercita mecanismul ca atare asupra variabilelor rezultative pe care le include. Trebuie spus ca orice mecanism se formeaza intre mai multe variabile economice fundamentale intre care se stabilesc influente orientate care determina modificarea unui nivel sau unui flux economic. Drept urmare si celelalte marimi incluse in mecanism se modifica intr-un sens sau altul ca dupa parcurgerea in intregime a lantului de dependente, o singura data sau de un numar nedefinit de ori, efectul final obtinut sa se observe ca o modificare de tip multiplicativ (marimea economica rezultativa inmultita cu un coeficient de proportionalitate), o modificare de tip accelerator (diferenta dintre doua valori masurate la momente de timp succesive ale marimii respective, s-a modificat semnificativ) si o modificare de tip mixt, in care se suprapune atat efectul multiplicator cat si cel accelerator.

Aceste trei efecte fundamentale le putem regasi, singure sau in diferite combinatii, atat in cadrul economiei reale, caz in care fluxurile si nivelele pe care le influenteaza sunt cu precadere materiale, cat si in cadrul economiei monetare, atunci cand fluxurile si nivelele influentate constau cu precadere din valori sau active financiare.

O clasificare generala a acestor efecte feedback fundamentale este data in tabelul urmator. Evident ca in economie ele apar in diferite combinatii, ducand la mecanisme feedback cu o structura complexa dar care pot fi descompuse in final in mecanismele feedback fundamentale.

Tabelul 1

2.2. Mecanisme (efecte) feedback multiplicator

Principiul multiplicator in economie a fost descoperit de R.F. Kahn (1931) si utilizat mai tarziu de J.M. Keynes (1936) pentru a explica o crestere a venitului / outputului ca urmare a cresterii investitiei. In teoria sa, Keynes acorda o atentie deosebita relatiei ,,multiplicator" dintre outputul / venitul de echilibru si componentele autonome ale cheltuielilor agregate, in acest caz investitiile autonome:

unde c reprezinta propensitatea (inclinatia) marginala pentru consum, Y - outputul / venitul si I₀ - investitia autonoma.

In esenta, principiul multiplicator spune ca o crestere a investitiei autonome determina o crestere a outputului. Deoarece poate fi scris ca iar ca , rezulta:

,

relatie care exprima dependenta temporala de tip multiplicativ dintre Y si I₀.

Efectul multiplicator, considerat izolat de alte tipuri de efecte, are un caracter stabilizator pentru pietele si fluxurile economice implicate. Acest lucru se explica prin faptul ca in urma unei cresteri a variabilei determinante (cea care determina aparitia efectului multiplicativ), aceasta crestere nu se transmite catre variabila rezultativa (cea care este in ultima instanta influentata de aparitia efectului respectiv) cu intreaga sa valoare ci atenuat, treptat depinzand de coeficientul multiplicator. Cu cat acest coeficient va avea o valoare mai mica, cu atat timpul necesar transmiterii intregului efect va fi mai mare. Acest lucru face ca sistemul economic sa tinda catre noua stare de echilibru, definita de valorile modificate ale marimilor economice fundamentale intr-o perioada de timp suficienta pentru ca echilibrele partiale de la nivelul pietelor si componentelor sistemului economic respectiv sa se restabileasca.

In literatura au fost puse in evidenta pana acum o serie de efecte multiplicator, dintre care cele mai frecvent intalnite sunt:

- efectul Keynes;

- efectul Pigou;

- efectul Rose;

- efectul Mundell;

- efectul Fisher.

Aceste efecte au fost descoperite cu prilejul elaborarii unor modele prin care se incerca sa se explice dinamica economica, exprimata prin procesele de crestere si acumulare (de capital, de avutie s.a.), de formare a ciclurilor si fluctuatiilor economice etc. Cu toate rezultatele promitatoare obtinute in aceasta directie, mult timp preocuparea de a intelege si utiliza efectele de tip multiplicator a fost neglijata in favoarea altor directii in care s-a dezvoltat modelarea sistemelor economice. Numai ca existenta lor obiectiva in sistemele economice reale si efectele exercitate au impus revenirea interesului pentru aceste mecanisme.

