Piata - fenomen complex si dinamic

Piata - fenomen complex si dinamic

Piata: concept si structura

De la inceput se impune o anumita delimitare conceptuala intre economia de piata si notiunea de piata.

Economia de piata este modalitatea moderna, superioara de organizare si functionare a economiei de schimb, in care agentii economici actioneaza liber, autonom si rational, corespunzator cerintelor pietii, in scopul satisfacerii unor nevoi sporite cu resurse economice limitate.

Prin esenta ei, categoria de piata desemneaza sistemul relatiilor de vanzare-cumparare a bunurilor economice intre diferiti agenti economici, care au interese economice proprii si sunt uniti prin relatii functionale.

In acelasi timp este necesara si delimitarea intre notiunea de piata si formele ei concrete de organizare: magazine, lanturi de magazine (supermarkets), banci, burse, expozitii si targuri cu vanzare etc.

Din punct de vedere conceptual-teoretic definirea notiunii de piata prezinta o anumita dificultate ce poate fi depasita prin evidentierea elementelor fundamental-definitorii ale acestui concept, dupa cum urmeaza:

spatiul economic in care isi desfasoara activitatea economica vanzatorii si cumparatorii;

locul de intalnire si confruntare dintre cererea oferta de bunuri economice;

locul de manifestare a concurentei ca regulator al pietei;

spatiul in care, de regula, se formeaza in mod liber pretul de vanzare.

Din prezentarea punctuala a acestor note definitorii rezulta ca piata este un fenomen social-economic de mare complexitate, care reflecta ansamblul actiunilor prin care vanzatorii si cumparatorii intra in contact, efectuand schimbul de bunuri economice. De asemenea, la baza functionarii pietei se situeaza mecanismele ei: cererea si oferta, concurenta si pretul.

Pe parcurs, studierea acestor mecanisme faciliteaza intelegerea logica a naturii si rolului pietei, a tipurilor si formelor specifice de manifestare a pietei.

Astfel, tipurile de piata pot fi clasificate dupa mai multe criterii, in functie de:

momentul activitatii de productie:

piata factorilor de productie (intrari), in cadrul careia se vand si cumpara elemente ale utilitatii munca, pamantului, capitalului si neofactorilor;

piata rezultatelor, respectiv a bunurilor economice destinate consumului final, unde se formeaza pretul marfurilor;

piata muncii, pe care se confrunta oferta privind utilitatea munca si cererea de locuri de munca. Pe aceasta piata se formeaza salariul, ca pret al utilitatii munca;

piata monetara, unde se vinde si se cumpara moneda si se formeaza rata dobanzii ca pret al acestei piete;

piata capitalurilor, pe care se tranzactioneaza titluri de valoare (actiuni si obligatiuni) si se formeaza pretul acestora, denumit curs;

piata valutara. In cadrul ei se confrunta raportul dintre cererea si oferta de valuta si se formeaza cursul de schimb intre diferite monede nationale.

spatiul in care se deruleaza actele de vanzare-cumparare:

piata locala (la nivel de oras, comuna)

piata regionala;

piata nationala (nivelul economiei unei tari);

piata internationala sau mondiala (nivelul economiei mondiale).

momentul realizarii transferului, exista:

piata la vedere, cand contractul se incheie la vedere, iar livrarea bunului se face in cel mult doua zile lucratoare;

piata la termen, cand contractul se incheie la un moment dat, iar livrarea bunului tranzactionat se face la o data ulterioara, convenita de ambele parti.

forma concurentei, distingem:

piata cu concurenta perfecta are o existenta teoretica, deoarece nu se pot intruni simultan toate trasaturile concurentei perfecte;

piata cu concurenta imperfecta, daca nu este intrunita cel putin o trasatura a concurentei perfecte.

Precizam ca tipurile de piata respective si criteriile de clasificare a acestora sunt prezentate in manualul de economie pentru liceu (coord. V.Cornescu).

1.2. Concurenta

In conditiile economiei moderne de piata, conceptele de piata si concurenta reflecta de fapt doua fenomene esentiale ale mecanismului economic, aflate intr-o relatie de interdependenta si conditionare reciproca. Astfel, piata, expresie a legaturii organice intre productie si consum nu poate functiona fara manifestarea liberei concurente intre agentii economici producatori si cei consumatori. Ca urmare, prin intermediul liberei concurente, piata exprima atat cererea de bunuri, cat si oferta sub aspectul volumului, structurii si calitatii marfurilor.

La randul ei, concurenta prin intermediul pietei si al parghiilor economice ale acesteia (pret, cerere, oferta) realizeaza o serie de legaturi intre agentii economici si nevoile sociale.

Fara actiunea concurentei, a confruntarii loiale pe piata intre producatori si consumatori, unitatile economice nu ar face eforturi permanente pentru reducerea costurilor de productie si cresterea rentabilitatii.

In concluzie, concurenta prin natura si consecintele ei reprezinta o competitie transparenta, caracterizata prin emulatia actiunii agentilor economici, de altfel benefica pentru actorii economici ce se confrunta pe piata.

Dupa cum este definit in Dictionarul de economie (coord. N.Dobrota), conceptul de concurenta reflecta relatiile dintre agentii economici prezenti pe aceeasi piata, pentru realizarea propriilor interese in conditii de libertate economica.

In acelasi timp, concurenta exprima rivalitatea, disputa intre unitatile economice. Ele urmaresc acelasi scop si din aceasta cauza interesele lor devin contradictorii.

Prin exigentele ei, legea economica a concurentei reprezinta demersul obiectiv al progresului economic si social. Astfel, progresul inregistrat in tarile cu economie moderna, in care mecanismul concurential se manifesta plenar, nu poate fi pus la indoiala, deoarece practica economica atesta valoarea sociala a concurentei.

