TIPOLOGIA ECONOMIILOR NATIONALE

TIPOLOGIA ECONOMIILOR NATIONALE

Introducere

Afirmam in capitolul anterior ca economia mondiala este neomogena ("unitate in diversitate"). Clasificarea economiilor nationale (propusa in acest capitol) are rolul de a ajuta la intelegerea diferentelor dintre statele-natiuni, atat in ceea ce priveste marimea si potentialul economic, cat si nivelul de dezvoltare.

Obiective operationale

Dupa parcurgerea acestui capitol veti putea sa:

- cunoasteti caracteristicile tarilor cu economie dezvoltata;

- exemplificati tarile cu economie dezvoltata;

- cunoasteti caracteristicile tarilor cu economie in curs de dezvoltare;

- exemplificati tarile cu economie in curs de dezvoltare;

Cuvinte cheie

Principalele cuvinte cheie ale acestui capitol sunt: economie nationala, economie sociala de piata, piata libera, tranzitie, tari dezvoltate, tari cu economie in curs de dezvoltare.

Economia nationala este un sistem de activitati economice si sociale, istoriceste determinat. Ea apare in perioada trecerii de la feudalism la capitalism.

Ca sistem complex de interdependente economice si sociale economia nationala este un sistem deschis comunicatiei cu exteriorul.

Independenta economica a unui stat nu poate fi confundata cu ignorarea cerintelor ce decurg din dezvoltarea mondiala, ci presupune capacitatea de a lua in considerare aceste cerinte in cadrul unei strategii proprii.

O economie nationala trebuie sa aiba capacitatea de a controla si rezista presiunilor economice si politice din exterior, de a elimina unele efecte negative, deficiente ale pietei mondiale.

La scara mondiala procesul de dezvoltare a economiilor nationale nu este incheiat. Economiile ajunse la maturitate trec la integrare, fuziune cu alte economii, deci misiunea lor nu s-a incheiat.

Tinand cont de varietatea de structuri, economia unei tari poate fi considerata moderna si eficienta atunci cand se caracterizeaza prin:

- structuri tehnologice in concordanta cu revolutia tehnico-stiintifica;

- in cadrul structurii de proprietate domina proprietatea privata;

- productia se sprijina pe un sector de servicii eficient si dinamic;

- forme institutionale specifice economiei de piata moderna;

- economie descentralizata;

- mecanismul pietei regleaza procesele economice dar nu exclude si interventia statului.

In teoria si practica mondoeconomica se folosesc diferite criterii (cu caracter relativ) de clasificare a economiilor nationale. Doua astfel de criterii pot fi:

a) nivelul de dezvoltare economica;

b) gradul de valorificare a potentialului economic de care dispun.

Acest al doilea criteriu are ca subcriterii:

1. specializarea in productie conform careia economiile pot fi:

- industriale;

- cu orientare primara.

2. marimea populatiei:

- tari mari ( peste 50 milioane de locuitori);

- tari mijlocii (10-50 de milioane de locuitori);

- tari mici (sub 10 milioane de locuitori).

Tari cu economie dezvoltata

Tarile dezvoltate cu economie de piata sunt grupate incepand cu 1960 in cadrul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica (O.E.C.D). Aceasta organizatie are sediul la Paris si are 28 de membri, ultimii admisi fiind: Mexic, Cehia, Ungaria si Polonia. OECD detine ponderi de 52% in PIB mondial, de 16% din populatia mondiala si de 70% din comertul mondial la nivelul anului 2000.

Principalele caracteristici ale economiilor tarilor dezvoltate (hiperindustrializate) sunt:

► Productia are la baza informatia si inalta tehnologie;

► In structura economica o pondere superioara o detin sectoarele secundar si mai ales tertiar in detrimentul celui primar. Desi s-a industrializat, agricultura detine o pondere intre 2-5% din PIB.

► nivelul de trai cel mai ridicat din lume:

- in structura cererii predomina ponderea bunurilor de folosinta indelungata;

- speranta de viata a depasit 70 de ani;

- aportul zilnic de calorii depaseste nevoile reale;

- rata de scolarizare primara si secundara este de peste 90%

► In structura exporturilor predomina produsele cu inalt grad de prelucrare;

► Acest grup de tari a determinat transnationalizarea vietii economice, fiind tari de origine, dar si tari gazda ale celor mai multe STN (societati transnationale).

Tarile cu economie dezvoltata reprezinta un grup neomogen datorita deosebirilor de putere economica, mod de viata, deosebiri ce poarta amprenta particularitatilor nationale de dezvoltare.