2.2.1. Efectul multiplicator Keynes

Efectul multiplicator Keynes este cel mai cunoscut mecanism feedback si, impreuna cu efectul Pigou, cel mai frecvent utilizat in modelarea sistemelor macroeconomice dinamice.

Efectul Keynes este stabilizator si corespunde transmiterii in economie a unor semnale de la cele trei piete fundamentale (piata bunurilor si serviciilor, piata fortei de munca si, respectiv, piata financiara) catre output / venit. In urma primirii semnalelor respective, outputul / venitul isi ajusteaza marimea astfel incat, in timp, tranzactiile efectuate pe piata bunurilor si serviciilor, respectiv pe piata fortei de munca sa determine refacerea echilibrelor perturbate de aparitia unor cresteri sau scaderi in evolutia cheltuielilor autonome (investitii, consum, cheltuieli guvernamentale, export autonom).

In esenta, efectul Keynes se poate formula in modelul urmator: deflatia preturilor si salariilor duce la cresterea lichiditatilor reale de fonduri pe piata financiara, deci la o scadere a ratei nominale a dobanzii. Acest lucru determina o crestere a investitiilor si a consumului si, in consecinta, a nivelului activitatii economice, soldat cu o crestere a venitului / outputului.

Oferta de bunuri si servicii, respectiv cererea de forta de munca vor creste pe masura ce venitul / outputul creste, reprezentand o garantie a continuarii procesului deflationist. Totusi, dupa un timp, preturile si salariile se vor ajusta catre valori care sa reprezinte atat valoarea de echilibru dintre cererea agregata si oferta agregata (pe piata bunurilor si serviciilor), cat si rata salariului de echilibru care permite utilizarea completa a fortei de munca (pe piata fortei de munca).

Se poate intampla ca acest proces de ajustare sa aiba un caracter ciclic, ceea ce face ca preturile si salariile sa creasca si sa scada alternativ (prociclic) pana cand pietele revin la echilibru. In figura 3.1 se reprezinta mecanismul (efectul) multiplicator keynesian..

Pentru a descrie efectul multiplicator Keynesian putem utiliza diagrame de influenta in care se reprezinta efectele interdependentelor ce se formeaza intre piete si marimile economice fundamentale. Astfel, o scadere a preturilor p, w si respectiv r pe cele trei piete (piata bunurilor si serviciilor (PBS), piata fortei de munca (PFM) si piata financiara (PF)) determinata de un proces deflationist va antrena cresteri ale cheltuielilor de consum (C) si ale cheltuielilor de investitii (I). Acestea determina mai departe o intensificare a activitatii in economia reala, soldata cu cresterea outputului / venitului. Drept urmare, oferta pe piata bunurilor si serviciilor, respectiv cererea de munca pe piata fortei de munca vor creste, ducand la o noua reducere de preturi. Procesul continua pana cand influenta initiala determinata de procesul deflationist se epuizeaza.

Scris sub forma unei diagrame de influenta acest proces este urmatorul:

Aici am notat cu AS oferta de bunuri si servicii iar cu - cererea de munca.

Putem observa existenta a doua bucle feedback care sunt amandoua pozitive, precum si faptul ca piata financiara are un rol important in accelerarea sau temperarea efectului Keynes prin nivelul ratei nominale a dobanzii.

