Pretul. Functiile preturilor

Pretul. Functiile preturilor

Pretul este mecanismul cel mai reprezentativ al functionarii pietei, deoarece producatorii isi programeaza activitatea lor in functie de nivelul si evolutia pretului, iar cumparatorii evalueaza bunurile marfare pe baza pretului lor.

Nu intamplator, unii teoreticieni apreciaza ca pretul reprezinta notiunea fundamentala a economiei politice.

Pretul semnifica forma valorica de masurare a unui bun economic. In mod concret, pretul reprezinta suma de bani ceruta sau oferita pentru vanzarea-cumpararea unei unitati cantitative a bunului economic supus tranzactiei pe piata.

Prin esenta sa, pretul este expresia baneasca a valorii de schimb pe care o incaseaza vanzatorul pentru o unitate din bunul tranzactionat.

In conditiile pietei concurentiale pretul se formeaza in mod liber pe baza a trei conditii si anume: in functie de raportul dintre cerere si oferta,de nivelul costului unitar si de calitatea bunului economic. Astfel, daca C>O => ↑ pretul; O>P => ↓ pretul.

Desi pe piata, cererea si oferta sunt diferite, totusi pretul determina ca marimea satisfacerii acestora sa fie egale. Astfel, functionarea pietei pentru orice bun economic tinde spre echilibrarea cererii si ofertei satisfacute datorita formarii libere a pretului de echilibru.

Deci, pretul de echilibru reprezinta acel pret la care se realizeaza cel mai mare volum de tranzactii pe piata.

Rolul de mecanism si parghie economica a pretului este evidentiat de functiile pe care le indeplineste acesta.

Functia de motivare si stimulare a producatorului. Un pret mai ridicat stimuleaza producatorii pentru cresterea ofertei, ceea ce face posibil marirea profitului. Un pret mai mic il va determina pe producator sa reduca intr-o proportie mai mare costurile, comparativ cu reducerea pretului pentru a nu i se diminua profitul.

Functia de informare a producatorilor si cumparatorilor.

Prin intermediul pretului, participantii la schimb obtin informatii referitoare la conjunctura pietei, cu privire la raportul cerere-oferta, la posibilitatea reinvestirii capitalului in activitati mai profitabile.

Functia de evaluare a eficientei economice si de recompensare a detinatorilor factorilor de productie.

Daca pretul incasat este mai mare decat costul, atunci intreprinzatorii obtin un anumit profit, ceea ce justifica eficienta activitatii lor economice.

Functia de evaluare a puterii de cumparare a populatiei. Daca preturile satisfactorilor cresc, iar veniturile nominale ale populatiei (salarii, pensii etc.) se maresc intr-o proportie mai mica sau raman constante, atunci puterea de cumparare scade, ceea ce diminueaza capacitatea satisfacerii nevoilor.

Functia de redistribuire a veniturilor se exercita atunci cand prin modificarile preturilor, veniturile sunt redistribuite intre agentii economici, inclusiv statul sau intre diferitele categorii ale populatiei.

Functia coercitiva se manifesta prin stabilirea unor preturi mult mai mari pentru bunuri care nu sunt de stricta necesitate sau care prejudiciaza starea de sanatate (tigari, bauturi alcoolice), precum si pentru unele produse de lux.