In lumea occidentala sunt acceptate unele teorii conform carora tarile cu economii de piata se impart in patru mari categorii :

. Tari orientate catre consum (SUA, Marea Britanie, Canada, Australia);

. Tari orientate catre productie (Germania, Japonia, Mexic si Franta);

. Tari cu capitalism de familie (Taiwan, Malaiezia, Thailanda, Indonezia, Coreea de Sud, Singapore);

. Tari in tranzitie (tarile central si est europene, Comunitatea Statelor Independente, China);

Principalele caracteristici ale economiilor tarilor orientate catre consum sunt:

. rolul determinant al "fortelor pietei" si reglementarea macroeconomica;

. implicarea minima a statului in economie;

. libertate maxima acordata initiativei private;

. orientare catre profit;

. economii deschise schimburilor internationale;

. mai putin grijulii fata de anumite categorii sociale ale populatiei (defavorizate);

SUA se afla in fruntea acestui grup fiind o superputere mondiala datorita insemnatului potential economic si militar sau dupa unele opinii doar stat-leader. Aceasta putere economica si militara (SUA) s-a desavarsit in sec. al XX-lea. Credinta in "exceptionalismul american" ii face pe locuitorii SUA si nu numai sa creada ca aceasta superputere va dainui vesnic in glorie fara sa intre vreodata in declin sau sa dispara.

A doua putere economica a lumii este Japonia. Modelul sau de dezvoltare este diferit de cel american. Japonia are o economie orientata catre productie. Caracteristicile acestui tip de economie sunt:

- grija pentru productie;

- incurajarea exportului;

- ocuparea fortei de munca;

- constituirea unui climat politic si social stabil.

Modelul "economiei sociale de piata" a luat nastere in Germania (1945-1948), tara ce trecea prin cel mai greu moment al existentei sale. Teoria ce sta la baza acestui model apartine lui Walter Eucken (Scoala de la Freiburg) si contine urmatoarele idei de baza:

- omul da un randament cu atat mai mare cu cat rezultatul muncii sale determina soarta sa (motivatia muncii este ideea de baza a teoriei);

- responsabilitatea sociala este motorul dezvoltarii;

- statul trebuie sa creeze cea mai mare egalitate de sanse si sa impiedice nedreptatile;

- statul este obligat sa influenteze formarea preturilor indirect prin impozite, taxe vamale, subventii;

Concluzionand, se poate afirma ca tarile dezvoltate au cunoscut in evolutia lor trei etape:

1) 1950-1970 - caracterizata printr-o crestere economica continua in ritmuri relativ inalte;

2) 1970-1990 - economia acestor tari ca de altfel si economia mondiala au fost afectate de cele doua "socuri" petroliere (1973 si 1979), ce au declansat crizele din anii 1974, 1975, 1980, 1982.

3) 1990-2000 - economiile acestor tari au fost afectate de crizele anilor 1991-1993 (cand s-au inregistrat descresteri economice) existand perspective de inviorare.

⁴ I. Bari - "Economie Mondiala" Ed. Economica Bucuresti 1999 pag 71-79

S. Dumitrescu, A. Bal - "Economie mondiala", Ed. Economica, Bucuresti 1990, pag 155

In lumea occidentala se manifesta optimismul in legatura cu generalizarea inviorarii economice dar exista doua sfidari la care responsabilii cu politicile economice trebuie sa faca fata:

1. sustinerea inviorarii neinflationiste a economiei;

2. utilizarea cat mai buna a fortei de munca.

Asadar, masurile care se impun trebuie sa cuprinda trei orientari:

a) o gestiune prudenta a politicii monetare pentru stabilitatea preturilor;

b) insanatosirea finantelor publice prin reducerea deficitului bugetar si a datoriei publice;

c) masuri concrete de reforme structurale in vederea promovarii eficientei economice.

In interiorul OECD a existat o desincronizare a ciclurilor economice pana in 1994. In anii 1994-1995 economiile inregistreaza o inviorare simultana (pretul barilului de titei a scazut la 12$).

In 1996 ritmul de crestere economica a incetinit in cele 15 tari membre UE datorita politicilor monetare si bugetare restrictive promovate de guvernele acestor tari din dorinta de a respecta criteriile de convergenta prevazute de tratatul de la Maastricht (1992).

In perspectiva secolului XXI pozitia SUA de lider mondial ar putea fi pusa in discutie de Uniunea Europeana. Moneda unica lansata oficial la 31 decembrie 1998 are in prezent un curs superior fata de dolar si incomparabil mai mare decat al yen-ului. Tendinta este de a creste rolul monedei unice europene ca moneda de schimb si de rezerva pe plan international.

Locul tarilor in curs de dezvoltare in economia mondiala

Majoritatea tarilor lumii o formeaza cele cu economii in dezvoltare. In afara tarilor cu regim comunist (R.P. Chineza, R.D.P. Coreeana, Vietnam, Cuba) atat fostele tari coloniale, cat si cele excomuniste sunt in plin proces de transformare sistemica, de tranzitie catre economia de piata.

Un raport PNUD (1992) sublinia ca "Tarile in dezvoltare au realizat in 30 de ani acelasi progres uman pentru care tarilor industriale le-au trebuit aproape 100 de ani" . Cu toate acestea, decalajele economice N - S se mentin iar subdezvoltarea nu a disparut. Exista diferite teorii referitoare la gama factorilor responsabili de aceste decalaje. Ele poarta amprenta pozitiei ideologice si a zonei de provenienta a autorilor acestor teorii.