2.2.2. Efectul multiplicator Pigou

Spre deosebire de efectul Keynes care se initiaza prin intermediul pietei financiare, efectul multiplicator Pigou este declansat de avutia acumulata in economie, in particular de balantele monetare reale. Acest efect poate fi descris in modul urmator:

Un proces deflationist de scadere a preturilor, p pe piata bunurilor si serviciilor (PBS) duce la cresterea balantelor monetare reale, M/p. Drept urmare, oamenii vor dispune de o putere de cumparare mai mare care se va concretiza in cresterea cheltuielilor de consum, C si, in consecinta, intr-o intensificare a activitatii economice soldata cu cresterea venitului/outputului, Y. Cererea de munca, L^d va creste ducand, pe piata fortei de munca (PFM) la o crestere a ratei salariilor w. Drept urmare, balantele monetare reale vor creste din nou, stimuland cresterea cheltuielilor de consum. In figura 3.2 este reprezentat efectul multiplicator Pigou.

Diagrama de influenta asociata acestui efect este urmatoarea:

Spre deosebire de efectul Keynes, acest efect contine o singura bucla feedback pozitiva, iar piata bunurilor si serviciilor, prin modificarea preturilor, este elementul declansator al efectului.

O problema care se pune este aceea a polaritatii buclei feedback (III) si durata procesului. De regula, bucla feedback pozitiva actioneaza in directia cresterii valorilor marimilor economice implicate. Cu toate acestea, efectul Pigou este temperat dupa un timp si chiar dispare datorita unor conditii care restrictioneaza intensificarea activitatii economice, deci transformarea cererii de consum in oferta de produse (lipsa materiilor prime, taxele si impozitele, gradul in care piata bunurilor si serviciilor absoarbe oferta suplimentara etc.). Drept urmare, balantele monetare reale se vor stabiliza, ceea ce va duce la atenuarea si disparitia efectului multiplicator Pigou.

2.2.3. Efectul multiplicator Rose

Efectul Rose (prezentat in figura 3.3 este mult mai putin abordat in literatura, mai ales datorita lipsei de studii privind rolul pe care il are repartizarea venitului la nivel macroeconomic asupra activitatii economice viitoare. Aceasta repartizare are un rol destabilizator puternic, ceea ce face ca, dupa incheierea unui ciclu economic complet, economia sa-si caute un nou echilibru stabil, ceea ce duce la aparitia unor fluctuatii economice neasteptate.

Efectul Rose priveste, in esenta, puterea de cumparare reala a veniturilor salariale. Astfel, daca aceasta putere de cumparare creste (datorita fie cresterii salariilor pe piata fortei de munca, fie scaderii preturilor pe piata bunurilor si serviciilor) atunci cererea de consum va creste. Drept urmare, activitatea economica se intensifica cu efectele directe asupra cresterii ofertei agregate, respectiv cresterii cererii de munca. Aceste cresteri determina in continuare scaderea preturilor pe piata bunurilor si serviciilor si cresterea ratei salariului pe piata fortei de munca. In consecinta, puterea de cumparare a salariilor creste din nou.

Diagrama de infuente in cazul efectului multiplicator Rose este urmatoarea:

Se obseerva existenta a doua bucle feedback ce actioneaza simultan, una in directia scaderii preturilor pe piata bunurilor si serviciilor, iar cealalta in directia cresterii ratei salariilor pe piata fortei de munca. Efectul lor combinat este cresterea puterii de cumparare a salariilor. Ambele bucle feedback sunt pozitive, dar efectele lor finale sunt exprimate prin atingerea, la nivelul intregii economii, a unei anumite puteri de cumparare pe piata bunurilor si serviciilor.

2.2.4. Efectul multiplicator Mundell

Acest efect multiplicator, descoperit de Robert Mundell (laureat al Premiului Nobel pentru economie in 1999), deriva din dependenta pozitiva dintre investitie si rata inflatiei asteptate, realizata pe canalul ratei reale a dobanzii din cadrul mecanismului de transmisie monetara. Rata inflatiei asteptate este influentata de presiunea cererii agregate de pe piata bunurilor si serviciilor, precum si de anticipatiile inflationiste ale agentilor economici.

