RAPORTARI PRIVIND FRAUDELE SI ERORILE DESCOPERITE

RAPORTARI PRIVIND FRAUDELE SI ERORILE DESCOPERITE

Normele de audit precizeaza ca auditorul trebuie sa comunice constatarile sale conducerii cat mai curand posibil, in cazul in care:

auditorul suspecteaza existenta unei fraude, chiar daca efectul potential asupra situatiilor financiare e nesemnificativ;

a fost descoperita existenta unei fraude sau erori nesemnificative.

Comunicarea trebuie facuta tinand cont de persoanele care ar putea fi implicate in comiterea fraudei respective, fie in mod direct, fie in mod indirect. Astfel, este de preferat ca aceste constatari sa fie raportate la un nivel al conducerii superior celui care are in subordine directa persoane implicate in comiterea sau favorizarea fraudei respective. In situatia in care exista dubii asupra persoanelor care au raspunderea finala in ceea ce priveste conducerea entitatii in ansamblul sau, auditorul, in mod normal, va apela la consultanta juridica pentru a determina procedurile care trebuie urmate.

Daca auditorul considera ca frauda sau eroarea poate avea un efect semnificativ asupra situatiilor financiare, auditorul trebuie sa aplice proceduri modificate sau proceduri suplimentare corespunzatoare.

Masura in care sunt folosite astfel de proceduri modificate sau suplimentare depinde de aprecierea auditorului referitoare la:

(a)    tipul de frauda sau eroare indicat;

(b)   probabilitatea aparitiei lor;

(c)    probabilitatea ca un anumit tip de frauda sau eroare sa aiba un efect semnificativ asupra situatiilor financiare.

Daca circumstantele nu indica cu claritate contrariul, auditorul nu poate presupune ca un caz de frauda sau de eroare reprezinta o intamplare izolata. Daca este necesar, auditorul procedeaza la modificarea naturii, duratei si gradului de cuprindere a procedurilor de fond.

In mod obisnuit, aplicarea unor proceduri modificate sau proceduri suplimentare permite auditorului sa confirme sau sa infirme suspiciunea de frauda sau eroare. In cazul in care suspiciunea de frauda sau eroare nu dispare, auditorul trebuie sa discute problema cu managementul companiei auditate    si sa analizeze daca aceasta problema a fost reflectata sau corectata corespunzator in cadrul situatiilor financiare. Auditorul trebuie sa aiba in vedere impactul posibil al unei astfel de probleme asupra raportului sau. Astfel, se pot contura doua situatii:

in cazul in care auditorul concluzioneaza ca frauda sau eroarea are un efect semnificativ asupra situatiilor financiare si ca nu a fost reflectata corespunzator sau corectata in situatiile financiare, auditorul trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau o opinie contrara.

In situatiile in care auditorul este impiedicat de companie sa obtina probe corespunzatoare si suficiente de audit in vederea evaluarii posibilitatilor de aparitie a unor fraude sau erori care sa influenteze semnificativ situatiile financiare, atunci acesta trebuie sa exprime o opinie cu rezerve sau chiar sa declare imposibilitatea exprimarii unei opinii asupra situatiilor financiare, din pricina limitarii ariei de aplicabilitate a auditului.

In mod normal, obligatia auditorului de a pastra confidentialitatea il impiedica sa raporteze fraudele sau erorile unor terti. Totusi, in anumite circumstante, prin statut, lege sau hotarare judecatoreasca se poate decide renuntarea la confidentialitate (de exemplu, in unele tari, auditorul trebuie sa raporteze autoritatilor de supraveghere, fraudele sau erorile inregistrate in situatiile financiare). In astfel de circumstante, auditorul poate apela la consultanta juridica, luandu-se in considerare responsabilitatea auditorului fata de interesul public.

Auditorul poate concluziona ca este necesara retragerea din angajament in cazul in care entitatea nu intreprinde actiunile de remediere referitoare la fraude, pe care auditorul le considera necesare in circumstantele respective, chiar daca fraudele nu sunt semnificative pentru situatiile financiare. Implicarea celei mai inalte autoritati din cadrul entitatii poate afecta concluzia auditorului, situatie in care increderea in declaratiile conducerii este, de asemenea, afectata, putand fi afectat si auditorul daca acesta continua asocierea cu entitatea.