Sub impactul acesteia, teoretic, agentii economici au sanse egale in obtinerea profiturilor scontate. Ca urmare, sunt "recompensati" numai cei ce dovedesc capacitate manageriala si spirit de rationalitate economica si sunt penalizati sau eliminati din competitia economiei de piata cei lipsiti de abilitate manageriala si eficienta economica.

In literatura de specialitate sunt tratate doua tipuri de concurenta, dupa cum urmeaza:

Concurenta perfecta sau pura. Ea presupune ca toti ofertantii sa-si vanda integral bunurile produse la pretul pietei, fara a-l influenta, iar toti cumparatorii sa achizitioneze marfurile pe care le doresc la pretul pietei. Un astfel de tip de concurenta este lipsit de orice interventie de monopol, fie chiar din partea statului.

Concurenta perfecta se defineste printr-o serie de particularitati,    conditii de existenta ale acestui tip de concurenta.

Atomicitatea perfecta a agentilor economici presupune prezenta unui numar mare de ofertanti si cumparatori in efectuarea tranzactiilor economice, dar care au o capacitate concurentiala redusa si aproximativ nula. Din aceasta cauza nici unul dintre agentii economici nu poate influenta volumul si structura marfurilor oferite si cerute de piata, precum si nivelul preturilor.

Transparenta consta in cunoasterea permanenta si perfecta a pietei de catre ofertanti si cumparatori sub aspectul volumului, structurii, calitatii si preturilor marfurilor.

Omogenitatea marfurilor presupune existenta pe piata a unor produse echivalente, identice.

Accesul liber pe piata al ofertantilor in conditiile in care costurile de productie sunt inferioare preturilor de vanzare, ceea ce le permite sa obtina profit. In situatia in care costul este mai mare fata de pretul de vanzare, atunci producatorul iese de pe piata, fiind necompetitiv.

Mobilitatea perfecta a factorilor de productie presupune ca toti agentii economici - producatori si cumparatori - sa poata achizitiona liber si fara restrictii capitalul si resursele de munca de care au nevoie la un moment dat.

Adaptarea (elasticitatea) fara restrictii a ofertei de bunuri la cerere si a cererii la oferta in cazul variatiei preturilor de vanzare.

Concurenta perfecta este o constructie teoretica, ideala pentru ca in economia de piata nu pot fi intrunite in acelasi timp toate conditiile mentionate.

Economia de piata se caracterizeaza prin existenta concurentei imperfecte.

Acest tip de concurenta se manifesta atunci cand producatorii si consumatorii prin actiunile lor pot influenta nivelul preturilor si raportul dintre cerere si oferta.

Concurenta imperfecta se manifesta sub urmatoarele forme:

piata cu concurenta monopolistica se caracterizeaza prin diferentierea produselor (lipsa de omogenitate acestora) si prin existenta unui numar mare de ofertanti pentru ca fiecare dintre ei sa poata lua decizii independente de consecintele pe care le-ar avea aspra celorlalti producatori. De asemenea, aceasta forma presupune atomicitatea cererii si ofertei, respectiv numerosi vanzatori si cumparatori de putere economica redusa, precum si un grad ridicat de satisfacere a cererii, deoarece cumparatorii au posibilitatea sa aleaga acele marfuri de care au nevoie;

piata cu concurenta de oligopol presupune existenta unor putini ofertanti, cu putere economica ridicata, astfel incat fiecare ofertant poate influenta piata. In acelasi timp, sunt numerosi cumparatori (atomicitatea cererii) cu o putere economica redusa, motiv pentru care ei nu pot influenta in mod hotarator piata;

piata de monopson se manifesta atunci cand piata este dominata de un singur, de doi sau cativa cumparatori puternici sub aspect economic si care pot exercita o anumita influenta asupra preturilor. Un exemplu tipic de piata monopsonica il reprezinta situatia in care statul este singurul cumparator al armamentului si al altor bunuri destinate armatei produse de mai multe firme. In acest caz oferta are caracter de atomicitate.

In economia contemporana exista si o piata de monopol care se caracterizeaza prin dominatia unui singur si puternic ofertant (monopol), fapt ce-i permite acestuia sa impuna numerosilor cumparatori conditii privind calitatea si pretul marfurilor oferite pietei.

Pe acest considerent, monopolul, fie privat, fie de stat, elimina libera concurenta, instaurand dominatia producatorului asupra consumatorului. Pentru a limita tendintele de monopolizare a economiei se adopta legi antitrust. Cu toate acestea, in prezent pe plan mondial se constata o tendinta evidenta de monopolizare a activitatii economice, ca urmare a procesului de concentrare si centralizare a capitalului.

In consecinta, "cand pietele sunt mondiale, fortele de monopol transcend frontierele nationale pentru a se consolida la o scara mondiala.

Pe acest considerent, argumentul ca globalizarea sporeste concurenta este pur si simplu fals. Dimpotriva, intareste tendintele de monopolizare la scara mondiala."

In practica economiei de piata se intalneste si situatia in care tranzactia unei marfi este disputata doar de un singur ofertant si de un singur cumparator: monopol bilateral.   

Sub aspectul probitatii economice si al deontologiei concurentiale, concurenta poate fi loiala (corecta), caracterizata prin transparenta si competitie deschisa in spiritul legislatiei si concurenta neloiala (incorecta), bazata pe manipulare, presiuni, santaj, imixtiune a politicului, dezinformare a clientilor, spionaj economic etc. Asemenea practici incorecte aduc atingere normelor si reglementarilor legale, manifestarii liberei initiative si loialitatii economice.