Deoarece marimea investitiei depinde pozitiv de rata inflatiei, cresterea acesteia din urma duce la sporirea volumului investitiilor, ceea ce determina mai departe o crestere a activitatii economice si, de aici, o alta crestere a ratei inflatiei asteptate. Se formeaza astfel o bucla feedback cu efect destabilizator.

Mecanismul feedback realizat poate avea efecte mai mari daca se ia in considerare si faptul ca cererea de consum depinde negativ de rata reala a dobanzii (efectul de economisire).

In figura 3.4 se reprezinta mecanismul feedback inflationist al lui Mundell. In aceasta se observa faptul ca rata inflatiei, π este perceputa la nivelul economiei reale prin diferenta dintre rata dobanzii, r si inflatia asteptata, .

Diagrama de influenta in cazul efectului Mundell este urmatoarea:

Buclele feedback formata sunt pozitive amandoua, ceea ce duce la o crestere continua a variabilelor p si w reprezentand pretul, respectiv rata salariului.

2.2. Efectul multiplicator Fisher (inflationist)

Deflatia, deci o scadere continua a preturilor si salariilor, determina o crestere a datoriei reale a firmelor. Percepand cresterea raportului datorii/capital, firmele reduce rata dorita a investitiei ceea ce atrage dupa sine si o reducere a consumului. Acestea in continuare determina o scadere a nivelului activitatii economice, reducerea ofertei agregate de bunuri si servicii si a cererii de munca, ajungandu-se la o noua reducere a preturilor pe piata bunurilor si serviciilor si a salariilor pe piata fortei de munca.

In figura 3.5 se reprezinta efectul Fisher (inflationist).

Procesul deflationist, in cazul efectului Fisher, poate sa devina si mai puternic pe masura ce firmele dau mai frecvent faliment in starea deflationista a economiei de la un moment de timp dat (reprezentata, de exemplu, de o rata a deprecierii capitalului care depinde pozitiv de raportul datorii / capital).

Efecte similare, poate intr-un mod mai putin dramatic, apar datorita relatiilor debitor-creditor in sectorul gospodariilor. Scaderea salariilor determina cresterea datoriei reale a gospodariilor care isi reduc consumul pentru a returna datoriile, ceea ce duce in timp la reducerea activitatii economice, avand drept consecinta reducerea cererii de munca, deci si a ratei salariilor.

Diagrama de influenta in cazul efectului Fisher deflationist este urmatoarea:

Daca consideram simultan cele doua forme ale efectului Fisher, manifestate la nivelul sectorului gospodariilor, respectiv al firmelor, atunci dependentele cauzale care apar se amplifica, determinand in situatiile deflationiste dar si inflationiste, accelerari ale efectului date de suprapunerea influentelor determinate de datoriile reale asupra consumului. Acest lucru arata faptul ca intr-o economie atat procesul inflationist cat si al cel deflationist pot duce la obtinerea unor efecte generale nedorite.

In figura 3.6 se reprezinta influentele exercitate de mecanismul feedback al lui Fisher in aceasta situatie.

3. Mecanismele (efectele) accelerator

Spre deosebire de mecanismele (efectele) multiplicator, mecanismele de tip accelerator se refera la o schimbare neliniara in variabilele care alcatuiesc lantul feedback al dependentelor cauzale. Ele satisfac asanumitul principiu accelerator, descoperit de A. Aftalion (1913) si I.M. Clark (1917), dar utilizat pentru prima oara intr-un model economic de catre Harrod (1936).

Astfel, in modelul de crestere Harrod - Demar, se face ipoteza ca nivelul investitiei din anul t, i_t variaza proportional cu rata de schimbare a outputului din anul t fata de anul , deci:

> 0 (1)

Logica economica a acestui principiu este urmatoarea: daca se dau conditiile tehnologice si preturile relative ale factorilor de productie (munca si capitalul), atunci o anumita marime a stocului de capital va face posibila o anumita rata a outputului. Daca aceasta rata a outputului se modifica, atunci, celelalte lucruri ramanand neschimbate, marimea stocului de capital ce contribuie la realizarea outputului se va schimba. Deoarece, prin definitie, investitia neta reprezinta cantitatea cu care stocul de capital se va modifica, rezulta ca marimea investitiei dorite depinde de rata de schimbare a outputului. Aceasta este ceea ce exprima relatia (1).