Factorii naturali si socioculturali, desi nu sunt decisivi, ei pot influenta procesul dezvoltarii economice. Structuralistii (Raul Prebish, Celso Furtado - CEPAL) recomanda industrializarea si imbunatatirea raportului de schimb si de asemenea o reforma a structurilor economice si politice.

Neomarxistii (Samir Amin, Andr Frank) considera subdezvoltarea ca rezultat al colonialismului, al dominatiei Nordului imperialist asupra Sudului. Stabilirea unor

relatii echitabile a fost fe fapt pilonul filozofiei primelor strategii ale dezvoltarii adoptate de catre ONU incepand cu 1974.

Incepand cu 1947 o serie de colonii obtin independenta (ex. India, Pakistan, China, Indonezia), in 1960 17 state africane, procesul continuand pana in 1993 - Eritreea, etc.

Ideile promarxiste au gasit teren acolo unde saracia a fost mai mare (tari din Africa si Asia).

Incepand cu 1980 unele dintre aceste tari revin la relatiile cu fostele metropole refuzand internationalismul sovietic. In acest grup neomogen de TCD (tari in curs de dezvoltare) se afla 60 de tari foarte sarace, aflate la periferia economiei mondiale. PNB al acestora este de 100-400 USD/locuitor (1996), iar alte caracteristici ale economiei lor sunt:

- ritm de crestere economica foarte scazut si o productivitate a muncii foarte slaba;

- economie de subzistenta, inchisa;

- piata interna nu este capabila sa stimuleze viata economica;

- grad redus de alfabetizare;

- comunitati etnice care nu s-au constituit in natiuni;

- speranta de viata este putin peste 50 de ani;

- slaba dezvoltare institutionala;

- o mica parte a terenului arabil este cultivata si predomina populatia rurala.

O categorie distincta in aceasta grupa de state o reprezinta cea a "noilor state industrializate" cum ar fi: Argentina, Brazilia, Chile, Mexic si America Latina si din Asia de Sud-Est - Coreea de Sud, Taiwan, Hong-Kong, Singapore, Malaiezia, Thailanda. Noile state industrializate din S-E Asiei dispun de:

- rate anuale de crestere economica intre 5,7 - 8%;

- investitii straine productive;

- exporturi competitive;

- acumulare de capital fizic si uman;

O alta categorie de state in curs de dezvoltare este cea a tarilor producatoare si exportatoare de petrol grupate incepand cu anul 1960 in OPEC.

Ele se diferentiaza in raport cu PNB/locuitor astfel:

- Emiratele Arabe Unite (1,7 mil. locuitori), Quator (500 mii locuitori), Kuweit cu un PNB cuprins intre 15000-17000 USD/loc.

- Arabia Saudita, Omar, Bahreim 5000-8000 USD/locuitor

- Congo, Ecuador, Siria, Algeria, Iran intre 1000-3000 USD/loc;

- Nigeria (100 mil. locuitori), Indonezia (184 mil. locuitori) si celelalte state membre OPEC cu un PNB/loc cuprins intre 310 USD - 700 USD.

Tarile cu economie in tranzitie (ex - comuniste)

"Caderea" zidului Berlinului este considerat cel mai important eveniment european de la cel de-al doilea razboi mondial incoace.

Colapsul sistemului comunist din Europa de Est a avut ca efect aparitia unor noi entitati statale: Slovenia, Croatia, Bosnia Hertegovina, Macedonia, Cehia etc.

Vastele probleme de reforma aveau ca obiectiv unic instaurarea unei economii de piata moderna. FMI si UE au fost prompte in furnizarea unei asistente financiare si tehnice. Programele sustinute de FMI au fost fondate pe o filozofie monetarista liberala ce preconiza:

- reducerea interventiei statului in economie;

- suprimarea subventiilor;

- liberalizarea preturilor;

- dereglementarea activitatilor economice pentru a face loc fortelor pietei libere.

Liberalizarea preturilor, asociata cu restrictiile monetare si bugetare dure, politica restrictiva a veniturilor au condus la scaderea cererii pentru produse.

Doar trei tari cu performante pe linia revolutiei tehnologice si manageriale au mers simultan cu masuri de stabilizare macroeconomica si restructurare industriala.

Polonia ("tigrul" Europei) ajunge la un ritm de crestere economica de 6,5%.

Procesul tranzitiei in aceste tari este de durata si se desfasoara cu mare consum de resurse. Restructurarea economica trebuie sa fie insotita simultan de programe de stabilizare macro-economica.

Statul cu institutiile sale (patron al tranzitiei) a avut un comportament managerial ce a transformat disfunctionalitatile in adevarate crize.

Teme de reflectie

1) Rolul tarilor cu economie dezvoltata in actuala configuratie mondiala;

2) Rolul tarilor in curs de dezvoltare in economia mondiala;

3) In ceea ce priveste modelul economic american, se poate vorbi despre un "exceptionalism american"?

4) Statele Unite sunt o superputere sau doar un stat-leader?

5) Analizati modelul economic japonez.

Intrebari de autoevaluare

1) Care sunt caracteristicile tarilor cu economie dezvoltata? Dati exemple;

2) Care sunt caracteristicile tarilor in curs de dezvoltare? Dati exemple.