Coeficientul accelerator b reprezinta un factor care arata cat de multa investitie este indusa de o schimbare cu un procent a outputului. Acesta influenteaza mai departe randamentul capitalului, rata dobanzilor, rata salariului s.a.

Mecanismele accelerator, analizate din punct de vedere cibernetic, reprezinta efecte destabilizatoare, carora le corspund, deci, bucle feedback pozitive. Aceste efecte destabilizatoare se concretizeaza de regula, in cresteri monotone nemarginite ale marimilor variabilelor implicate intr-un lant cauzal, fie in oscilatii cu amplitudini crescatoare ale acestora.

Din aceasta cauza, mecanismele accelerator sunt insotite de mecanisme multiplicator care, dupa cum stim au efecte stabilizatoare (le corespund bucle feedback negative).

Aceasta combinatie a celor doua mecanisme a condus la o clasa larga de modele ale dinamicii economice, denumite module multiplicator-accelerator (vezi, de exemplu, modulul oscilator al lui Samuelson, modelul ciclurilor comerciale al lui Hicks, modelul ciclului stocurilor al lui Metzler s.a.).

Cu toate acestea, mecanismele accelerator pot fi studiate si separat, punandu-se astfel in evidenta cauzele care pot determina, intr-o economie, aparitia unor procese si fenomene destabilizatoare, care pot induce perturbatii deosebit de grave in desfasurarea in bune conditii a activitatii economice.

In literatura efectele accelerator sunt impartite in trei grupe in raport cu natura variabilelor implicate. Astfel putem avea:

- mecanisme accelerator reale:

i) mecanismul Harrod;

ii) mecanismul Kaldor;

iii) mecanismul Metzler;

- mecanisme accelerator financiare;

iv) mecanismul sporului de capital: piata obligatiunilor;

v) mecanismul sporului de capital: piataactiunilor;

vi) mecanismul sporului de capital: piata valutara;

mecanisme accelerator mixte (reale si financiare):

vii) mecanismul comportamentului aciclic al ratei dobanzii in raport cu creditul.

3.1. Mecanismul accelerator al lui Harrod

Cel mai cunoscut mecanism accelerator este cel utilizat de Harrod in modelul de crestere Harrod-Domar. In 1948, intr-o analiza a ,,Teoriei Generale" a lui Keynes, Harrod spunea: ,,Exista un concept, totusi, care joaca un rol central in ,,Teoria Generala" care nu este statie in care nu va fi inteles in mod satisfacator pana cand ,,Teoria Generala" nu va fi pusa in relatie cu Dinamica. Economisirea pozitiva, care joaca un rol atat de important in ,,Teoria Generala" este in esenta un concept dinamic. Acest lucru este fundamental. O afacere stationara a unei zecimi din venit pentru economisire este in esenta dinamica deoarece ea include o crestere continua a uneia dintre determinantii fundamentali ai sistemului, si anume cantitatea (stocul) este capital disponibil.

Acest lucru determina, chiar daca toti ceilalti determinanti nu se modifica, schimbari continue in valorile multor variabile dependente".

Era, astfel, exprimat foarte clar principiul accelerator conform caruia economisirea determina cresterea investitiei care duce la cresterea de capital, deci si a venitului din care se constituie economisirea. Chiar daca rata economisirii ar ramane aceeasi, de exemplu 1/10 ca la Harrod, marimea economisirii creste datorita cresterii stocului de capital utilizat in productie si deci a venitului / outputului care se obtine.

Schematic, mecanismul accelerator Harrodian se poate reprezenta astfel: